Intalnirile regulate ale ministrilor uniunii sunt pe cale sa se reia, la doar cateva zile dupa aniversarea a sase luni de la invazia Ucrainei de catre Vladimir Putin, pe 24 februarie. Ucraina s-a aparat impotriva vecinului sau masiv mai eficient decat credeau multi din Europa atunci. Dar pe masura ce iarna se profileaza, Europa incepe sa simta mai puternic efectele secundare ale razboiului. Mentinerea unitatii ue in ciuda preturilor dureros de ridicate la energie va fi o provocare.
Costul pentru Europa este mai greu de stabilit. O parte din aceasta se refera direct la conflict, cum ar fi cecurile scrise de ue pentru a mentine guvernul ucrainean pe linia de plutire. Acesti bani nu au fost la fel de importanti ca furnizarea de arme si informatii de catre America pentru armata ucraineana, care a mentinut Ucraina in razboi. Dar generozitatea europeana a ajutat, de asemenea.
Cu toate acestea, cele mai mari costuri pentru Europa au fost indirecte. In fruntea listei se afla pagubele economice pe care le sufera: Rusia a ripostat impotriva sanctiunilor occidentale prin limitarea fluxului de gaz de care depinde Europa. Exista, de asemenea, un cost asociat cu adaptarea la un mediu geopolitic in care majoritatea tarilor ue nu mai pot scapa de aparare. Si din punct de vedere politic, continentul resimte efectele functionarii in regim de criza timp de sase luni. Acest lucru a testat – si va continua sa testeze – curajul uniunii.
Costul economic este cel mai imediat. Preturile energiei europene au crescut din nou saptamana aceasta, deoarece Rusia a anuntat ca conducta sa Nord Stream 1 urmeaza sa fie supusa „intretinerii” ulterioare incepand cu 31 august, starnind suspiciuni ca s-ar putea sa nu fie redeschisa niciodata. In unele parti ale Europei, gazul se tranzactioneaza acum la ceea ce ar echivala cu peste 1.000 de dolari pe baril de petrol, un nivel absurd. Guvernele se confrunta cu o alegere: fie sa plateasca facturile de energie care altfel ar rupe multe bugete ale gospodariilor, fie sa sufere o recesiune pe masura ce consumatorii sunt lasati facuti. In orice caz, finantele publice vor fi afectate la fel cum inflatia – cauzata si partial de cresterea preturilor la energie – a pus capat erei imprumuturilor gratuite. (Pentru a inrautati lucrurile, euro a scazut sub paritatea cu dolarul, cel mai scazut nivel din ultimele doua decenii.) Pentru majoritatea oamenilor si a intreprinderilor, perspectiva vaga pe timp de vara de a fi nevoita sa plateasca mai mult pentru a mentine casele calde si fabricile fredonate este pe cale sa devina o realitate dura de iarna. Politicienilor care incearca sa aranjeze o alta transa de ajutor pentru Ucraina nu le va fi atat de usor cand pensionarii tremura acasa.
Tensiunea asupra finantelor publice va veni la fel cum nevoia de a cheltui mai mult pentru aparare va fi simtita cel mai acut. Razboiul a subliniat cat de putine echipamente militare ar putea economisi Europa pentru a ajuta Ucraina si cat de prost pregatite ar fi multe tari pentru a-si apara propriul teritoriu. Germania s-a exprimat cel mai mult cu privire la necesitatea unei noi abordari: Zeitenwende, o schimbare in spiritul vremurilor, va avea ca rezultat un impuls de 100 de miliarde de euro (doar 100 de miliarde de dolari in zilele noastre, din pacate) pentru armata sa in urmatorii ani. Altii promit sa-si sporeasca bugetele de aparare, inclusiv mai multe cheltuieli coordonate la nivelul ue. Un conflict scurt si ascutit ar fi putut duce la uitarea unor astfel de promisiuni la scurt timp dupa ce au fost facute. Luptele prelungite inseamna ca va trebui sa se actioneze asupra lor.
Costul din punct de vedere al coeziunii europene este cel mai greu de cuantificat. Crizele au potentialul de a crea unitate in interiorul ue, dar pot, de asemenea, sa provoace diviziunea in timp. Raspunsul timpuriu la razboi a aratat ca Europa actioneaza ca una. Adapostul a fost acordat tuturor celor care aveau nevoie de el, Ucrainei i s-a acordat statutul de tara candidata la UE de ridicare a moralului si s-au convenit sanctiuni. Necesitatea unei actiuni urgente a ascuns fisuri in Europa, in special intre statele membre cu soim de la marginea estica a blocului, care cred ca soarta continentului este decisa in Ucraina, si majoritatea statelor membre vestice ue, care isi fac griji cu privire la riscurile escaladarii.
Dupa sase valuri de sanctiuni negociate minutios din februarie, nimeni nu se asteapta la mult mai mult in absenta unui nou scandal din partea Rusiei. In ultimele saptamani, oameni precum Polonia si Republica Ceha au facut eforturi pentru interzicerea vizelor eliberate rusilor. Propunerea, care va fi discutata de ministrii de externe ai UE pe 31 august, a fost respinsa in mare parte de vest-europenii, carora le miroase a pedepse colective. Inactiunea rezultata va tinde sa largeasca fisurile. Daca America isi reduce sprijinul pentru Ucraina dupa alegerile intermediare din noiembrie, vor fi ridicate intrebari despre cum trebuie Europa sa umple golul sau daca poate.
Pretul este corect
In primele etape ale razboiului, Europa a negat costurile sale: chiar si a le cere cetatenilor sa ajusteze termostatul a parut o impunere prea mare. Asta se schimba. Iluminatul public este redus, dusurile reci sunt incurajate. Emmanuel Macron, presedintele Frantei, a pledat pe 19 august pentru dorinta de a „plati pretul pentru libertatea si valorile noastre”. Premierul belgian a avertizat ca urmeaza cinci pana la zece ierni dificile, doar pentru a fi in siguranta.
Aceasta este o schimbare binevenita in retorica. Mai bine sa explicam costurile pentru sprijinirea Ucrainei decat sa pretindem ca nu exista. Caci Europa nu are de ales decat sa ramana statornica. Indiferent de ce se tem soimii din Varsovia sau Praga, ar fi mult prea periculos sa impingi Ucraina la capitulare pentru ca Rusia sa-si reia fluxurile de gaze. Costul contracararii agresiunii pe continent este mare. Dar nu trebuie ocolit.
