Acasă Blog Pagina 4

Detoxifiere cu portocale

0

Dupa o perioada atat de incarcata din punct de vedere alimentar, este bine sa incepi anul nou cu o cura de detoxifiere, care sa te ajuta sa scapi de toate toxinele din organism. Cura de detoxifiere cu portocale este exact ceea ce ai nevoie!

Pe langa efectul de detoxifiere, dieta te va ajuta sa pierzi 2 kilograme in doar 4 zile. Portocalele au efecte benefice asupra digestiei si asupra intregului organism, datorita continutului mare de vitamina C.

Iata si cateva reguli pe care trebuie sa le respecti:

– La micul dejun vei bea un pahar de suc proaspat de portocale, preparat chiar de tine;

– La pranz trebuie sa alegi un fel de mancare care sa contina portocale: fie un muschiulet de vita cu sos de portocale, fie o salata de fructe, fie pui cu orez si sos de portocale. Aici ai nevoie de multa imaginatie sau de cateva retete care sa aiba printre ingrediente si portocalele;

– Seara va trebui sa consumi un bol de supa limpede de legume;

– Pe parcursul zilei ai voie o felie de paine neagra prajita;

– Daca iti este foame intre mese poti opta pentru un iaurt degresat cu bucatele de portocala.

Efectele citricelor:

– Hidrateaza organismul;

– Contin minerale esentiale pentru oase mai puternice;

– Te energizeaza;

– Stimuleaza fluxul sucurilor digestive;

– Au actiune diuretica;

– Au efect laxativ datorita fibrelor din compozitie;

– Elimina toxinele din organism;

– Sunt usor de digerat;

– Echilibreaza dezvoltarea bacteriilor in intestine.

In Delta pe cod galben

0

Acum ceva vreme va anuntam cu mare bucurie ca la granita dintre lunile mai si iunie ma voi duce pentru prima data in Delta. Verdictul pe scurt, dupa intoarcere: Delta e minunata. Dar desi a trecut o luna de atunci, inca imi aduc aminte perfect sentimentul unic al cantitatii neimaginabile de apa care s-a scurs pe fata si pe ochelarii mei in aceasta iesire.

La cat de baftosi suntem de obicei cu vremea, mi-e foarte greu sa cuprind cu gandirea cam cat  de ghinionisti pot fi colegii nostri de barca in Delta incat sa anuleze complet norocul pe care il avem noi.

Doua zile cat ne-am plimbat cu barca „pe balta” (asa cum localnicii numesc Delta Dunarii), ne-a plouat aproape non stop. Iar cand stai cu orele intr-o barca descoperita in timp ce toarna direct pe tine de parca n-a mai turnat de un secol, imobilizat (pentru ca orice miscare ar insemna ca sigur iti intra pe undeva niste apa) si cu privirea in jos (ca sa nu-ti intre ploaia direct in ochi), iti trec foaaaarte multe prin cap.

Initial, cand vezi ca incepe pic pic pic sa ploua, optimistul din tine o ia usurel:

– Hmmm, ia uite… a inceput sa ploua. Eh, e doar un pic de apa, hai sa ne punem pelerinele de ploaie si sa stam cuminti. Cu siguranta se opreste cat ai zice peste.

Dupa jumatate de ora de ploaie cu galeata, optimistul s-a dus sa se culce. In locul lui au ramas doar gandurile tale, omul normal care constientizeaza ca este intr-o barca in mijlocul unei ape imense si nu are cum sa coboare:

– Ok, this is getting annoying. Ploaia asta chiar TREBUIE sa se opreasca.

Apoi incepi de-a dreptul sa te enervezi:

– Pe bune???? Dar ce-am facut sa merit astaaaa? (adaugat zgomot de smiorcaiala).

Apoi te enervezi si mai tare pentru ca iti dai seama ca daca incepi sa plangi, nu faci decat sa maresti cantitatea de apa care iti siroieste deja pe fata. Iar lucrul asta te face sa plangi si mai tare. E un cerc vicios.

Incerci sa te calmezi un pic…

– Hai ca nu e ATAT de rau. E doar APA. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla?? Si la urma urmei, acuma CAT poate sa ploua??

Dupa o ora in care ploaia nu numai ca nu s-a oprit dar s-a intetit si a si inceput sa bata vantul, iti dai seama ca MULT. Foarte mult. De asemenea, iti dai seama ca nu te-ai gandit niciodata cu adevarat la cat de mult poate sa ploua intr-o zi. Asa, in general, ca fapt divers.

Ca sa nu o iei complet razna, te decizi ca o idee buna ar fi sa-ti ocupi cumva timpul, asa ca incerci sa te gandesti la orice. Desigur, chestii complet nelegate de ploaie, cum ar fi de exemplu:

– Sigur sigur nu s-au inventat stergatoare pentru ochelari??- Doamne Dumnezeule, ce-o fi fost in capul meu cand m-am gandit sa nu-mi pun lentilele de contact?- Oare cum ar fi daca barca asta ar fi acoperita? Hmmm…- Ma intreb cam cati litri de apa au cazut pana acum pe mine…- Daca as sti asta, oare as putea calcula cati litri ar trebui se stranga in barca asta ca sa ne scufundam?? Hmmmm…

Dupa o vreme deja ai pierdut notiunea timpului, ai impresia ca te ploua de o zi intreaga. Ai intepenit total, mai ales gatul de la atata stat cu ochii in jos, asa ca te gandesti sa ridici un pic privirea. Doar esti in Delta, ce mama naibii, sa vedem si noi niste pasari zic. Printre siroaiele care curg pe lentilele ochelarilor, parca zaresti un starc pe marginea canalului:

– Bai da’ pe pasarea asta n-o ploua? Cum sta bai nene asa nonsalant in ploaie??

Apoi iti dai seama, uitandu-te la colegii din fata, ca ceilalti stau mult, mult mai prost decat tine. Nimeni altcineva nu are pelerina atat de buna si probabil esti singurul care inca mai are hainele uscate. Dar cumva asta nu te face deloc sa te simti mai bine.

In ultimul stadiu e posibil sa ai si halucinatii cum ca ti se pare ca mai e un pic, gata, acum ajungem, uite parca vad niste case. Pe naiba, nu e nimic. E doar apa. La un moment dat poti sa juri ca vezi pe…

– Noe! Aia e Arca lui Noe?? Repede, strangeti toate animalele!!!

Cam asa arata o zi in Delta pe cod galben. Cum am ajuns acolo fix pe un asa hal de vreme? Well….

Preambul

De foarte multa vreme imi doream sa ajung in Delta. In multe feluri, o iesire in Delta seamana cu o iesire pe munte. In primul rand, de imbracat cam tot ca pe munte trebuie sa te imbraci. De incaltat la fel, bocancii sau macar semighetele nu trebuie sa lipseasca. In plus, orice iubitor de natura cred ca isi doreste sa descopere salbaticia Deltei, sa o fotografieze, sa o cunoasca indeaproape, si eu nu sunt cu nimic diferita de orice alt iubitor de natura.

Asa ca atunci cand am primit invitatia celor de la Descopera Delta Dunarii sa merg acolo cateva zile, am zis aproape instantaneu da, fericita peste masura ca asteptarea a luat sfarsit.

ZIUA 1 – 29 mai 2014

Ma trezesc pe la 9 dupa doar vreo 3 ore de somn. Am avut mult de munca pana in ultima clipa asa ca n-a fost timp de mai mult.

Cu cateva zile inainte am consultat prognoza meteo, care spunea ca o sa fie ceva ploaie, dar nu foarte multa, si m-am bazat ca o sa am noroc, ca de obicei.

Incercand sa fac dus, sa imi usuc parul si sa-mi fac bagajul in timp record fara sa uit nimic, omit sa verific din nou prognoza meteo, si dusi suntem pe drumul spre Delta.

Ajunsi in portul Aval din Tulcea cu aerul conditionat pornit, cand ne dam jos din masina mai sa lesinam de caldura. E o zapuseala de abia poti respira, si incep sa ma indoiesc de alegerea mea de a pune in rucsac toate hainele pe care le iau cu mine intr-o tura normala pe munte (bluza “termica”, polar, geaca, buff, pelerina de ploaie, geaca de puf, etc.).

Tot timpul cat asteptam sa se stranga tot grupul ca sa plecam, imi fac griji serioase ca o sa turbez de caldura in cele 2 ore pe care urmeaza sa le facem pe barca pana la Mila 23.

Din fericire, am uitat un mic amanunt. In viteza, pe barca simti un fel de briza care anuleaza complet caldura. Ba dupa vreo jumate de ora, simt nevoia sa-mi trag o geaca subtire peste tricou.

In barca suntem 6 persoane plus Iulian (zis si Iulica), care ne este barcagiu/ghid in toate cele 4 zile. In port i-am cunoscut si pe ceilalti colegi: Dana si Ionut, un cuplu de varsta un pic mai mare decat noi, si inca un cuplu cam de varsta parintilor nostri, ai caror nume din pacate nu l-am retinut. Initial am crezut ca vom merge cu o barca mult mai mare, intr-un grup de 16 persoane, insa cand am aflat ca suntem doar 6, m-am bucurat foarte tare.

Dupa o mica portiune pe mers pe Bratul Sf. Gheorghe, unde Dunarea e lata cam jumate cat e acasa la Galati (dar totusi foaaarte lata), Iulian coteste prima la stanga pe primul canal, Canalul Mila 35. Dupa inca o stanga si o dreapta, urmate de o combinatie de stangi si drepte pe care mi-ar fi greu sa le reproduc, sunt pierduta total.

Iulica tot zice ca ala e canalul nu stiu care, ca celalalt se cheama nu stiu cum, ca acum suntem pe lacul zi-mi sa-ti zic, dar eu nu pot decat sa ma intreb cum Doamne iarta-ma o stie el pe ce apa e si pe unde tre s-o ia, ca mie toate canalele mi se par la fel. E totul o apa, tot peisajul e identic. E clar, daca ma lasi aici naiba ma ia, habar n-am unde sunt. Iar in timp ce imi vine gandul asta in cap, ma surprind cautand pe rucsac sa vad daca mai am busola prinsa. Ah, pfiu, e acolo. Sunt salvata :))))

La un moment dat, brusc Iulian coteste printr-un spatiu foarte ingust, ne ferim capetele si tinem crengile de salcie cu mana sa ne plesneasca peste ochi, si ajungem cu barca pe un lacusor. Ne apropiem de ceva palcuri de vegetatie care par ca plutesc miraculos pe apa, si raman socata. Undeva pe unul dintre aceste palcuri, ascuns bine de tot de priviri, este un cuib cu 6 oua! Wooooow!

Speachless!

Pana la Mila 3 vedem si o multime de pasari. Un lebadoi infoiat (Iulica zice ca asta inseamna ca are femela cu oua prin preajma si da ture de paza), cormorani sus in copaci (excrementele lor sunt foarte acide, asa ca o sa vedeti ca arborii pe care stau sunt cheliti in partea de sus), starci galbeni, egreta mica si parca si niste pelicani, dar mie tot la cuibul cu oua imi sta gandul. Incredibil sa vezi asa ceva. Ce inseamna sa fii de-al locului si sa stii unde sa te uiti.

La Mila 23 ne intampina la “intrare” un banner care zice „Satul campionilor”. Ivan Patzaichin este nascut aici, dar si Serghei Covaliov (de asemenea canoist campion) si campioanele noastre caiaciste Maria Popescu-Nichiforov si Agafia Constantin-Buhaev. In scurt timp ajungem la un mic ponton, “gara” noasta. Ne dam jos (de fapt in sus), trecem de cainele frumos, zurliu si foarte prietenos care pazeste pontonul (vrea sa mi se urce in cap, nu alta) si Iulica ne conduce spre pensiune. Mergem drept pe o ulita micuta, apoi facem stanga pe o alta la fel, si dupa cateva case am si ajuns.

Sunt asa de aeriana incat nici macar nu-mi dau seama ca am fost adusi la o alta pensiune decat cea la care trebuia sa fim. Aflu ca am fost mutati. Oh well…

Dupa o prima masa traditionala cu bors cu perisoare din peste (prima data cand mananc asa ceva!) si un al doilea fel cu o combinatie de salau/somn/caras/stiuca (in viata mea n-am vazut atatea feluri de peste gatit la un loc), ma ridic un pic de la masa ca sa fac o scurta plimbare cu aparatul foto. Cristi e prea molesit, asa ca plec singura.

Ma duc pana inapoi la ponton (singurul drum pe care-l stiu :P) dar soarele nu apune acolo. Asa ca ma intorc pe ulita si in dreptul pensiunii, in loc sa intru pe poarta, ma trezesc ca merg mai departe. In capatul ulitei imi dau seama ca apusul este in toi, si e fix in directia spre care merg, dar cum sa ajung sa vad mai bine? Ma gandesc un pic daca se merita. La urma urmei, apa este in partea cealalta si un apus aici fara apa oare cat de interesant ar putea fi? Dar nu e ca si cum am altceva mai bun de facut, asa ca incerc sa vad daca dupa cladirea aceea mare din dreapta oi vedea vreo ceva.

Pe colt este o casa extrem de interesanta (poate traditional lipoveana) dar e greu de pozat si nu am timp sa analizez cum s-o prind, tre’ sa prind apusul!

Fac stanga pe inca o ulita, de data asta fara dale de piatra pe jos, si ajung la cladirea cea mare care pare a fi o scoala. Ulita se termina, dar vad o potecuta prin iarba prin curtea ei, asa ca merg pe ea. Nu mai e nimeni pe aici, asa ca aproape imi sta inima o secunda cand din iarba scoate la un moment dat capul un catelus.

Nu ma impacientez foarte tare, toti cainii sunt foarte mici aici, de talie pitica, si oricum, nu latra, nici macar nu se sinchiseste prea tare, si cand il intreb ce face acolo, se uita destul de plictisit la mine. Cred ca l-am trezit din somn.

Imi continui drumul prin iarba iar dupa inca vreo 10 pasi dupa scoala raman masca. Nu pot sa cred ca am asemenea noroc. N-am mai fost in viata mea aici, dar cumva am reusit sa ajung nu numai intr-un loc ideal de vazut apusul, dar am ajuns chiar la apa. Am uitat ca pontonul de fapt este pe un mic canal care delimiteaza doar una dintre laturile Milei 23. Cealalta latura e tot la apa.

Iar acum, aici, am in fata ochilor unul dintre cele mai frumoase apusuri pe care le-am vazut vreodata. Fac zeci de poze si plec abia dupa ce soarele a disparut de tot, gasindu-mi drumul inapoi spre pensiune in semi-intuneric. Am un sentiment foarte bun. Cu asa un inceput, simt ca numai lucruri bune urmeaza sa se intample.

ZIUA 2 – 30 mai 2014

Din pacate, m-am inselat :))) Astazi la micul dejun stam la masa acoperita, pentru ca tuna de numa’ si–i clar ca se pune pe ploaie. La ora planificata pentru plecare deja s-a pornit si stam zgribuliti sub streasina, cu toate hainele pe noi (acu ce bine ca am luat toate hainele de munte :)) si ne rugam sa se opreasca.

Rugamintile ne sunt ascultate si ploaia se opreste. Dar oare pentru cat timp? Ma urc in barca descumpanita. Urmatoarele 3 ore sunt ultimele in care pot poza cate ceva pe balta. Nici vorba de soare, sa nu se inteleaga gresit, dar macar n-a plouat. Iulica ne-a dus sa vedem nuferi albi, nuferi galbeni, palcuri de pelicani, menta de balta, ba chiar inca un cuib de lisita. Chiar si a doua oara sunt complet uimita.

La fel de fascinata sunt de miracolul acestor pasari. E inevitabil, chiar daca trecem destul de departe de ele, sa le observam cum isi iau zborul. Dar modul in care fac asta pare o magie. La desprindere de pe apa, chiar si pasarile foarte mari, precum pelicanul sau lebada, primele batai de aripi sunt ajutate de o calcare a apei cu labele, ca si cum efectiv ar merge pe apa. Urmaresc fiecare pasare cum se ridica si incerc sa-mi dau seama cum oare face asta. E o minune!!

Dupa masa de pranz, ne urcam din nou in balta. Aici s-a cam terminat borcanasul cu noroc, pentru ca dupa nici o ora incepe sa ploua. Suntem la vreo jumate de ora de Manastirea Stipoc (Schitul Sfantul Atanasie) asa ca ii dam inainte.

Cand vedem pentru prima data schitul ne simtim ca niste oameni prin desert care cauta apa de 5 zile si in sfarsit au gasit. Desigur, in cazul nostru e tocmai opusul, pentru ca noi fix de apa fugim.

Mi se pare fantastic cum aici in mijlocul pustietatii exista o biserica pe malul apei. Locul este parca magic, chiar si printre stropii de ploaie pot observa asta. Ma opresc la poarta unde este o mica streasina sub care pot scoate aparatul sa fac o poza. Aleea de acces este incadrata de trandafiri rosii si albi superbi, iar de la vant sau ploaie o multime de petale sunt acum cazute pe jos.

Dupa ce intram inauntru si vorbim un pic cu calugarul, ploaia nu da semne ca vrea sa se opreasca, asa ca hotaram in unanimitate sa plecam asa. Pe tot drumul pana inapoi la Mila 23 toarna cu galeata, si se opreste, desigur, cand ajungem noi la pensiune.

Asa de fericiti suntem ca am ajuns din nou la adapost de ploaie incat visam zambitori la a doua zi, ca si cum doar gandurile noastre pozitive ar fi de ajuns sa alunge ploile.

ZIUA 3 – 31 mai 2014

Refuzand sa ne gandim ca iar o sa ne ploua, dimineata pornim spre Letea. La nici 2 minute incepe sa picure si apoi sa toarne cu galeata. Pana la Letea simt ca turbez. Senzatia de a te ploua in timp ce stai intr-o barca neacoperita e una dintre cele mai oribile senzatii pe care le-am simtit vreodata. Sa stai si sa induri atata fara sa poti sa faci nimic… e groaznic.

Eu ca eu, care am pelerina buna si ma tine uscata, dar Cristi are doar o geaca de ploaie care nu prea tine ea chiar la potopuri din-astea. Sta cu rucsacul pe picioare, si incearca sa se protejeze cu husa de ploaie a rucsacului, dar in scurt timp se uda fix in zona sezutului. Pana la Letea e leoarca pana la piele.

Ah, v-am zis ca e si frig? Ca doar nu va gandeati ca sunt 30 degrade. Si cum altfel ti-ai dori sa fii cand e frig decat ud, nu?

Mai rau e ca la Letea nu ne asteapta schimburi uscate, ci doar masa de pranz. Iar mancarea, din pacate, nu tine nici de cald, nici de uscat.

Cand ajungem in Letea, ca prin miracol ploaia se opreste si ramane asa pe parcursul intregii vizite in Padurea Letea. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu, sunt confuza.

Pantalonii lui Cristi din fericire sunt cu uscare rapida, asa ca dupa o vreme , situatia se amelioreaza un pic.

Padurea Letea o gasesc un pic altfel decat mi-am imaginat-o. In primul rand, e imprejmuita. In al doilea, unii cai au talanga la gat. Cu toate acestea, e o incantare sa te plimbi prin padure si sa ii vezi. Sunt foarte frumosi si cu un pic de noroc reusesc sa fac cateva poze cu ei.

Apoi mergem si la dune, dar accesul este foarte greu din cauza noroaielor care s-au format de la ploaie, iar norii ne ameninta din nou, asa ca stam foarte putin. Pe poteca insa intalnim liane (uuuuu! :), stejari vechi si ni se reaminteste ca suntem in cea mai nordica padure subtropicala din Europa si in singura padure de stejar din lume crescuta pe un grind maritim. Padurea Letea e formata din vreo 7 (daca am retinut bine) fasii de dune intercalate cu padure.

In Letea nu stii ce te impresioneaza mai tare, caii salbatici sau albastrul caselor. Desigur, nu toate casele sunt albastre, si nu toate casele poarta albastrul de Letea peste tot. Insa aici la tanti Viorica care ne-a gatit si ne-a primit la dansa in curte sa mancam, nu pot sa nu observ incantata tiparul: latura mica a casei este toata albastra, gardul este albastru, soba pe care ne-am pus la uscat lucrurile ude e tot albastra, prosopul pe care l-am primit sa ne stergem un pic de apa la sosire e albastru, dulapul pe care sta chiuveta e albastru, SAPUNUL e albastru, WC-ul din curte e albastru, si, daca vreti sa ma credeti, pana si hartia igienica e albastra.

Pranzul este, desigur, traditional pescaresc. Ne asezam la masa destul de flamanzi dupa hartuiala ploii pe care am primit-o dimineata si plimbarea prin padurea Letea, si ma uit curioasa la farfurii. E pe de-a-ndoaselea. Mai intai e o farfurie adanca de bors, si peste ea e pusa o farfurie intinsa. Nu pricep nimic.

Explicatiile vin repede.

– Pai… asa se mananca la noi. Mai intai pestele, si pe urma borsul.

Eu tot nu inteleg. Pai cum asa?

Abia pe urma se lumineaza situatiunea. De fapt, primul lucru care se mananca e pestele cu care s-a facut borsul. Se scoate din oala si se mananca separat, si apoi se trece la bors. Si abia apooooi, la felul 2, in cazul de fata plachie. Ahaaaa!

Eu una dupa bors nu imi statea mintea decat la gogosile pe care le-am vazut la o alta masa, care seamana foarte mult cu cele pe care le facea mamaia mea, si imi frec mainile la cate intentionez sa mananc! Ce sa fac, I’m a sucker for sweet treats! 😛

La urcarea in barca, ca un facut, ploaia incepe din nou. Incep sa ma intreb cam cat ghinion e posibil sa avem sa ne ploua fix numai cand suntem in barca. Nici sa ma fi plouat toata ziua n-as fi vrut, dar parca prea e tragic.

Astazi mai trebuia sa mai vedem niste lacuri, niste canale, niste nuferi, niste pasarele, dar din pacate nu mai putem vedea nimic. Bagam bine aparatul foto in rucsac, ne baricadam repede cum putem mai bine si ne pregatim sa induram iarasi drumul lung pana la Mila 23 sub potop direct. Iulica ia ruta cea mai directa si baga viteza, dar asta nu ne ajuta mult prea tare.

Dupa sosire si masa, fiind ultima seara, ma gandesc sa ma duc iar in locul magic descoperit in prima seara, sa vad daca mai prind vreun apus, desi sunt cam multi nori pe cer. Dar nu apuc bine sa termin ulita pe care e pensiunea, ca dalele de piatra se termina si intru in niste noroaie de abia reusesc sa ma mai extrag. Cu tot cu bocanci, pana acolo m-as innamoli mult prea tare, asa ca ma hotarasc sa ma intorc. N-as vrea sa fiu in pielea localnicilor, probabil cizmele inalte de cauciuc nu lipsesc din debaraua nimanui.

Abia acum in ultima seara imi da in cap sa ma uit pe site-ul ANM, nu de alta dar sa vad ce se anunta pentru maine. Inca o zi de ploaie chiar nu mai rezist!! Iar maine nu e ca si cum am avea de ales sa ne urcam in barca sau nu, caci e ultima si trebuie sa ajungem la Tulcea si de acolo inapoi acasa.

Ies in curte langa usa (ca doar acolo e semnal) si incerc sa ma conectez pe telefon. Cu chiu cu vai reusesc, si tresar la cantitatea uriasa de galben care inunda ecranul. Tot timpul asta cat am stat noi aici, adica incepand fix din prima noastra dimineata in Delta si terminand astazi la ora 23, a fost cod galben de ploi. Mno, mi se pare normal.

M-a lovit inspiratia sa fac un screenshot 🙂

ZIUA 4 – 1 iunie 2014

Din fericire (!?) codul galben a fost doar pana aseara, asa ca acum nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de drumul tihnit pana inapoi la Tulcea si sa uitam de ghinionul avut.

Zambitori in ultima zi, inainte de drumul din Mila 23 inapoi in Tulcea.E frig, dar macar nu ploua. Rad eu dar nu-i rasul meu :)) Din nou, sunt confuza. Nu imi dau seama inca daca trebuie sa ma bucur ca nu mai ploua sau sa ma oftic pentru ca, normal, FIX cand trebuie sa plecam noi s-a facut frumos.

Pe langa toate lucrurile pe care le stiam deja (gen trebuie haine groase si bocanci, etc.), ce am invatat despre Delta dupa aceasta experienta?

In Delta este FOARTE greu sa pozezi. Barca se misca, nu poti sa rogi barcagiul de o mie de ori sa opreasca sa pozezi tu nu stiu ce nufar din pozitia nu stiu care, si la pasari e exclus sa opreasca. Asadar daca vrei sa mergi in Delta la pozat, apai ia-ti o barca numai pentru tine, cu un barcagiu care stie unde si cand sa te duca, cizme de cauciuc pana la fund sau, daca e cald, un costum de neopren, si fa-ti de cap. Sansele sa gasesti un nufar alb fara gazulite pe el sunt aproape 0. Cel mult vei avea norocul sa gasesti unul cu o gazulita ascunsa, care nu se vede din partea din care pozezi. Cand gasesti acest nufar magic, pozeaza-l pana-i sar capacele!
Nuferii albi se culca seara si se trezesc (adica se deschid) abia a doua zi dimineata. Daca vrei sa pozezi pasari (ba chiar si nuferi), fara un teleobiectiv stai numa’ si te uiti. Sau faci poze si acasa vezi un punct mic si amarat cat un pixel si doar tu stii ca ala-i un pelican, fix ca la prima ecografie, cand ti se spune “ah, uite, acesta este copilul dumneavoastra”, si tu nu vezi nimic, dar incerci: “wow, super, unde?” “uite aici!” “hmmm, I don’t see it!”. Cam ca in Friends (vizionati pana la finalul clipului, it’s hilarious:

Revenind, in lipsa de un aparat cu obiective interschimbabile, presupun ca si o camera compacta cu “super zoom” e buna pentru cei ce fac poze de vacanta. In orice caz, un obiectiv normal (gen 18-55) nu te ajuta cu nimic in acest sens. Pasarile nu sunt chiar pe toate drumurile (a se citi canalele). Desigur, starcii se intalnesc mai des (cel putin in perioada in care am fost eu), dar in rest, pelicanii stau pe lacuri in general, lebedele nici ele nu-s foarte dese, si asa mai departe. Sunt multe dati cand mergi o gramada pe apa fara sa vezi nimic. In Delta se mananca peste. MULT peste. Desigur, stiam asta, dar nu ma asteptam sa mananc NUMAI peste. Dupa vreo 3 mese cu felul 1 si felul 2 din peste deja eram satula, but that’s just me. In orice caz, mi-as fi dorit sa-mi dau seama dinainte si sa vorbesc sa vad daca imi poate gati si altceva. Asa… a trebuit sa mananc ce mi s-a dat. Perioada sfarsitul lui mai / inceputul lui iulie (in care am fost eu) mi se pare ideala din cate am vazut si mai ales citit. E perioada in care vezi si nuferi, si pasari, si nici nu te mananca tantarii de viu. Nu stiu exact cum e cu tantarii in alte perioade, dar acum n-am vazut deloc. Poate a fost si din cauza temperaturii, dar 3 zile am stat linistita si bazata, cu sprayul de tantari sigilat in rucsac. Asta ca in ultima dimineata sa ma trezesc ciuruita Intr-un hal fara de hal, de imi venea sa plang ca nu m-am dat preventiv cu spray sau ca am uitat sa iau aparat din acela cu pastile anti-tantari care se baga in priza. Pensiunea la care am stat nu avea plase de tantari la geamuri, deci puteau intra nestingheriti cand lasam geamul deschis pentru aerisire (ceea ce era cam toata ziua). In Delta e bine de evitat perioada weekendului (ca oriunde altundeva de fapt). Cand ne-am intors duminica pe ruta Mila 23 – Tulcea, a fost mult mai aglomerat decat in zilele precedente (ceea ce oricum e logic, cine naiba mai era atat de nebun incat sa se plimbe cu barca pe ploaie???), iar pe canalele mari erau ambarcatiuni turistice mari. Cumva asta taie tot farmecul unei plimbari cu barca mica in care vrei sa descoperi salbaticia Deltei. In calitate de muntoman, chiar daca mi-a placut in Delta (cu tot cu ploaie), imi rezerv dreptul sa cred ca cel ce zice ca Delta e cel mai frumos loc din Romania sigur n-a fost pe munte 😛 Sau n-a fost unde trebuie. Desigur, asta e exclusiv parerea mea proprie si personala. Si nu in ultimul rand, am invatat ca pe viitor sa verific site-ul ANM cu o seara inainte de plecare, si chiar in dimineata plecarii. Iar in caz de cod galben sau mai rau, sa stau naibii acasa! :)))

Acuma nu stiu daca joi dimineata cand am plecat era deja anuntat codul galben, dar e foarte posibil. In orice caz, pe ploaie n-ai ce cauta in Delta. Decat nu stiu, poate Arca lui Noe!

Oana Zavoranu, fotografiata in cuibusorul de nebunii alaturi de doi barbati diferiti!

0

Oana Zavoranu e o femeie frumoasa, de succes, cu sex-appel la barbati si isi traieste viata din plin. Dupa relatiile esuate si mediatizate cu Pepe si Razvan Dumitrescu, vedeta iubeste din nou. Si nu un singur barbat asa cum ne-am fi asteptat, ci cu doi barbati, iar noi avem dovada.

Alexandru Ashraf Abu-Amoud, un palestinian in varsta de 28 de ani, i-a cazut cu tronc Oanei Zavoranu si se pare ca deja a si cerut-o in casatorie. Dar nu e singurul barbat care tinde sa devina oficialul brunetei. Zavo impartaseste in public sentimente si cu un antrenor de fitness, de 22 de ani, pe nume Costin.

Oana Zavoranu si Alexandru Ashraf Abu Amound

Amorul consumat cu tanarul israelian Tommer a aruncat-o pe Oana in bratele unui palestinian. De cateva luni, sustin apropiatii cuplului, Oana si Alexandru Ashraf Abu Amoud traiesc o poveste de dragoste in secret si se pare ca bat clopote de nunta. Vedeta a primit deja un inel masiv din aur alb incrustat cu pietricele pretioase si inscriptionat pe interior cu mesaje siropoase. Apropiatii cuplului spun ca a cerut-o de sotie acasa la ea iar raspunsul a fost… da! Ba mai mult, cei doi si-au cunoscut si parintii, semn ca planurile nu se opresc aici. Logodnicul Oanei are 28 de ani si este jumatate roman, jumatate arab. A facut dans sportiv timp de 12 ani iar acum si-ar ocupa timpul lucrand ca pr manager, scrie cancan.ro.

„Pe Oana am cunoscut-o in urma cu doar cateva luni. Am fost invitat la ziua ei. Este vorba de sentimente. A fost un moment special actunci cand i-am daruit inelul si am cerut-o in casatorie. Mai multe nu pot sa spun. Este o relatie serioasa intre mine si Oana. Eu stiu ce sentimente are Oana pentru mine. Stam si impreuna, stam si separat. Parintii mei m-au renegat pe mine si au luat-o pe ea ca fata lor. Oana este fata lor. Pentru ca eu am numai frati si parintii mei vor o fata. Daca o sa urmeze o casatorie, o sa fiti primii care o sa aflati. Este prea devreme sa vorbim despre asta. Multi o curteaza pe Oana”, a declarat Alex in cadrul emisiunii „Cancan.ro”, difuzata la Romania Tv.

Dumitru Costin, noul amorez din inima Oanei Zavoranu!

Dar, nu e singurul care lupta pentru inima brunetei. In competitie a intrat si Dumitru Costin, un tanar de doar 22 de ani, antrenor de fitness, potrivit cancan.ro.

Costin isi exprima si in public sentimentele fata de Zavo: „Oare incepem sa traim impreuna acel sentiment minunat???…care ne va face sa ne pierdem complet mintile si sa nu ne mai intereseze de nimeni si nimic din jurul nostru???… tare ma tem ca da…dar din pacate numai este cale de intoarcere my bby”. Oana ii raspunde: „Eu sunt complet pierduta in antrenamentele tale…in bratele tale,in ochii tai….cat despre minti, oare ce poate fii mai frumos ca fata, decat sa iti pierzi mintile in bratele cui iti place si sa simti ca nimeni si nimic nu mai conteaza… ca doar pot sa inchid ochii si sa te simt…”

Se pare ca Zavo s-ar vedea pe rand cu amandoi si inca nu s-a hotarat in bratele cui sa ramana. Dovada stau si pozele intime din cuibusorul de nebunii al Oanei Zavoranu si cei doi amorezi.

Fara prea multe haine, acoperiti doar de asternuturi, asa au fost surprinsi Oana si Costin. Si, dupa zambetul lor, se poate spune ca s-au bucurat din plin unul de compania celuilalt.

Oana Zavoranu alaturi de tanarul de 22 de ani, Costin, in asternuturi!

Arma razbunarii

0

Dupa cartea de fata, pot confirma ca K.J. Parker este o scriitoare de fantasy atipica. Si ma refer nu doar la enumerarile aproape nesfirsite si detalii (extrem de) tehnice, ci si la stilul sau aparent molcom care se concentreaza in primul rind pe personaje si abia apoi pe actiune. Intorci fila dupa fila si personajele principale capata noi nuante, iar povestea curge dupa o logica intrinseca (deloc fortata). La sfirsit ramii cu acelasi gust amar ca in prima parte a trilogiei. Ba chiar si usor nauc si, de ce nu?, dezgustat, din cauza faptului socant petrecut/dezvaluit in ultimele pagini.

Ca si in Colours in the Steel, Bardas Loredan pare un erou clasic. Aproape tot ce cugeta si infaptuieste se ghideaza dupa un manunchi (deseori rudimentar, ce-i drept) de principii morale. De exemplu, chiar daca cei doi frati de la ferma parinteasca i-au cheltuit prosteste si nesabuit muntii de bani cistigati de el in Perimadeia riscindu-si viata aproape tot timpul, Bardas Loredan se ofera sa ii ajute din nou, de aceasta data punind la bataie nealterata sa pricepere in ale vietii de la tara. Mai mult, in numele acelorasi principii morale, regula “familia pe primul loc” este incalcata atunci cind respinge dragostea frateasca (declarata mereu fatis) a lui Gorgas Loredan, lucru de inteles avind in vedere faptele oribile savirsite de acesta in trecut: de la omorirea tatalui lor si incercarea nereusita de a-i ucide pe Bardas si Niessa, pina la deschiderea din interior a portilor orasului Perimadeia in fata razbunarii lui Temrai.

In The Belly of the Bow, Bardas este pus pe acelasi palier al importantei cu Gorgas si Niessa Loredan, intentia lui K.J. Parker fiind de a scoate in evidenta intreaga familie Loredan. Sub presiunea intereselor si afectiunii acestora, Bardas cedeaza. De aceea, ca motivatie, acel gest al sau socant pare de neexplicat daca este scos din contextul acestei carti si limitat doar la evenimentele din Colours in the Steel.

Joaca scriitoarei de-a moralitatea folosind lumini si umbre continua si cu Gorgas Loredan. Gorgas are doi copii adorabili si o sotie care si pe care o iubeste in ciuda infidelitatilor. De asemenea, el se afla in relatii cel putin cordiale cu Niessa, sora care pare sa il fi iertat pentru cele comise cindva. In plus, incearca sa obtina impacarea nepoatei sale (fata Niessei) cu Bardas. Totul pentru dorinta de a avea o familie extinsa in care faptele rele au fost sterse complet cu buretele. A cauta mintuire din partea rudelor, chiar cu pretul unor noi fapte abominabile (indreptate impotriva celorlalti), este un deziderat subred pentru ca morala este relativa intr-o lume lipsita de religii.

Insa Gorgas nu invata acest lucru nici cind este cintarit cu aceeasi masura. Constata pierderea ingrozitoare suferita, o accepta, nu cu seninatate, insa reuseste sa treaca peste ea, din nou in numele unei familii fericite, pline de iubire. A intoarce si celalalt obraz, indiferent de situatie, poate avea conotatii hidoase, contrare intentiei initiale, si aceasta este prima idee pe care K.J. Parker vrea sa ne-o transmita.

Contrastul oferit de familia Loredan este intens pentru ca toate celalalte personaje secundare gindesc si actioneaza obisnuit (judecind dupa standardele societatii umane actuale). Aici, chiar si razboiul este un act banal, pentru ca ia nastere din motivatii normale si previzibile. Violenta nu este niciodata gratuita pentru ca are mereu in spate interese. Iar interesele intr-o lume atee au nevoie de cel mult o pojghita morala – primeaza, cu orice pret, iubirea fata de familie/comunitate si bunastarea materiala/spirituala. Astfel, conflictele sint justificate prin prisma tuturor partilor implicate. Insa, un conflict, daca nu imparte in buni si rai si/sau daca nu are cauze si efecte surprinzatoare/morale, risca sa devina o insiruire de momente de actiune lipsita de dramatism.

Iata de ce K.J. Parker accentueaza latura lor formala. Conflictele armate nu au loc la scara mare: viata fiecarui soldat conteaza, iar abilitatile conducatorilor sint exploatate la maximum. Asta nu inseamna ca nu avem fragmente epice – ele sint date de raportul disproportionat de forte care, paradoxal (datorita conditiilor tactico-strategice), nu inclina definitiv sortii de izbinda intr-o parte anume.

Din citeva puncte de vedere, The Belly of the Bow nu este ceea ce asteptam dupa Colours in the Steel. Nu ma refer la calitatea scriiturii, care a ramas constanta, ci la turnura pe care o iau evenimentele si mai ales la noile trasaturi de caracter pe care ni le arata personajele principale. Daca prima carte a trilogiei inducea stari melancolice, The Belly of the Bow iti lasa un gust amar. Uneori, ca sa simti trebuie sa te doara.

5 Idei de tinute chic pe timp de canicula

0

Tuturor ne place vara si soarele insa in momentul in care se instaleaza canicula, devine din ce in ce mai greu sa alegem piese vestimentare potrivite pentru temperaturile ridicate. Pe langa faptul ca trebuie sa ne hidratam si sa utilizam creme sau lotiuni cu protectie solara, trebuie sa avem grija ce haine punem pe noi ca sa facem fata cu brio sorelui dogorator.

Deoarece nu putem sa ne inchidem in casa pe perioada caniculei, trebuie sa invatam sa ne imbracam inteligent si sa optam pentru piese vestimentare care sa ne protejeze de razele daunatoare ale sorelui dar si de discomfortul termic.

Haide sa aflam care sunt recomandarile propuse de specialistii fashion365.ro pentru acest sezon calduros.

Pantalonii scurti

Nu exista nimic mai practic si mai comod de purtat pe timp de canicula ca o pereche de pantaloni scurti. Marii designeri de moda au inteles aceste aspecte practice si au incercat sa aduca un plus de propetime modelelor.

Asadar, in colectiile din magazine regasim modele retro, cu talie inalta, potrivite pentru persoanele active carora le place sa poarte sandale sau platforme. Exista si modele strict sport care pot fi purtate exclusiv cu pantofi sport sau tenisi. Pentru ocazii mai speciale, poti opta pentru modele din materiale fluide, din in sau din bumbac la care poti combina o bluza din voal subtire sau un top cu fara bretele.

Cat de mult alb

Pentru o zi fierbinte cea mai buna culoare pe care o porti purta este albul. Este fara indoiala una din cele mai bune alegeri deoarece culoarea alb nu atrage razele solare si iti mentine temperatura corporala la un nivel optim. In plus, albul arata chic pe pielea bronzata si este cel mai usor de accesorizat.

Totusi, albul arata cel mai bine sub forma unei rochii vaporoase sau maxi care iti confera un aer boem chiar si pe timp de canicula. Adauga un strop de eleganta cu ajutorul unui evantai cu margini dantelate si o palarie cu boruri mari.

Tonuri nude

In cazul in care nu esti obisnuita sa te imbraci in alb, poti oricand sa alegi o vestimentatie in tonuri nude. Acestea prezinta avantaje similare cu albul din punct de vedere al impactului termic in sensul ca resping razele puternice ale soarelui. Un alt aspect demn de mentionat este acela ca nuantele nude sunt extrem de usor de accesorizat cu alte culori.

De regula, e recomandat sa optezi pentru materiale fluide in tonuri de nude, precum bluze sau rochii din voal. E bine sa eviti totusi bumbacul deoarece se sifoneaza usor iar tonurile nude scot si mai tare in evidenta acest defect.

Rochii drapate

Cele mai multe persoane au tendinta sa asocieze drapajele cu tinutele de seara insa exista optiuni casual, adecvate purtarii pe timp de zi. Rochiile drapate de lungime medie sunt lejere si nu te fac sa te simti incorsetata. Sunt ideale pentru mers la birou in zilele toride de vara cand nu mai stii ce sa scoti din sifonier.

Stilul navy

O alta optiune perfecta pentru zilele in care simti ca te topesti sunt hainele in stil navy, la moda in tot sezonul de vara. Atata timp cat combini o piesa navy cu o alta piesa alba si adaugi cateva accesorii in nuante aurii sau argintii, te-ai ales cu un look chic, numai bun de scos la o plimbare afara in plina canicula. 

Chiar daca termometrele arata temperaturi de peste 30 de grade, nu trebuie sa stai in casa sau sa visezi la o escapada in munti. Tot ce conteasa e sa achizitionezi haine din materiale de calitate, prietenoase cu piele, precum bumbacul, inul sau matasea. Acestea sunt aliati de nadejde in lupta cu canicula. Si incearca sa nu porti haine prea mulate, chiar daca sunt din materiale subtiri deoarece iti creeaza un discomfort termic ridicat si te vei incinge in ele.

La zece ani de la atentatele de pe 11 Septembrie, America sufera, dar este de nezdruncinat

0
Cu lacrimi, drapele si flori, asa au ales americanii sa le aduca un omagiu celor aproape 3.000 de victime ale atentatelor teroriste de pe 11 Septembrie, la zece ani de la cea mai marcanta tragedie din memoria lor colectiva.

“Peste decenii, americanii vor vizita monumentele ridicate in memoria celor care au murit pe 11 Septembrie. Vor trece cu mana peste locurile unde numele celor pe care i-au iubit sunt gravate in marmura si in piatra si se vor minuna de vietile pe care acestia le-au avut”, a declarat presedintele Barack Obama in timpul vizitei sale la cele trei locuri in care au avut loc atacurile din 2001.

“Si vor sti ca nimic nu poate zdruncina vointa Statelor Unite atunci cand sunt cu adevarat unite”, a asigurat Obama cu ocazia concertului de muzica clasica si rythm and blues “Concert pentru speranta” sustinut la Kennedy Center din Washinton.

La New York, intr-un gest de unitate, Obama si predecesorul sau, George W. Bush, au asistat, alaturi de sotiile lor Michelle si Laura, la ceremonia in cadrul careia fiecare familie a evocat numele celor disparuti, potrivit AFP.

Presedintele american a citit Psalmul 46 din Biblie, cel in care se vorbeste despre Dumnezeu ca despre “refugiul nostru si forta noastra”, dupa care un cor de adolescenti a intonat imnul Statelor Unite.

Pe locul unde s-au prabusit turnurile gemene World Trade Center, multimea de oameni a tinut sase momente de reculegere, in memoria celor 2.977 de oameni care si-au pierdut viata in urma atacurilor impotriva turnurilor si a Pentagonului.

Tinand la piept fotografiile celor dragi, toti cei prezenti la ceremonia de comemorare din New York au avut ocazia de a vedea spatiul deschis in memoria atentatelor de pe 11 Septembrie, care se intinde pe trei hectare si care va fi deschis publicului larg pe 13 septembrie.

Doua monumente uriase din granit negru au fost amplasate exact pe locurile unde se aflau turnurile gemene, pe ele fiind gravate in bronz numele tuturor victimelor de pe 11 Septembrie, precum si ale victimelor primului atentat impotriva WTC, din 1993.

Din cauza violentei socului suferit, in cazul a peste 1.000 de victime ale atentatelor teroriste nu s-a gasit nicio ramasita, nici macar o urma de ADN.

Ceremonia de la New York a avut loc la patru luni dupa ce liderul al-Qaida, Osama bin Laden, creierul sangeroaselor atentate, a fost ucis in Pakistan de catre un comando american.

Alaturi de sotia sa, presedintele Obama a mers si la Shanksville (Pennsylvania), unde a depus o jerba in memoria celor 40 de pasageri si membri ai echipajului zborului 93, care s-a prabusit in incercarea de a-i opri pe teroristii care vizau, cel mai probabil, sa atace Capitoliul din Washington.

“Ne-am salvat valorile, ne-am pastrat caracterul”, dar am comis si “greseli” dupa atentatele de pe 11 Septembrie, a recunoscut Obama intr-un interviu acordat canalului de televiziune NBC.

Ultima vizita pe care a efectuat-o Obama a fost cea de la Pentagon, unde atentatele teroriste au facut 184 de morti si unde avusese deja loc o ceremonie in prezenta vicepresedintelui american, Joe Biden, si a secretarului Apararii, Leon Panetta.

Panetta le-a adus un omagiu trupelor americane pentru sacrificiile depuse, sacrificii datorita carora “natiunea noastra este astazi mai sigura si mai puternica”.

Cele doua razboaie duse ulterior in Afganistan si in Irak au dus la moartea a peste 6.200 de soldati americani si au implicat costuri de cateva sute de miliarde de dolari din partea Statelor Unite.

Evenimentele de pe 11 Septembrie au fost comemorate in multe alte tari ale lumii, unii dintre liderii lor profitand de acest moment pentru a atrage atentia ca lupta impotriva terorismului este inca departe de a se fi terminat.

Secretarul general al NATO (Alianta Nord-Atlantica), Anders Fogh Rasmussen, a afirmat insa ca, dupa “lunga iarna” ce a inceput imediat dupa atentatele de pe 11 Septembrie, evenimentele “primaverii arabe” au reusit sa marcheze “un nou anotimp de sperante”.

Madalina Ghenea infirma povestile de dragoste aparute in presa

0

Frumoasa Madalina Ghenea este foarte suparata pe presa, deoarece a fost cuplata in ultima vreme cu foarte multi barbati. Vedeta infirma aceste zvonuri si spune ca exista doar relatii de prietenie intre ea si barbatii respectivi.

„Dragii mei, Ma simt obligata, din respect fata de Paul Haggis, sa va transmit acest mesaj: NU am o relație cu Paul Haggis , NU am avut niciodată o relație cu Paul Haggis si NU am o relație in acest moment. In ultimul an l-am văzut doar pentru câteva minute in cadrul unui festival de film, unde împreuna am inmanat un premiu. Si inca ceva, as mai vrea sa clarific câteva lucruri vizavi de articolele apărute in acest an. NU am născut, NU am un copil, NU am avut o relație cu Pietro Tavallini, este un bun prieten si va asigur ca NU este traficant de droguri, NU am dat in judecată grupul Medusa , contractul pentru filmul I Soliti Idioti este semnat cu Tao 2, NU cu Medusa,si nu in ultimul rand scenariul filmului Dom Hemingway este scris de Richard Shepard, NU de catre Paul Haggis(informatie confirmata de site-ul IMDB).Va rog sa încetați cu aceste neadevăruri! Multumesc, MG”, a scris ea pe contul personal.

Ce sa faci in Brasov – atractii, recreere si viata de noapte

0

Acesta este unul dintre orasele din Romania cu cel mai mare numar de vizite in fiecare an. Datorita furnizarii unui catalog variat de locuri exceptionale de vizitat, impreuna cu pozitia sa geografica care faciliteaza accesul la principalele zone turistice romane, devine locul perfect pentru a va bucura de o vacanta bine meritata.

Brasov este un oras sasesc confortabil, inconjurat pe toate laturile de dealuri verzi pitoresti, iar aerul este imbibat de atmosfera linistii si a prospetimii. Pe langa peisajele pitoresti, turistii sunt atrasi de centrele culturale si numarul mare de locuri de vizitat.

Viata de noapte din Brasov

Nu exista probleme cu viata de noapte din Brasov. Prin urmare, pasionatii de jocuri de noroc merg la clubul MaxBet Casino sau Spoker, cei care doresc sa danseze – la Times Pub si cunoscatorii de cocktailuri excelente – la Opus 9. Clubul Move, conceput pentru a crea o experienta memorabila, este cel mai nou club de inalta clasa din Brasov. Amestecarea unei atmosfere excentrice si cosmopolite cu un decor art nouveau, completata cu cele mai recente tehnologii de lumina si laser, si o zona VIP, Brasov nu a vazut niciodata un club ca acesta.

Atrage o multime sofisticata de aristocrati contemporani. E remarcabil, este unul dintre cele mai bune cluburi din toata Romania. The Hockey Pub ar fi Locul preferat pentru cei care doresc sa se scufunde in atmosfera unui pub irlandez, iar OldFirm-BeerHouse poate parea interesant pentru toti iubitorii de bere.

O alta optiune buna pentru pasionatii de cantece: Brasov are Club Studio 80, unde va puteti bucura de muzica la maximum. Fetele sunt un alt punct turistic, deoarece toata lumea stie ca romancele se numara printre cele mai frumoase femei din lume.

Brasovul este plin de fete frumoase, de orice tip si culoare. Le puteti gasi cu usurinta in cluburi, baruri, cafenele, pe forumuri locale, in agentii de escorte Brasov, unde gasesti curve bucuresti, brasov, iasi, etc. –  in spatiile de divertisment sau pur si simplu pe strazile orasului. 

Nici cumparatorii nu se vor plictisi in Brasov! Se recomanda ca turistii care prefera sa faca cumparaturi, sa viziteze Coresi Shopping Mall sau Unirea Shopping Center. Cei care doresc sa cumpere unele produse realizate manual, vor fi surprinsi de varietatea care exista in magazinul Autentic, unde clientii pot gasi bijuterii interesante. In Cook Shop Brasov puteti cumpara condimente traditionale din regiune si la Bufnita Atelier de Ceramica – ceramica originala.  

Ce sa vizitezi in Brasov

Brasovul este o zona plina de activitati si locuri care trebuie vazute cel putin o data in viata. Cea mai vizitata zona este Castelul Bran, legat de legenda misterioasa a lui Dracula. In secolele 15-16, castelul apartinea princiului Vlad al III-lea. Vizitatorii castelului pot sa analizeze decorarea camerelor regale, sa se plimbe prin camerele spatioase si sa simta pe deplin farmecul culturii medievale.

Piata Sfatului este centrul orasului Brasov, si este intotdeauna plina de turisti si activitati. Cafenele care servesc mancaruri traditionale romanesti, vanzatori de inghetata, artisti de strada imbracati ca Jack Sparrow … veti gasi totul aici.

Biserica Neagra, este un alt punct turistic in Brasov, care dateaza de la sfarsitul anilor 1470, cand a fost construita pentru a inlocui o biserica mult mai veche care se afla pe acelasi loc. A primit numele de “Biserica neagra” dupa un incendiu din 1689, i-a innegrit peretii exteriori. In interior, biserica detine o colectie impresionanta de covoare antice turcesti care au existat de-a lungul secolelor in biserica.

De asemenea, nu puteti rata muntele Tampa, ridicandu-se la 900 de metri deasupra orasului Brasov. Este un munte mic impadurit, cu privelisti minunate asupra orasului si a regiunii inconjuratoare. Puteti sa urcati pe munte (dureaza aproximativ o ora) sau puteti sa luati telecabina.

Unde sa stai in Brasov

Iata cateva hoteluri pe care le puteti vizita in Brasov: Kronwell Hotel – Acest hotel de 4 stele este cel mai bine cotat hotel din Brasov pe TripAdvisor. Bella Muzica – Un hotel accesibil chiar in piata principala din oras. Pensiunea Toscana – Aceasta pensiune ofera privelisti superbe spre Brasov.    

Angajamentul ilegal de la ASF și cat de prosti ne crede Soviani

0

Potrivit documentului, Consiliul ASF si presedintele Dan Radu Rusanu trebuie sa aprobe inclusiv ceea ce angajatii institutiei vor spune in fata procurorilor sau a instantelor de judecata. Asta desi potrivit legii, orice cetatean trebuie sa spuna tot adevarul in fata unor asemenea institutii.

Conform documentului, angajatii sunt obligati „sa respecte procedura de furnizare a informatiilor cu caracter confidential si anume, transmiterea acestora dupa obtinerea acordului scris al Presedintelui ASF sau a persoanelor imputernicite in acest sens, numai dupa deliberarea in sedinta de Consiliul ASF”.

In document sunt enumerate si situatiile in care trebuie aplicata procedura aprobarii prealabile. Prima situatie mentionata este chiar „in cadrul unor proceduri judiciare, prin dispozitie a procurorului sau a instantelor de judecata”.

De asemenea, angajatilor ASF li se interzice sa dezvaluie informatii in lipsa autorizarii date de conducere, chiar daca solicitarile vin de la reprezentantii unui organ al puterii de stat.

„Am luat la cunostinta faptul ca nerespectarea prevederilor acestui angajament atrage dupa sine aplicarea de sanctiuni disciplinare, mergand pana la incetarea contractului de munca, contraventionale, civile sau penale, dupa caz”, se arata in finalul angajamentului.

Codul penal ii pedepseste pe cei care nu spun tot adevarul

Ciudat este ca in anumite situații „sancțiunile penale” pot veni nu pentru incalcarea angajamentului, ci pentru respectarea lui. Asta pentru ca in fața Parchetului sau a instanțelor angajații ASF sunt obligați sa spuna totul și nu doar ce le este permis de catre Rușanu și compania.

Articolul 273 din Codul Penal se refera la marturia mincinoasa, infractiune care include si ascunderea intregului adevar. „Fapta martorului care, intr-o cauza penala, civila sau in orice alta procedura in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie in legatura cu faptele sau imprejurarile esentiale cu privire la care este intrebat se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”, spune Codul Penal, care prevede chiar si o pedeapsa mai mare, de la 1 la 5 ani, daca fapta este savarsita „de o persoana care intocmeste un raport de expertiza” (cum poate fi cazul unor angajati ai ASF).

Cat de prosti ne crede Soviani?

In ciuda evidentei si chiar a implicatiilor penale pe care le presupune respectarea angajamentului impus de ASF, purtatorul de cuvant al institutiei, Radu Soviani a venit intr-un comunicat de presa cu o serie de explicatii care sfideaza logica elemenatara.

Soviani sustine ca autoritatea procurorilor sau judecatorilor nu este subminata de angajamentul semnat de salariatii ASF. Ba din contra, pare sa ne spuna: reprezentantilor Justitiei „li se garanteaza” accesul la informatii.

„Angajamentul nu limiteaza accesul organelor de cercetare la documentele solicitate, ci garanteaza accesul acestora la informatii si documente, dupa deliberarea in sedinta de Consiliu ASF. Presedintele ASF sau persoana imputernicita in acest sens este doar persoana imputernicita, nu decidenta, sa transmita acordul scris, in urma deliberarilor din Consiliul ASF”, scrie Soviani intr-o explicatie catre presa.

Folosind clasica strategie a schimbarii subiectului, dupa ce expediaza subiectul propriu-zis, purtatorul de cuvant al ASF da explicatii detaliate despre necesitatea semnarii unui angajament de confidentialitate. De parca ar fi contestat cineva ca un asemnea subiect trebuie sa existe. Nu domnule Soviani, problema e continutul ilegal al documentului, nu faptul ca el exista.

Boala inflamatorie pelvina

0

BIP poate fi:

acuta si se refera la trompe si sechelele infectiei tubare-asa zisa “anexita“, care poate duce la distrugerea arhitecturii si functiei tubare si la aparitia aderentelor pelvine;

cronica, aparuta prin BIP acute frecvente, care se caracterizeaza prin distrugeri uneori ireversibile ale trompelor, infertilitate, aderente si durere.

Semnele si simptomele BIP sunt nespecifice, dar daca aveti o sensibilitate in etajul abdominal inferior, o sensibilitate anexiala (va plangeti de dureri “de ovare”) sau (si) dureri in timpul actului sexual, scurgeri vaginale abundente, eventual aveti febra (temperatura orala mai mare de 38 grade) este bine sa mergeti la un control ginecologic.

Netratata corespunzator BIP acuta poate produce abcese tubare ce pot sa se rupa ducand la stare de soc, hidrosalpinx (adica trompe infundate, obstruate, pline cu lichid), obstructie tubara partiala cu formare de cripte ce favorizeaza aparitia sarcinilor ectopice, obstructie tubara totala cu infertilitate.

Ce anume favorizeaza aparitia BIP si infertilitatea?

Deobicei BIP acuta este o infectie plurimicrobiana si cele mai frecvente organisme sunt: Neisserisa gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, la care se adauga bacterii aerobe si anaerobe aflate in flora normala in vagin si colul uterin. Astfel infectiile genitale incorect tratate (marea lor majoritate fiind de fapt boli cu transmitere sexuala) permit si bacteriilor cu virulenta scazuta (adica mai putin periculoase) sa participe la procesul infectios si la cronicizarea acestuia.

Ce anume declanseaza urcarea bacteriilor din vagin si colul uterin spre trompe si uter?

BIP acute apar dupa menstruatie (mucoasa uterina in timpul menstruatiei este un bun mediu de cultura pentru microbi), dupa actul sexual, in cazul avorturilor “la cerere”, in caz de montare sau utilizare DIU (sterilet), in timpul histerosalpingografiilor.

Cum va protejati de aparitia BIP?

1. Prezervativele, utilizate corect si cu consecventa, sunt foarte eficace in prevenirea BIP, cat si a altor boli cu transmitere sexuala.

2. Contraceptivele orale se pare ca protejeaza femeia de BIP deoarece scad fluxul menstrual, scade capacitatea bacteriilor de a se atasa de celulele mucoasei uterine si modificarile produse de progesteronul din pilule la nivelul colului uterin impiedicea aderarea bacteriilor.

3. Metodele contraceptive de bariera (diafragm, bureti, spume); de asemenea si spermicidele ajuta la preventia BIP.

Ati fost diagnosticata cu BIP moderata, ce e de facut?

Odata diagnosticata aceasta boala si eventual depistat si microbul care o produce (sau nu) aveti obligatia sa urmati intocmai un tratament cu antibiotic, la indicatia medicului, sa fiti abstinenta pe perioada tratamentului, neaparat trebuie tratat si partenerul. La incheierea tratamentului investigatiile sunt obligatorii pentru a vedea rezultatele acestuia! In cazurile severe insa spitalizarea e obligatorie.

Ati avut BIP si doriti sa va montati un sterilet

Dispozitivul intrauterin (sau popular sterilet) este asociat cu o crestere a incidentei bolii inflamatorii pelvine deorece practic el se comporta ca un “sanctuar” pentru bacterii impotriva mijloacelor de aparare ale organismului. Asadar nu este indicat sa-l folositi.

In concluzie, BIP cuprinde o serie de afectiuni date de microbi si preventia este calea cea mai corecta spre a avea o sanatate deplina, dar odata aparuta este obligatorie prezentarea la medic, si in nici un caz nu apelati la automedicatie!