Acasă Blog

Veloturist în România. Şi ce nu ştie Elena Udrea despre brandul de ţară

0
Elena Udrea

Nu e nimic nou că străinii vizitează România pe biciclete. Am văzut în dese rânduri pe străzile Bucureştiului, încă de prin mai-iunie şi până târziu în lunile de toamnă, biciclişti pe biciclete de treking, împovăraţi de bagaje, căutând răbdători adrese dosite cu harta în faţă. Îţi dai seama de la o poştă că nu sunt români, iar primul instinct e să te apropii de ei şi să îi întrebi unde vor să ajungă. Cei mai mulţi dintre ei, tocmai ce au isprăvit un itinerar lung şi feeric până la Tulcea, iar capitala e ultimul lor popas înainte să se îmbarce spre ţările din care au venit. Sunt turişti fără prea mulţi bani de spart în România la ei şi poate de asta nu-s suficient de interesanţi pentru ministrul din titlu. În majoritate tineri sau ajunşi la maxim 40 de ani, care vor să descopere lumea şi altfel, în afara Lonely Planet sau şi a sintagmei tălâmbe “Discover the Carpathian Garden”.

Vara asta parcă au fost mai mulţi ca niciodată. Poate şi pentru că m-au căutat direct pe telefon sau pe mail. Erau în căutarea unor cutii mari, unde să îşi adăpostească obositele biciclete care urmau să urce în avion în scurtul drum spre casă. Au dat un search pe Google cu “biciclete Bucuresti” şi au dat peste magazinul de biciclete. Făceau asta când mai aveau încă două-trei zile până la decolarea de pe Otopeni sau de pe Băneasa. I-am primit în curtea magazinului cu un mix de interese: să-i ajut să-şi găsească cutii potrivite pentru biciclete, dar şi să le ascult poveştile de biciclişti străini prin România.

Bronzaţi ca nişte tractorişti, dar încă bine legaţi după cei câţiva mii de kilometri parcurşi de-a lungul Dunării, până la Tulcea, toţi aveau un singur cuvânt despre călătoria lor întinsă pe 3-4 săptămâni: minunată. De-a lungul unei luni mi s-au perindat prin curte germani, englezi, americani, spanioli. Cei mai mulţi urmaseră clasica rută EuroVelo 6 (3.653 km), ce porneşte de la Saint Nazaire, de la Atlanticul francez, şi se termină la Tulcea. Au dormit de cele mai multe ori în corturi sau în pensiuni, au făcut mii de poze, s-au lăsat în voia localnicilor peste tot pe unde au fost.

În România le-a plăcut cel mai mult interacţiunea cu oamenii, de cele mai multe ori extrem de amabili. Nu le-au plăcut trenurile în care nu poţi să-ţi cari bicicleta (cu mici excepţii), lipsa oricăror indicatoare de îndată ce se intră pe teritoriul României şi agresivitate faţă de biciclişti întâmpinată în Bucureşti.

Mai jos vă las să parcurgeţi mental traseul românesc făcut de David şi prietena lui, doi spanioli din Barcelona, care nu au urmat, convenţional, ruta EuroVelo 6 şi s-au avântat în inima României.

The trip was amassing and we enjoy very much.

Finally our trip was:

1.- Cluj – Marisel (rainy)
2.- Marisel – Poiana Horea – Ocoale – Ghetar (amazing landscape).
3.- Ghetar – Garda de Sus – Campeni – Abrud – Galati (aprox.) (first part
very nice).
4.- Galati (aprox.) – Alba Iulia – Teleac – Colibi – Rosia de Secas –
Alamor (aprox.) Second part very nice).
5.- Alamor (aprox.) – Sibiu (lovely city).
6.- Sibiu – Cisnadiora – Cisnadie – Talmaciu – Racovita – Avrig –
Carisoara – Cascada Balea (parquing). (nice day)
7.- Casaca Balea (parquing) – Fagasaran Pass – Curtea de Arges. (nice
place, Lacul Vidraru quite tired)
8.- Cuerta de Arges – Campulung (the road was very broke)
9.- Campulung – Rucar – Podul Dambovitei – Dambovicioara Gorges –
Dambovicioara – Poiana Grind. (hard and amazing)
10.- Poiana Grind – Simea – Bran – Bucegi Natural Parck. (very nice place)
11 .- Bucegi Natural Park – Brasov. (short and fast)

În afara pozelor de mai sus, Dave mi-a dat acces şi la două albume foto de pe Picasa, unul cu cadre din România, altul cu cadre din Laponia, unde a ajuns, tot pe bicicletă, în prima parte a anului. Nu trebuie să spun că pozele sunt minunate.

De la un cuplu de englezi, care mi-au adus cornuri cu ciocolată în schimbul cutiilor, am aflat şi de un site, Crazy Guy on a Bike, o resursă de primă mână pentru cei care vor să străbată România pe biciclete. Itinerarii trasate cu Google Maps, multe poze pitoreşti, multe sfaturi folositoare.

N-am putut să nu copiez câteva gânduri înşirate acolo de alţi biciclişti străini ajunşi în România:

Mike, din Boston:
Certainly Bucharest has a long way to go to become bike friendly, but when compared to Boston where there is much talk but little action on the subject, Bucharest is quite similar with inadequate and poorly planned paths randomly spread around the city but not connecting into a useful network and disappearing entirely in many areas.

Ian, din Marea Britanie
Bulgaria seemed to have space, and seemed relatively cleaner and less ‘oppressive’ than Romania, and no stray dogs, as all! I felt happier.

Dave, Portland, USA
We got to Tulcea and immediately noticed that this is one ugly town.

Chris, Marea Britanie
I found an affinity with the charming old gypsy and wished we could have travelled together.

Mai are rost să întreb de ce nu se investeşte mai mult în România în astfel de turism?

Mihaela Radulescu, din nou probleme in aeroport!

0

Mihaela Radulescu este o femeie foarte activa pe contul sau personal de Facebook. Asa se face ca de fiecare data cand pateste ceva, vedeta le impartaseste si prieteniilor sai virtuali povestea. De aceasta data, Mihaela era sa piarda avionul spre Bucuresti si sa fie nevoita sa isi dea planurile peste cap.

Am stat 50 de minute în avion (Lufthansa), pentru că nu le ieşeau bagajele la numărătoare. Cu această întârziere, nu mai aveam cum să prind legătura din Viena şi nici nu mai era alta cursa spre Bucureşti în ziua aceea. I-am rugat să mă dea jos din avion, ca să găsesc altă variantă.

Întâi mi-au spus că nu se poate. Cu puţină ascuţime în glas, i-am făcut să înţeleagă că-mi cunosc drepturile de pasager şi că o noapte în Viena nu e în planul meu de viaţă.

M-au dat jos, după ce au mai trecut 20 de minute ca să-mi caute valizele. Am găsit o variantă cu Alitalia, prin Roma, dar sistemul refuza să-mi printeze biletul. O enigmă care s-a rezolvat parţial, măcar cât să plec spre Roma, unde mi s-a spus că-mi voi ridica celălalt boarding pass direct de la gate.

Am petrecut cinci ore în aeroport aşteptând să mă îmbarc şi, la Roma, ce să vezi, nu apăream în sistem, deşi le tot arătam rezervarea electronică, pe telefon.

Au îmbarcat toţi pasagerii, iar eu încă nu eram de găsit în sistem. Am ridicat din nou glasul, până a venit responsabila, cu care am mai parlamentat 20 de minute, până s-a lămurit situaţia absurdă.

M-au dus la avion singură, într-un autobuz cu burduf. Culmea, din toată tevatura asta, mi-au ajuns şi bagajele. Am plecat de acasa la 11 dimineaţa şi am ajuns la 1 noaptea la destinaţie, culmea, nu peste vreun ocean.

E a patra călătorie cu Alitalia şi n-am avut nici măcar o experienţă plăcută, aşa că jur din nou că nu voi mai zbura cu ei. Mă întreb, iarăşi, ce făcea în situaţia asta un pasager care nu vorbea limbi străine, care nu-şi cunoştea drepturile şi care n-avea o agentă la îndemână, pe care s-o sune la ore din afara programului?….. Feeling…..romanian„, a scris Mihaela Rădulescu pe contul ei de socializare.

Erin Morgenstern. Viata este o poveste

0

Citeodata apare un debut care e atit de incintator, incit ajungi sa te intrebi ce ar mai putea autorul sa scrie in continuare care, nu sa depaseasca, dar macar sa se apropie cit de cit de o astfel de prima carte. The Night Circus este un astfel de debut.

Actiunea se petrece in lumea Circului Viselor, un circ misterios ale carui fabuloase corturi alb cu negru apar pe nesimtite si ale carui porti se deschid fix la miezul noptii. Personajele principale sint doi tineri magicieni, Marco si Celia, care au fost crescuti si antrenati de misteriosii lor tati vitregi pentru un singur scop: acela de a purta prin creatiile lor din lumea circului o batalie la sfirsitul careia numai unul dintre ei va ramine in picioare. Insa impotriva tatilor, a lumii inconjuratoare, chiar a lor insile, cei doi ajung sa se indragosteasca unul de celalalt. Si cu cit dragostea lor creste mai mult si ei devin mai puternici, cu atit creatiile lor ajung mai impresionante si mai infricosatoare intr-o batalie in care soarta intregii lumi a Circului Viselor atirna in balanta.

Primul lucru care trebuie spus despre acest roman este ca are o scriitura absolut superba. Cind poti sa scrii cu atita magie, sa scrii despre magie devine foarte usor. Dar asta nu e tot. Desi poate ca subiectul nu este unul dintre cele mai interesante, modul in care Morgenstern realizeaza structura acestei carti reuseste sa imbrace acest subiect in haine noi si frumoase. Cele doua fire narative pornesc la citeva zeci de ani distanța, dar inainteaza diferit, astfel ca la sfirsit se vor intilni intr-un final tulburator. Mai mult, e remarcabil faptul ca scriitoarea reuseste sa contureze cel putin zece personaje absolut remarcabile. Practic, orice personaj, oricit de neinsemnat ar fi, are propria lui poveste.

E adevarat ca cele doua personaje principale cu cit devin mai puternice, cu atit sint parca mai putin interesante, cele mai vehemente comentarii despre aceasta carte fiind tocmai la adresa superficialitatii lor aparente. Dar nu toate cartile trebuie sa-ti ofere mura-n gura personaje complexe si profunde. Unele romane, ca si The Night Circus, te fac sa visezi, sa te intorci la perioada copilariei cu nedeterminarea ei, te fac, nu sa patrunzi tu in lumea ei, ci iti deschid mintea si se lasa invaluite de cele mai minunate trairi ale tale. Astfel personajele devin complexe, profunde si unice in mintea fiecarui cititor. Majoritatea cartilor dizolva cititorul, dar The Night Circus se dizolva in cel care o citeste.

Sint atitea minunatii in aceasta carte, incit de multe ori simti ca-ti fuge pamintul de sub picioare. Dar este o amețeala minunata, care iti aduce aminte de vreme copilariei, cind stiai ca lumea este mult mai complexa, mai fascinanta si mai interesanta decit lumea apasatoare si gri care inconjoara adultul care ai devenit.

In final, The Night Circus este o reamintire, o aducere aminte ca povestile conteaza enorm si ca nu trebuie sa uitam faptul ca lumea se naste din povestile vietilor noastre, povesti care, la rindul lor, sint influentate de alte povesti auzite, povestite sau traite.

John Scalzi. Un dialog cu trecutul

0

Primul roman al lui John Scalzi pe care l-am citit, Old Man’s War, in ciuda unor neajunsuri evidente, a fost interesant datorita dialogului acestuia cu celelalte exponente de vaza ale SF-ului militaristic: Starship Troopers – reprezentativ pentru anii ’60 și lumea dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Forever War – oglindind anii ’70 și experiența razboiului din Vietnam sau  Ender‘s Game – aparuta in anii ’80 și reliefind lupta psihologica din timpul Razboiului Rece.

Sint lucruri despre razboi pe care numai SF-ul le poate aborda din anumite unghiuri, iar comparația dintre lentilele cu care privesc aceste romane conflictul este fascinanta. Insa urmatoarele creații ale lui Scalzi nu au mai putut ascunde proza poticnita, personajele stereotipe sau galaxia plina de extratereștri care gindesc exact ca și oamenii.

Cu toate acestea, m-am hotarit sa-i mai acord scriitorului american o șansa datorita recenziilor pozitive pe care Fuzzy Nation le-a primit, a poveștii foarte iubite care sta la baza lui și nu in ultimul rind datorita faptului ca este foarte scurt (sint mult mai dispus sa incerc sa citesc o carte care m-ar putea dezamagi daca are mai puțin de 300 de pagini). Și sint mulțumit ca am facut-o.

Fuzzy Nation este un fel de remake, o repovestire pentru audiența din zilele noastre a uneia dintre cele mai iubite carți din istoria SF-ului, Little Fuzzy a lui H. Beam Piper. De fapt, Scalzi a marturisit ca a scris aceasta carte ca și fan-fiction dupa ce a obtinut aprobarea moștenitorilor lui Piper.

Fuzzy Nation spune povestea lui Jack Holloway, un cinic prospector de minerale, care se foloseste de ciinele sau pentru detonarea explozivilor. Acesta face descoperirea vieții sale in momentul in care da peste un imens zacamint de pietre prețioase pe planeta Zara XXIII, astfel putind ajunge sa ciștige, atit el cit și compania care l-a angajat, miliarde de credite. Din pacate, Holloway a descoperit, de asemenea, o noua specie, care poate sau nu sa fie ginditoare, ceea ce aduce in discutie dreptul umanitatii de a exploata planeta.

Veți spune ca povestea este simpla și arhifolosita. Ceea ce e adevarat, numai ca aceasta este spusa cu o claritate care se vede tot mai rar in ficțiune, personajele sint bine realizate, chiar daca nitel prea sarcastice, iar proza este peste ceea ce a scris Scalzi pana acum. Iar Scalzi chiar spune o poveste moderna, plina de intrebari despre moralitate și dileme etice.

Intr-o literatura in care explorarea granițelor cețoase a devenit cel mai important deziderat, in care scriitori ca și Mieville sau Priest macina continuu frontierele, John Scalzi este unul din centrele sanatații si individualitatii science-fiction-ului. Avem nevoie de scriitori ca și Scalzi, avem nevoie carți puternic ancorate in cele din trecut ca și Little Fuzzy, Do Androids Dream of Electric Sheep, Starship Troopers sau Forever War. Pentru a simți ca facem parte din ceva extraordinar și profund, avem nevoie de un permanent dialog cu trecutul. Pentru acest dialog ii mulțumesc lui Scalzi. Fuzzy Nation nu este o carte mare. Insa, paradoxal, este o experiența incintatoare, iar pentru mine, uneori, asta e de ajuns.

Charles Stross. “If it exists there is porn about it.”

0

In ultimii 10 ani, Charles Stross a fost autorul a carui opera a atins o diversitate de neegalat pentru nici unul dintre contemporanii sai. Autorul britanic se misca cu o lejeritate de invidiat intre serii hard-SF, space-opera, near-future SF, fantasy, YA sau horror de tip Lovecraft.

Rule 34 se petrece in acelasi univers din Halting State, dar fara sa fie o continuare. Se poate citi fara probleme ca roman de sine statator, fara a fi nevoie sa fi citit precedentul. Legatura dintre cele doua carti o reprezinta personajul principal din Rule 34, Liz Cavanaugh, care a fost unul dintre personajele secundare din Halting State.

Cel mai recent roman al lui Stross se petrece intr-o lume post-colaps bancar, care poate fi lumea noastra peste unan, trei ani sau chiar, fara ca noi sa ne dam seama, sa fie este exact lumea in care traim. DI Liz Cavanaugh este experta politiei din Edinborough in pornoul de pe internet, dar cariera ei a fost aproape distrusa din cauza intimplarilor din Halting State. Insa cind un fetisist moare in conditii ciudate si ingrijoratoare, echipa Rule 34 este singura care poate elucida misterul. Anwar este un fost detinut pentru frauda electronica, musulman, casatorit, dar homosexual, care nu doreste decit sa detina in sfirsit o slujba legala. Insa calitatea de Consul al unei nou nascute Republici Est Europene, poate contine pericole de care credea ca a scapat. The Toymaker este project managerul schizofrenic al unei organizatii criminale, ale carei operatiuni par ca merg ca unse, pina cind toti potentialii recruti sint ucisi in moduri din ce in ce mai ciudate.

Folosirea narațiunii la persoana a doua face ca inceputul din Rule 34 sa fie putin mai greu de digerat. Dar dupa ce te obisnuiesti cu ea pare ca aceasta voce este singura in care putea fi scris romanul. Practic este vocea perfecta pentru o astfel de lume, atit de apropiata de zilele noastre, in care fiecare personaj poate fi un cititor si fiecare cititor un personaj. Iar faptul ca lui Stross ii reuseste atit de bine, atit vocea, cit si integrarea acesteia intr-o proza care este pe alocuri incredibil de amuzanta, dar si foarte inteligenta, este inca o dovada a intinderii abilitatii lui scriitoricesti.

Rule 34 nu este lipsita de defecte: dialectul scotian parca folosit prea mult, povestea complicata inutil sau structura uneori haotica si alambicata. Este insa, impreuna cu defectele ei, o carte imperfecta pentru o lume imperfecta. Nu se poate scrie o carte perfecta despre lumea in care traim, plina de jargon, complicata, haotica si alambicata. O carte inconfortabila pentru lumea in care majoritatea cititorilor se simt la fel de inconfortabil.

Numai Stross putea sa scrie o carte in care creatorii de spamuri par a muri in accidente domestice ciudate. In minile oricarui alt scriitor acest lucru ar fi fost in cel mai bun caz o parodie. In miinile scriitorului britanic insa, este o perfecta oglinda a lumii in care traim si in care, daca cititorii vor privi, se vor vedea lucruri infricosatoare, dar intru totul adevarate. E un noroc ca sintem contemporani cu lumea din cartile lui.

Un Frankenstein al secolului XXI

0

Am citit toate cele trei carti ale lui Smythe (The Testimony, The Explorer si The Machine) intr-un interval de numai citeva luni si trebuie sa marturisesc ca rar mi-a fost dat sa intilnesc un scriitor care sa ma faca sa ma simt atit de inconfortabil. Cu toate acestea, nu regret deloc ca am citit povestile spuse de acest autor, o voce extraordinar de tinara si cu totul speciala a literaturii speculative actuale.

Dupa cum aflam inca de pe coperta, povestea din The Machine este un soi de Frankenstein pentru secolul XXI. Victor, un fost soldat combatant in bataliile din Orientul Mijlociu, revine acasa in Marea Britanie si intra intr-un program guvernamental pentru eliminarea amintirilor neplacute si traumatizante din timpul razboiului. Victor si Beth, sotia lui, spera ca acesta, odata cu disparitia amintirilor distrugatoare si inlocuirea acestora cu altele inofensive, va redeveni omul care a fost inainte de plecare. Numai ca, la scurt timp dupa terminarea ședințelor de extragere a acestor amintiri, Victor, alaturi de alti voluntari, intra intr-o coma care le lasa trupurile doar niste carcase goale, care arata identic cu cele dinainte, dar in care nu mai locuieste nici un gind. Beth nu se impaca insa cu faptul ca Victor este o leguma intr-un azil, cumpara o Masina si incerca sa-i reintroduca  amintirile ce i-au fost extrase, sperind ca astfel sotul ei sa redevina, daca nu barbatul tandru si cald de dinainte de razboi, macar acela – traumatizat si violent, dar viu – de dupa revenirea acasa.

Numele de Victor – identic cu al protagonistului romanului lui Mary Shelley – este inselator, pentru ca, de fapt, eroul povestii lui Smythe este monstrul, pe care omul de stiinta, adica Beth, incearca sa-l refaca din bucati. La fel ca si Frankenstein, nici The Machine nu este de fapt un roman horror clasic, despre monstrii din jurul nostru, ci mai degraba un roman science fiction in toata puterea cuvantului, un roman despre rolul si locul stiintei in viata noastra, despre tehnologie si asumarea responsabilitatii, despre monstrii care salașluiesc intre conexiunile fiecaruia dintre neuronii nostri.

The Machine este un fel de frate mai destept – si mai urit – al filmului Eternal Sunshine of a Spotless Mind. Numai ca, daca pelicula creata de Charlie Kaufmann vorbea in primul rind despre iubire, despre experientele placute si neplacute dintr-o relatie, despre amintirile pe care aceste experiente ni le imprima si care ajung sa ne defineasca, The Machine este o creatie mult mai intunecata, pentru ca patrunde mult mai adinc in psihicul uman, ajungind pina in locurile unde abisul se uita inapoi la cel ce-l scruteaza: cele doua personaje principale, dar mai ales noi, cititorii. Pentru ca spre sfirsitul cartii, Anglia distopica, in descompunere, nu este singura care se prabușește incetul cu incetul, ci si mintea lui Beth, minte in care am ajuns sa fim atit de prinsi, incit cu greu ne vom putea desprinde de revelatiile, cosmarurile si atmosfera opresiva in care The Machine ne scufunda.

Nu cred ca voi putea vreodata spune despre o carte de-a lui Smythe ca mi-a placut la nebunie, dar voi reveni mereu si mereu la scrierile lui, pentru ca au o putere intunecata de seductie cu totul speciala si pentru ca sint diferite, atit intre ele cit si fata de ceea ce se scrie in mod obisnuit in literatura speculativa. As vrea ca mai multe dintre scrierile de science-fiction sa fie atit de intunecate, sufocante, sinistre si claustrofobe.

Dieta cu grapefruit

0

Stiai ca poti pierde pana la 6 kilograme intr-o saptamana cu dieta cu grapefruit? Nu-ti ramane decat sa incerci si sa ne spui rezultatele. Aceasta dieta hipocalorica are in primul rand rol de detoxifiere si de curatare pe interior a organismului.

Fructul este recomandat in curele de slabire datorita continutului sau redus de calorii si accelerarii arderilor grasimilor. In plus, grapefruitul este foarte bogat in fibre, antioxidanti si vitamina C, fortificand in acelasi timp organismul.

Chiar daca inca nu a fost confirmata din punct de vedere stiintific, exista o ipoteza conform careia grapefruitul ar avea o enzima care potoleste foamea. Sa vedem insa care sunt principiile si regulile aestei diete.

  • Inainte de fiecare masa trebuie sa consumi jumatate de grapefruit;
  • Sunt interzise dulciurile;
  • Maxim 1 cana de cafea pe zi;
  • Mananci pana te saturi dintr-un singur fel de mancare (vezi variantele de meniu);
  • Painea alba, legumele albe, fainoasele si cartofii sunt interzise;
  • Minim 2 litri de apa in fiecare zi;
  • Nu se mananca intre mese;
  • Se tine cont de un orar bine stabilit al meselor;
  • Dieta se tine 10 zile pentru efecte maxime si se poate relua oricand.

Variante de meniu (alegi doar o singura varianta + jumatate de grapefruit inainte).

Micul dejun:

– 2 oua pregatite sub orice forma, fara ulei;

– 2 felii de sunca de Praga + 2 felii de paine integrala;

– Salata;

– Carne alba gatita la aburi;

– 1 cana cafea sau ceai.

Pranz:

– Salata cu orice leguma;

– Legume trase in unt;

– Carne alba gatita fara ulei.

Cina:

– Suc de rosii;

– Lapte degresat.

Gerard Klein și-a cedat drepturile de autor pentru Premiul Vladimir Colin

0

Primele premii Vladimir Colin au fost acordate in 2000, pentru carți ale autorilor romani aparute in 1999. De atunci au fost patru ediții – 2000, 2001, 2005, 2008 – și pilonul principal al lor a fost Ion Hobana. Despre premiile Vladimir Colin am stat de vorba cu maestrul.

1. Sinteți inițiatorul premiilor Vladimir Colin, de la a caror prima ediție se implinesc zece ani. De ce ați inființat aceste premii și cum ați ajuns sa va materializați inițiativa?

Am initiat Premiile Vladimir Colin impreuna cu scriitorul francez Gerard Klein – si el prieten apropiat al celui care ne-a parasit mult prea curind. Un nume binecunoscut iubitorilor literaturii SF de la noi, gratie traducerilor unor carti de incontestabila valoare. De altfel, a fost posibil ca premiile sa aiba si o consistenta materiala pentru ca Gerard a hotarit ca drepturile sale de autor pentru versiunile romanesti sa fie afectate acestui scop.2. Ce v-a dezamagit cel mai mult, legat de ele, dar și care a fost cea mai mare satisfacție pe care v-au oferit-o?

Satisfactia consta in posibilitatea de a-i onora astfel pe citiva dintre cei mai inzestrati autori – si cred ca juriile n-au gresit in deciziile lor. Cum nu e posibil sa-i rasplatesti pe toti cei care merita, au existat si nemultumiri, dar aceasta reactie poate fi intilnita si in legatura cu premiile acordate de institutii prestigioase – la noi si pretutindeni.Cit despre dezamagiri… Distantele dintre cele patru editii au fost cam mari, dar a trebuit sa asteptam aparitiile cartilor lui Gerard.

3. Cind vom avea o noua ediție?

Nu stiu cind vom putea sa organizam cea de-a cincea editie, intrucit volumul “Memoire vive, memoire morte” nu are inca un editor. Sper sa putem rezolva aceasta problema cit mai curind, pentru ca evenimentul sa aiba loc pina la sfirsitul acestui an.

4. Inca o intrebare despre premiile Colin: știu ca de ani de zile componența juriului este aceeași: Ion Hobana (președinte), Mircea Oprița, Liviu Radu, George Ceaușu și Catalin Badea. Nu e nedrept ca membrii juriului sa fie mereu sariți de la niște premii pe care poate ca le merita și ei ca oricare alții? Nu cumva e falsificat rezultatul daca mereu sint lasate deoparte carți valoroase. Poate exista o soluție pentru a remedia acest lucru…

N-as spune ca au fost “falsificate” rezultatele, dar problema exista. Cum juriul nu e batut in cuie, orice membru al lui poate sa se retraga oricind doreste, cu exceptia presedintelui care, fiind unul dintre initiatorii Premiilor, a renuntat de la bun inceput la gindul de a concura. Nu ducem lipsa de colegi capabili sa asigure o apreciere corecta. Asa ca…

5. Și daca am vorbit de premii, sa va intreb despre premiile Uniunii Scriitorilor: care este modalitatea de acordare? Poate mai invațam și noi ceva de la alții…

Anul acesta a fost aplicat noul regulament al premiilor. Sint doua jurii: primul nominalizeaza titlurile pentru fiecare categorie, al doilea decide care dintre ele va fi premiat. Din pacate, n-a fost decernat nici un premiu la categoria Literatura pentru copii si tineret, in care intra si SF-ul nostru, cu toate ca printre cartile nominalizate se afla si una cel putin meritorie a lui Liviu Radu. Sa speram ca in viitor vom avea parte de un alt tratament.

EPILOG. Masa dvs. de lucru este plina, ca de obicei. La ce mai lucrați? Mai aveți ceva de spus despre Jules Verne? Despre alții? Poate despre dvs.? Nu va scrieți memoriile, domnule Hobana?

Sint pe cale sa inchei lucrul la istoria literaturii franceze de imaginatie stiintifica, de la inceputuri pina la 1900. Trudesc la ea de multi ani si sper ca va oferi o privire cuprinzatoare asupra unui segment important si de multe ori neglijat al unei mari literaturi.Cit despre memorii, nu sint deloc tentat sa reiau lucruri consemnate de altii sau sa adaug altele, poate nesemnificative. Prefer sa-mi continui activitatea in cele trei directii pe care le-am ilustrat de-a lungul timpului: science fiction, Jules Verne, fenomenele aerospatiale neidentificate.

(interviu realizat de Michael Haulica)

(Alte intrebari, alte raspunsuri – despre seria Jules Verne de la Adevarul – in Observator cultural de joi, 12 august; online va fi vineri 13 august)

Iata și o lista cu Premiile Vladimir Colin acordate pina acum:

PREMIILE VLADIMIR COLIN 2000

I. Ona Frantz – Sfișierea (Ed. Dacia, 1999); II. Michael Haulica – Madia Mangalena (Ed. Institutul European, 1999); III. Andrei Valachi – Sheila (Ed. Euronovis, 1999)

PREMIILE VLADIMIR COLIN 2001

I. Liviu Radu – Constanța 1919 (Ed. Allfa, 2000); II. Catalin Sandu – Duel cu ceața și lotuși (Ed. Media-Tech, 2000); III. Costi Gurgu – Ciuma de sticla (Ed. ProLogos, 2000)

PREMIILE VLADIMIR COLIN 2005

I. Dan Dobos – Trilogia Abația (Ed. Nemira 2001, 2002, Ed. Media-Tech, 2004); II. Sebastian A. Corn – Cel mai inalt turn din Baabylon (Ed. Nemira, 2002) si Imperiul Marelui Graal (Ed. Amaltea, 2004); III. Florin Pitea – Necropolis (QED, 2001), An/Organic (Amaltea, 2004)

PREMIILE VLADIMIR COLIN 2008

Roxana Brinceanu – Sharia (Ed. Tritonic, 2005); Costi Gurgu – Retetarium (Ed. Tritonic, 2006); Ion Manolescu – Derapaj (Ed. Polirom, 2006); Ana-Maria Negrila – Imparatul gheturilor (Ed. Diasfera, 2006); Florin Pitea – Gangland (Ed. Diasfera, 2006); Cornel Robu – Paradoxurile timpului in science-fiction (Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2006).

Paste si traditii – Ce e nou in lume

0
Cand auzi de zona Bran, te gandesti imediat la vestitul castel. Unii l-au asociat cu mitul contelui Dracula, altii cu inima reginei Maria. Insa Branul inseamna mult mai mult.
Este deja o zona agroturistica consacrata si anual este vizitata de zeci de mii de turisti, romani s-au straini. Obiectivele lor sunt diferite, dar cei mai multi se gandesc sa paseasca in vestitul castel. Pe buna dreptate, de altfel, dar, trebuie sa o spunem, farmecul localitatii este mult mai complex. Daca alegi sa petreci Pastele la Bran trebuie sa stii ca pretul unui pachet de patru zile incepe de la 300 de lei, cu mic dejun inclus, pe camera, si 500 sau 600 lei in regim de demipensiune plus cina festiva.

Tara legendelor Temple grecesti, ruine romane, biserici bizantine, castele cruciate, miros de pin si chiparos, iata doar cateva motive pentru care Ciprul este destinatia ideala pentru a petrece Pastele. Cipriotii sunt unul dintre cele mai primitoare popoare de pe coasta mediteraneana si crestini prin excelenta. Se spune ca au fost crestinati in anul 45 de insusi Apostolul Pavel. Si pentru ca mitologia s-a nascut in Cipru, ai un motiv sa vizitezi unul din cele mai vechi orase locuite din lume – Larnaca. Legenda spune ca asezarea ar fi fost fondata de fiul lui Noe, Khittim, orasul numindu-se in vremuri de mult apuse Kittium sau Kition. Oferta de cazare este cuprinsa intre 220 si 470 de euro. Include patru sau sapte nopti de cazare, doua mese pe zi, transportul cu avionul si masa de Paste.

In mijlocul traditiilor Pentru multi dintre noi, zona Sibiului este asociata automat culturii germane. Exista insa acolo dintotdeauna o insula de romanism – Marginimea Sibiului, o zona etnografica unica. Situata in sud-vestul judetului, Marginimea ocupa zona sub-carpatica de la Olt pana la Sebes si cuprinde 18 localitati – cele mai cunoscute sunt Rasinari (veche resedinta episcopala), Orlat, Sibiel, Saliste (centru administrativ, de judecata), Poiana Sibiului si Jina. In Marginime vei putea admira costume populare traditionale, biserici care au stat in prima linie a ortodoxismului ori monumente de arhitectura saxona si romaneasca. Tariful pentru trei sau patru nopti de cazare este cuprins intre 600 si 700 lei de persoana. Include doua mese pe zi si masa festiva din ziua de Paste. Copiii pana la 11 ani beneficiaza de 50% reducere, iar pentru cei intre 11 si 16 ani reducerea este de 30%.

Pretul aurului va scadea, cel al diamantelor va creste

0
pret aur

Pretul aurului va creste in 2012 cu 19%, dar va incepe sa scada in 2013, anticipeaza sapte analisti intervievati de Bloomberg. In schimb, diamantele vor continua sa se scumpeasca in anii urmatori.

Pretul aurului a urcat cu 10,23% in 2011 ajungand la 1.564 dolari/uncie (31,103 grame). Avansul a fost sustinut de investitorii aflati in cautare de plasamente sigure in contextul adancirii crizei datoriilor din Europa. Anul trecut a fost al unsprezecelea an consecutiv in care pretul aurului s-a majorat, iar aceasta este cea mai lunga perioada de crestere din ultimele noua decenii.

Analistii intevievati de Bloomberg anticipeaza reducerea pretului metalului galben incepand cu 2013, pe o perioada de trei ani.

“Actualul pret al aurului nu reflecta fundamentele cererii si ofertei”, a declarat, in decembrie, economistul sef al institutiei de credit National Bank of Australia, citat de Bloomberg. “Pretul reflecta mai mult o cerere artificiala pentru aur ca protectie in fata riscurilor si a inflatiei. Aceasta inseamna ca piata este predispusa la o corectie destul de substantiala candva in viitor”, a mai spus Henderson.

In octombrie 2011, BNP Paribas anticipa ca pretul mediu al unciei (31,103 grame) ar putea fi de  1.950 de dolari in 2012. Anterior, banca prognoza un pret mediu de 2.080 de dolari/uncie. Analistii bancii argumentau ca majorarea pretului aurului va fi sustinuta de criza datoriilor suverane din Europa, de avansul slab al economiilor mondiale, ingrijorarile referitoare la cresterea inflatiei, dar si cererea puternica venita din partea bancilor centrale. BNP Paribas nu excludea insa ca pe termen scurt sa se inregistreze corectii ale pretului metalului galben.

Creste cererea de diamante

In timp ce anticipeaza scaderea pretului aurului, analistii indica si cresterea pretului diamantelor. Argumentul este cresterea cererii pentru aceste pietre pretionase in China, India si alte tari din Orientul Mijlociu.

Pretul mediu al diamantelor brute va creste cu 9% in 2012, pana la 145 dolari pe carat, iar in urmatorii doi ani va avansa cu 14%, respectiv 4,8%, a declarat Edward Sterck, analist la firma BMO Capital Markets. In 2015, pretul diamantelor va avansa cu 2,6%, iar in 2016 cu 3,2%. China, India si Orientul Mijlociu vor asigura 40% din consumul de diamante pana in 2015 fata de doar 8% in 2005, potrivit grupului Anglo American, care detine De Beers – a doua mare companie care extrage diamante la nivel mondial.

Cererea de diamante ar putea creste de doua ori mai repede decat oferta pana in 2020, datorita dezvoltarii clasei mijlocii din China si India.

Cele doua tari si altele din Orientul Mijlociu vor asigura 40% din consumul de diamante pana in 2015, comparativ cu numai 8% in 2005, potrivit grupului Anglo American, care detine De Beers, a doua mare companie extractoare de diamante la nivel mondial.

Cererea mondiala pentru diamante probabil ca va depasi oferta cu sapte milioane de carate in 2016, afirma Vladimir Sergievski, analist la compania Finam Investment din Moscova. In 2011 oferta a fost cu un milion de carate mai mica de cat cererea.

Pretul diamantelor brute va scadea cu 5,1% in 2012 si va stagna in 2013, anticipeaza Richard Platt, director general la compania de consultanta WWW Diamond Forecasts din Londra. Platt estimeaza o crestere de 2,9% in 2014 si de 2,2% anul urmator.

Pretul diamantelor slefuite va avansa cu 4,7% in 2012, cu 9,3% in 2013, cu 6,6% in 2014 si cu 4,4% in 2015, anticipeaza Platt. Potrivit lui, majorarea preturilor va reflecta cresterea cererii din Asia.