In 2014 armata Ucrainei a suferit una dintre cele mai mari tragedii din istoria sa independenta. Soldatii ucraineni s-au trezit asediati de fortele pro-ruse in Ilovaisk, un oras din estul provinciei Donetk. In timp ce incercau sa scape, cel putin 366 de soldati au fost ucisi in ceea ce multi ucraineni descriu drept un masacru. Rezonanta istorica a acelui episod nu va fi pierduta pentru generalii ucraineni care au declansat o aparenta contraofensiva impotriva Rusiei in sudul provinciei Herson opt ani mai tarziu in ziua de azi.
Vestea initiala a unui atac a venit la inceputul dupa-amiezii cu rapoarte ca prima linie de aparare rusa la nord de orasul Herson (vezi harta) a fost incalcata. O unitate ucraineana a spus ca a respins trupele pro-ruse din apropierea Oleksandrivka, la mai putin de 25 km nord-est de centrul orasului, dupa ce presupusi parasutisti rusi de elita din esalonul doi, in spate, nu au reusit sa le sustina si au fugit. Un purtator de cuvant al Comandamentului de Sud al Ucrainei a confirmat ca armata a inceput „actiuni ofensive in mai multe directii in sud”. Seful adjunct al districtului militar vecin Odesa a fost mai explicit. „Batalia pentru orasul Herson a inceput”, a scris el.
O sursa din serviciile de informatii militare ucrainene a descris descoperireain termeni mai putin excitabili. A fost, a spus el, doar preludiul unei operatiuni mai mari. Acest lucru a fost posibil printr-o ofensiva subraportata din estul tarii, la granita dintre provinciile Donetk si Lugansk, care a luat sase sate si a deturnat cu succes resursele aviatiei si apararii aeriene ruse. Intr-o noapte de august, Ucraina si-a indreptat atentia inapoi spre sud, lovind poduri cheie, treceri de rauri, depozite de munitie si puncte de comanda rusesti. Asta insemna ca atunci cand artileria si aeronavele ucrainene au atacat apoi linia frontului, partea rusa nu a putut sa apeleze la sprijin sau coordonare. „Cand i-am luat cu asalt”, a spus oficialul, „au fugit”.
Sursa a spus ca strapungerea primei linii de aparare rusa a fost o veste buna. Dar o incercare mai grea avea in fata: patrunderea liniei a doua, care, a avertizat el, era asigurata mai putin de infanterie decat de unitati mecanizate mai dure si mai mobile. Daca Ucraina ar reusi sa faca acest lucru, ar avea toate sansele sa treaca de o a treia linie de aparare pentru a ajunge la malurile raului Nipru la nord-est de oras. Acest lucru ar reprezenta probleme reale pentru cei 20.000-25.000 de trupe ruse despre care se crede ca ar fi desfasurate pe malul de vest al raului, lasandu-le putine mijloace fiabile de retragere.
Un fost oficial ucrainean de rang inalt a spus ca scopul imediat al operatiunii nu este atacarea directa a fortelor ruse in orasul Herson, ci slabirea pozitiilor rusesti in jurul orasului, in speranta de a le forta sa se retraga fara o batalie urbana distructiva. „Daca pur si simplu luam Kherson”, a spus el, „ne vor bombarda pe noi si orasul de cealalta parte a raului”. Fostul oficial a prezis ca ofensiva va continua fara graba sau riscuri excesive.
Generalii si oficialii ucraineni lasasera de inteles de luni de zile ca pregatesc o contraofensiva pentru a lua inapoi Herson, care a devenit primul oras mare care a cazut in mainile Rusiei in martie si imprejurimile sale. De la sfarsitul lunii iunie, Ucraina foloseste lansatoare de rachete HIMARS furnizate de americani pentru a distruge sau a dezactiva podurile peste Nipru, intrerupand aprovizionarea cu munitie si alte echipamente grele catre fortele ruse. Acest lucru a facut mult pentru a submina capacitatea Rusiei de a-si apara pozitiile. Dar expertii militari au fost sceptici ca armata ucraineana avea forta de munca si echipamentele necesare pentru a lansa o ofensiva terestra la scara larga. In saptamana trecuta, unii oficiali ucraineni au minimalizat ideea si au sugerat ca scopul lor este uzura constanta, mai degraba decat atacul rapid.
Nu este clar, deocamdata, cat de departe poate merge Ucraina cu aceste atacuri. Oficialii occidentali le descriu ca operatiuni de „configurare” – limbaj militar pentru atacuri preliminare menite sa inmoaie apararea inamicului inainte de o ofensiva. Acest lucru ar putea descrie o mare parte din ceea ce face Ucraina de la sfarsitul lunii iunie, folosind HIMARS si alte arme pentru a distruge depozitele de munitie, posturile de comanda si bazele aeriene din sudul Ucrainei. Ceea ce este notabil la ultimele atacuri, totusi, este ca acestea nu au implicat doar lovituri in zonele din spate, cum ar fi depozitele si sediul.
Sursa militara ucraineana a confirmat ca a fost prima data cand rachetele HIMARS au fost folosite intr-o situatie tactica de lupta, lovind infanterie si alte pozitii de linie frontala — cum ar fi cele din jurul Oleksandrivka — spre deosebire de atacuri asupra centrelor logistice si de comanda. Acest lucru a avut avantajul suplimentar de a permite tragerea de rachete de la o distanta mai sigura de fortele ruse, a spus el. De asemenea, a demonstrat ca inaltul comandament al Ucrainei avea incredere ca va primi aprovizionarea continua cu rachete. Pe 24 august, ziua independentei Ucrainei, presedintele Joe Biden a promis ca America va trimite echipament militar suplimentar de 2,98 miliarde de dolari, inclusiv munitie proaspata.
Generalii ucraineni par sa creada ca acesta este momentul potrivit pentru a lovi. O sursa din armata ucraineana a spus ca este important sa ajungem pe malul de vest al Niprului inainte ca Rusia sa aiba sansa de a obtine intariri peste rau. De asemenea, comandantii ucraineni ar putea crede ca o fereastra de oportunitate se inchide. Multe unitati rusesti sunt extrem de slabe, dar Corpul 3 de armata al tarii, o noua formatie, a ridicat noi batalioane de voluntari, unele echipate cu platforme avansate precum vehicule blindate BMP-3 si tancuri T-90M. Acestea ar putea permite Rusiei sa reprezinte o amenintare ofensiva mai mare in saptamanile urmatoare.
Urmatoarele ore vor fi cruciale, trupele din prima linie ale Ucrainei fiind vulnerabile, in timp ce Rusia incearca sa limiteze avansul. Dar Ucraina crede ca ia initiativa. Prima faza a acestui razboi s-a incheiat cu retragerea ignominioasa a Rusiei din Kiev si nordul Ucrainei la inceputul lunii aprilie. Al doilea a culminat cu capturarea de catre Rusia a Severodonetk in provincia Lugansk la sfarsitul lunii iunie. Linia frontului abia s-a mutat in cele doua luni de atunci. Daca, intr-adevar, Ucraina a gasit o bresa slaba in armura Rusiei, aceasta ar putea marca inceputul celui de-al treilea capitol al razboiului.
