Venerabila revista Weird Tales, care a implinit de curind 89 de ani de la prima aparitie, se afla in ultimele zile in centrul atentiei comunitatii F&SF din Statele Unite.
Scandalul s-a iscat in urma publicarii de catre noul editor si proprietar Marvin Kaye a unui editorial in care acesta lauda meritele unei carti YA intitulata Saving the Pearls: Revealing Eden de Victoria Foyt. Mai mult, Kaye anunta intentia de a publica primul capitol al romanului in viitorul numar tiparit al revistei. Cartea a aparut in 2011, fiind publicata de Victoria Foyt pe speze proprii, si este povestea unei lumi in care, ca urmare a incalzirii globale, pamintenii cu pielea alba (numiti de autoare Pearls) sint pe cale de disparitie, iar populatia de culoare (Coals, in terminologia lui Foyt) a devenit dominanta si ii asupreste pe albi. Potrivit majoritatii covirsitoare a reviewer-ilor de pe Amazon.com, rasismul „inversat” al cartii frizeaza ridicolul; mai mult, cartea este si sub orice critica din punctul de vedere al calitatii literare, e pur si simplu proasta.
Marvin Kaye vorbeste in editorialul sau (care, in fata comentariilor ultragiate ale cititorilor, a fost sters de site-ul revistei, dar poate fi citit aici) despre Saving the Pearls ca despre o pledoarie impotriva rasismului, dar opinia tuturor comentatorilor e unanima: nici vorba de intentii satirice, cartea lui Foyt e rasista si gata. Autoarea N.K. Jemisin a rezumat cel mai bine situatia intr-un articol publicat pe blogul sau:
Intreg entuziasmul si toata mindria de a fi fost publicata in paginile revistei s-au dus. E de la sine inteles ca nu voi mai trimite nimic revistei pentru publicare de-acum inainte. Mai mult chiar, sint de-a dreptul rusinata de o posibila asociere a numelui meu cu aceasta revista. Iar asta ma supara cu atit mai mult cu cit am tinut la aceasta revista si ma doare sa vad cum este distrusa. Eram dispusa sa acord o sansa noilor proprietari de la Weird Tales, dupa schimbarea de regim; in fond, o schimbare poate fi un lucru bun. Dar acest editorial, precum si decizia de a publica o proza atit de proasta, m-au facut sa imi dau seama ca reputatia anterioara a revistei Weird Tales este de-acum distrusa. Prin cele scrise, Marvin Kaye nu m-a jignit doar pe mine, ci fiecare autor publicat vreodata de aceasta revista, fiecare scriitor-aspirant care si-a trimis textele plin de speranta la redactie, pe vremea cind aceasta era condusa de Ann VanderMeer, fiecare artist care a publicat in paginile Weird Tales, fiecare fan care a votat pentru Weird Tales sa cistige premiul Hugo.
S-au propus masuri radicale, precum infiintarea unui fond Kickstarter pentru a rascumpara revista de la Marvin Kaye si John Harlacher, s-a propus un boicot al autorilor si cititorilor deopotriva. Ann VanderMeer, care fusese indepartata din functia de editor odata cu schimbarea proprietarilor, dar pastrase un post de editor-consultant, si-a anuntat demisia:
Datorita unor diferende artistice si filozofice majore cu editorii actuali, am demisionat din calitatea mea de editor consultant. Aceasta demisie a fost pregatita de citeva luni, inca din momentul in care am fost indepartata din postul de redactor-sef, dar am aminat-o deoarece am considerat ca am o obligatie fata de autorii ale caror texte le-am acceptat anterior pentru publicare.
Indignarea a crescut si mai mult dupa ce, intr-o postare pe blogul sau, Jeff VanderMeer a anuntat ca, in urma cu citeva luni, Ann a incercat sa ii convinga pe Kaye si Harlacher de ineptia posibilei publicari a textului lui Foyt. Stergerea editorialului lui Kaye de pe site si publicarea unui comunicat apologetic al lui Harlacher n-a calmat deloc spiritele. In acest moment, controversa continua.
