Acasă Blog Pagina 3

Cat de important este sexul intr-o relatie?

0

Fericirea sexuala reprezinta cheia intr-o relatie armonioasa si de lunga durata. Atunci cand sunteti multumit sexual si va laudati partenerul pentru performantele din pat, contribuiti extrem de mult la nivelul lor de incredere in sine, in timp ce va consolidati relatia. Acest lucru continua, de asemenea, sa raspunda la intrebarea pertinenta, de ce barbatii au nevoie de sex si ce il face pe un barbat bun in pat?

Aceasta lauda poate fi dusa inainte si dupa momentele voastre intime. Barbatii tind sa se ingrijoreze constant de lucruri precum marimea, performanta si altele asemenea. Aceasta este o presiune mare asupra lor. Cand iti lauzi barbatul in pat, el va fi dispus sa te ajute sa te bucuri de experienta cat mai mult posibil, chiar daca inseamna sa sacrifice o parte din propria lui placere.

Cu toate acestea, atunci cand impartasesti afirmatii pozitive cu el, acesta nu numai ca elimina presiunea, ci il anunta ca il iubesti profund si ca ai grija de el. Unii barbati singuri care apeleaza la escorte si dame de companie de pe https://eses.ro/, considera ca acel tip de sex ca este ca un tratament pentru psihic, de multe ori fiind vorba de eliberarea tensiunii acumulate.

Barbatii adora fanteziile

De ce este important sexul intr-o relatie atat pentru barbati, cat si pentru femei? Barbatii vor sa isi impartaseasca fanteziile, dar se ingrijoreaza ca sotiile lor se vor rusina sau ca ii vor judeca.

Incurajeaza-ti barbatul sa-ti spuna fanteziile sexuale. De ce sa ramai la aceeasi rutina veche zi de zi? Intreaba-l ce il excita si apoi lasa-te purtata de val. In loc sa va ingrijorati, ,,de ce barbatii isi doresc atat de mult sex”, puteti chiar sa va dezvaluiti propriile fantezii si sa va deschideti mintea spre ceva nou, interesant si incitant. 

Barbatii adora sexul de dragul sexului

De ce sexul este important? Importanta sexului pentru barbati este de neinlocuit, deoarece este un act placut, care stimuleaza in mod semnificativ intimitatea intr-un cuplu.

De ce barbatii au nevoie de sex? Barbatii isi doresc ca sotiile lor sa se bucure de sex, nu doar sa fie ca o obligatie. Pentru barbati, nu este vorba de a domina o femeie, ci de a o face sa se simta fericita. 

Cat de importanta este intimitatea intr-o relatie?

Pentru a consolida o relatie si pentru a demonstra afectiune, cuplurile trebuie sa sublinieze importanta relatiei fizice. Sexul este foarte important mai ales in relatiile d elunga durata si in casnicii. Atunci cand nu exista sex in relatii, fiecare cearta, fiecare problema poate escalada. Deci, daca va aflati intr-o relatie de lunga durata, aveti grija la orice semne ale unei vieti sexuale care scade ca intensitate.

Indiferent daca se intampla ceva sau treceti prin perioade dificile, sotul tau iti va demonstra ca vrea sa ii fii alaturi la bine si la greu si are nevoie sa inteleaga ca si tu iti doresti asta. Cea mai buna modalitate sa confirmi aceste sentimente este sa prioritizezi sexul in relatia voastra.

Sexul pentru barbati e o dovada de iubire

Cat de important este sexul pentru un barbat intr-o relatie nu consta doar in purul instinct, asa cum inteleg femeile. In acest fel, el iti arata ca ii pasa de tine si vrea sa-ti arate asta intr-o maniera fizica. De asemenea, pentru a cimenta legaturile emotionale cu un barbat, este crucial sa intelegem si sa acceptam importanta sexului in relatie. Importanta sexului pentru barbati se manifesta atat in aspectele emotionale, cat si in cele fizice ale unei relatii. 

Cam atat de important este sexul intr-o relatie, deoarece sexul este o actiune demonstrativa atat pentru intimitatea fizica, cat si pentru cea psihica pe care o impartasesti cu sotul / sotia.

Levy și MM Stoica pleaca de la Steaua! Noul antrenor va fi Ilie Stan

0
Dupa ce in vara se laudau cu performanțele pe care le vor obține impreuna, MM Stoica și Roni Levi pleaca de la Steaua. Așa cum era de așteptat de ceva vreme incoace, rezultatele nesatisfacatoare ale roș-albaștrilor au dus la schimbari majore in club. Dar de data asta nu este inlocuit doar antrenorul, precum s-a intamplat de 6 (!) ori anul trecut, ci acum va pleca și managerul.

Steaua a inceput perioada de vara cu Roni Levi pe banca. Clubul patronat de Gigi Becali nu a gasit un antrenor timp de cateva saptamani, dupa ce mai mulți tehnicieni din strainatate și din țara au refuzat sa preia formația care pana de curand juca in Ghencea. Managerul MM Stoica l-a convins pe finanțator sa il accepte pe banca tehnica pe israelianul cu care reușise rezultate foarte bune la Unirea Urziceni.

Cu toate ca a terminat pe 2 in acel campionat in care a pregatit-o pe fosta campioana a Romaniei, Levi nu avea sa dea de aceleași situații și la clubul roș-albastru. A primit rand pe rand jucatori, unii mai buni, alții doar vedete pe hartie, nu a avut teren propriu și nu s-a bucurat de aportul fanilor. Pretențiile la o formație precum Steaua difera mult de cele de la Unirea Urziceni, astfel ca o serie de mai multe rezultate fara victorie i-a fost fatala, indiferent de motivele pertinente pe care putea sa le invoce israelianul: lipsa unui teren, a unei baze de pregatire, a unei sali de forța și disputarea fiecarui meci in deplasare.

Cu toate ca spunea pana de curand ca vrea sa ramana mai mulți ani la Steaua, MM Stoica se pare ca nu mai continua alaturi de clubul lui de suflet. A dat greș cu aducerea lui Levi, Steaua este clasata doar pe locul 9 cu 11 puncte dupa 8 etape, nu a convins nici in Europa League, unde are doua remize cu Schalke 04 și cu AEK Larnaca și nici nu este de acord cu aducerea lui Ilie Stan pe banca tehnica. Mai ales ca fostul antrenor al Braneștiului a avut o singura cerința: nu vrea bani mulți, ci dorește doar sa lucreze cu un staff alcatuit in totalitate din oameni aduși de el. Gigi Becali i-a dat unda verde in acest sens și bineințeles ca o asemenea decizie l-a nemulțumit total pe manager.

Deși suporterii l-au venerat in perioada in care obținea succese pe linie cu Unirea Urziceni și au oftat in momentul in care acesta a acceptat sa conduca pe FC Vaslui, totul parea sa intre pe fagașul normalcand MM Stoica a acceptat sa devina managerul Stelei. A trecut peste divergențele pe care le avea cu Gigi Becali, a reușit sa convina Peluza Nord sa se reintoarca langa echipa și a sarit la gatul tuturor celor care atacau formația sa de suflet. Acest comportament i-a cucerit pe suporteri, iar in cazul in care pleaca nu se știe care va fi reacția tribunelor.

Urmeaza o perioada noua, cu o conducere inedita in vederea multora, cu un Ilie Stan superdeterminat și avid de rezultate, insa care se inscrie pe linia tuturor predecesorilor sai: vrea sa obțina totul, in condiții foarte grele, iar daca nu va reuși in cel mai scurt timp, este posibil sa aiba parte de aceeași soarta ca Ilie Dumitrescu, Marius Lacatuș, Cristiano Bergodi sau Sorin Carțu.

Antonescu: Am vazut discursurile de la inmormantarea mea

0

Antonescu a spus mai intai ca in anul 2012, dupa referendumul eșuat pentru demiterea lui Traian Basescu a avut in intenție sa-și țina cuvantul și sa se retraga din politica.

„Sigur ca domnul Ponta nu e bun martor, alti domni nu sunt buni martori, dar poate pana si ei ar putea sa va spuna ca desi interpretarea pe fond si anume ca poporul, atat cat se exprima de obicei poporul la alegeri, il demisese si inca zdrobitor pe domnul Basescu, interpretarea de fond deci era clara. Totusi pe mine m-a batut foarte serios gandul atunci chiar sa ma retrag. Nu din ambitia de a tine o promisiune chiar in acceptiunea adversarilor mei, ci din teribila dezamagire pe care am avut-o, nu eu in plan personal, ci pentru aceasta tara in momentul in care votul multor milioane de cetateni a fost sfidat. Mii de oameni, nu exagerez, nu am facut niciodata parada de lucrul acesta, mii de oameni mi-au scris, m-au contactat, ieseam pe strada, nu faceam 3 pasi sa nu strige: nu le dati si satisfactia asta, dupa ce ca ne-au furat. Nu se poate sa plecati! Si nu am mai plecat. Eu o alta promisiune, oricat de discutabila si interpretabila, pe care sa o fi facut si sa nu o fi respectat, nu cunosc”, a declarat Antonescu.

Acesta a explicat ca a preferat sa se retraga acum pentru a nu pune partidul in situația de a oscila intre el și Iohannis.

„L-ati vazut pe domnul Orban, l-am vazut in seara asta pe domnul Atanasiu, tot felul de oameni care, e dreptul lor, considera ca nu eu… din PNL, deci vorbim din PNL, toata aceasta poveste nu are nimic de-a face cu Basescu, nu are nimic de-a face cu nimeni si nimic din afara PNL-ului si din afara mea, a constiintei mele. Puteam eu sa imi permit fata de partidul pe care l-am condus si care este PNL, cu 15%, cu 3%, cu 100%, nu conteaza, e Partidul National Liberal, e o institutie in istoria acestei tari. Puteam sa imi permit ca pana in luna august in fiecare seara la dumneavoastra sa vina un liberal care sa spuna: Antonescu e cel mai bun, Antonescu trebuie sa candideze, Klaus Iohannis nu are nicio sansa. Altul sa se duca la un alt post de televiziune si sa spuna cum spuneau cei doi domni: Klaus Iohannis trebuie sa candideze, ca imi spune mie lumea pe strada ca Antonescu nu si Klaus Iohannis da. Eu nu puteam sa fac asta pentru ca nu avem timp, pentru ca nu puteam expune partidul la asa ceva si pentru ca, din punctul meu de vedere, a apara imaginea acestui partid e mai important decat sa ma bat pe o candidatura care avea sansele ei”, a aratat Antonescu.

El a mai declarat ca nici Klaus Iohannis n-a fost foarte tranșant in privința dorinței de a candida la prezidențiale.

„Klaus Iohannis nu era luat pe nepregatite, de vreme ce unii oameni deja umblau prin oras vorbind ca nu mai pot traversa, ca ii prind cetatenii si le spun sa il puna pe Klaus Iohannis si nu pe Antonescu. Klaus Iohannis era in tema cu asta. Nu am avut, din pacate, o discutie transanta atunci cand am discutat ultima oara, adica luni seara, cu Klaus Iohannis, ci l-am intrebat: vrei sa candidezi la presedintie? Crezi ca esti mai bine plasat? Facem o discutie despre asta? Mi-a spus ca nu, nu ar vrea, dar totusi sa facem niste studii pana prin luna august. Si atunci pana sa fac studii pana in luna august, prefer sa incerc acum, in ce tine de mine, sa dau sansa grabirii lucrurilor si adunarii cat mai largi, in primul rand a PNL-ului, dar poate mai mult in spatele unui candidat care sa aiba o sansa, care candida presupun ca va fi Klaus Iohannis, dar in legatura cu care ramane sa vedem ce se va intampla”, a aratat fostul lider PNL.

Acesta a vorbit și despre susținerea sa in partid, glumind ca a avut ocazia sa vada cum vor arata discursurile care se vor ține la propria inmormantare.

„In Partidul National Liberal exista o oscilatie de peste un deceniu intre increderea ca se poate construi printr-o munca din asta de migala in genul celei pe care o face foarte bine in continuare, chiar daca pe spatii mai mici, PDL-ul, cu retea electorala, cu munca de partid, ca sa ii spun asa, un cuvant odios. Si liderul salvator, mirajul pentru oamenii cu cote de incredere inalta, oameni care stau bine in sondaje, tentatia ca asta ar putea suplini acest timp de munca a existat intotdeauna. Am beneficiat si eu de ea, e normal sa beneficieze si Klaus Iohannis (…) Ati vazut niste comunicate dupa retragerea mea date de niste colegi? Extraordinar! Am avut sentimentul ala de curiozitate: domnule, daca mor, ce discursuri se vor tine la inmormantarea mea? Si le-am vazut”, a spus Antonescu.

Acesta s-a aratat oarecum evaziv atunci cand a fost intrebat daca este de parere ca Klaus Iohannis este potrivit pentru funcția de președinte.

„Sunt convins ca are calitatile pentru a fi un prim-ministru bun. Cred ca si un lider de partid bun poate sa fie. Nu stiu nici eu mult mai mult decat dumneavoastra in acest moment ce fel de candidat si ce fel de presedinte ar fi Klaus Iohannis. Evident ca o sa incerc sa aflu mai repede decat dumneavoastra, evident ca pornesc cu incredere, pentru ca e vorba totusi de un om care daca… despre care eu cred ca poate fi un bun prim-ministru, exista bune sanse sa fie si un bun presedinte. Insa raspunzand exact si nu cu texte din papagaliceala de partid, v-am spus exact ceea ce cred in acest moment. Oricum il cunosc suficient de bine pe domnul Ponta ca sa stiu ce fel de presedinte ar fi si atunci il sustin pe domnul Klaus Iohannis daca o fi sau pe domnul Predoiu, dupa care nu ma innebunesc foarte tare. Dar sper sa nu fie acesta singurul motiv, sper sa avem motive in sine sa sustinem candidatura domnului Klaus Iohannis, daca ea se va produce, ceea ce e foarte probabil”, declarat Crin Antonescu.

„Ce intentionez foarte serios sa fac, e sa sprijin candidatura lui Klaus Iohannis, daca el va fi, a contracandidatului domnului Ponta si PSD-ului, cu tot ceea ce am eu de dat ca sprijin in asemenea campanie, pana in ultimul minut al acestei campanii. Asta pot sa garantez in sensul ca nu pot intr-o tara in care traiesc si copilul meu, si eu si oameni la care tin, sa vad cum cineva ca Victor Ponta si oamenii din jurul lui pun toata mana pe putere in tara asta. Sau mana pe toata puterea”, a conchis fostul șef al PNL.

Intrebat de jurnalistul Ion Cristoiu daca este posibil sa faca o noua rocada cu Iohannis și sa revina in cursa prezidențiala daca acesta va sta rau in sondaje, Antonescu a raspuns negativ.

„Va incearca aceeasi ipoteza ca si pe vigilentul domn Radu Tudor, care vegheaza la Antena 3, suspectand ca termenul intentie de a nu candida ascunde niste dubii si niste capcane. I-am transmis azi ca il inlocuiesc, intentii cu hotararea de a nu candida. Eu am luat aceasta hotarare nu in ideea sau in speranta ca va fi un alt candidat care ar esua si pe care il vor inlocui. Nu am fost niciodata substitutul nimanui și va asigur ca decizia mea de a nu candida, oricat de multi sunt si sunt, nu sunt nu stiu cate milioane, dar sunt multi oameni care sunt afectati de chestiunea asta. E o decizie cat se poate de serioasa”, a incheiat Crin Antonescu.

Totul despre deochi

0
Deochiul este o notiune care a aparut la om probabil odata cu perceptia constienta a frumosului si a necesitatii de a proteja o fiinta iubita, asociata notiunii de frumos. In foarte multe culturi exista numeroase superstitii legate de pericolul privirilor admirative adresate atat femeilor tinere, cat si copiilor.

Atat antropologia culturala, cat si etologia, stiinta despre comportament, au oferit o multime de interpretari originii acestei superstitii. Astfel, studiile recente ale cercetatorilor au dovedit ca, in 30 la suta din cazuri, un copil expus excesiv privirilor adultilor poate avea diferite reactii negative in urmatoarele ore sau chiar zile. Mai mult decat atat, in unele cazuri pot aparea manifestari asemanatoare unor crize de tip epileptic.

Efectul privirii directe

Pentru cele mai multe specii de animale vertebrate si mai ales pentru om, privirea fixa este interpretata, in primul rand, automat, ca un semn al agresivitatii. Pentru copilul de varsta mica, acest comportament venit din partea unui admirator strain este un puternic semnal de avertizare agresiva.

Chiar si atunci cand strainul zambeste, creierul micutului va fi tentat sa proceseze mai intens semnalul agresiv reprezentat de privirea directa si mai putin zambetul, atitudinea de apropiere non-agresiva. Ca urmare, privirea admirativa fixa creste tensiunea psihica a micutului, iar reactiile sale pot deveni neadecvate, bizare. Problema reala apare in cazul in care copilul este impiedicat sa se manifeste, sa planga, sa se miste dupa ce a fost “deochiati.

Blocarea manifestarilor determina o puternica acumulare de tensiune ce poate rabufni apoi cu forta puternica. Aceeasi tensiune acumulata poate conduce la alte mici dezechilibre, cum ar fi miscari dezordonate, febra, agitatie, agresivitate. Pe scurt, privirea directa intensa a necunoscutilor incarca tensional creierul copilului, iar in lipsa posibilitatii de manifestare libera acesta o va face intr-un mod “bolnaviciosi.

Intrarea “admiratoruluii in spatiul vital

Prin obiceiul de a se apropia prea mult de micutul pe care-l admira, unii adulti ii incalca acestuia spatiul vital intim. Intrarea in spatiul vital pe o raza de 30-40 cm din jur reprezinta o agresiune foarte intensa pentru copil si, deseori, chiar si pentru adulti.

Acest spatiu de 30-40 cm, numit spatiu vital, trebuie respectat cu sfintenie de persoanele straine si chiar de rudele care nu locuiesc in casa cu micutul. Intrarea in spatiul vital al copilului de varsta mica determina o puternica reactie de alertare a creierului si a intregului organism, chiar daca acest lucru nu se observa. Dubla alertare, atat prin privire, cat si prin apropiere, sporeste riscul aparitiei unei stari tensionale ce poate conduce la indispozitie, febra, plans sau chiar voma.

Efectul hipnotic

Copiii de varsta mica, desi sunt alertati de privirile fixe, cauta foarte frecvent sa intalneasca privirea celor din jur. Intalnirea unei priviri admirative, chiar la distanta, il determina pe micut sa-si focalizeze inconstient atentia catre acea privire. Aspectul de alerta determinat de privirea fixa poate disparea brusc, fiind rapid inlocuit cu o stare de somnolenta.

Studiile recente au aratat ca, in cazul unor priviri compatibile, micutul poate fi rapid hipnotizat, ramanand intr-o stare de tranzitie intre veghe si somn. Aceasta stare, total nenaturala, poate avea efecte negative mai ales asupra compartimentului afectiv. Ca urmare, creierul afectiv va functiona foarte intens, in detrimentul altor zone nervoase importante.

Ca urmare a acestei stari, dupa ce micutul isi revine, va fi tulburata zona vegetativa a creierului, asa cum este, de exemplu, cea implicata in controlul functiilor digestive. Din acest motiv, dupa o stare de usoara hipnoza, pot aparea dureri stomacale, intestinale, voma sau diaree. Din fericire, aceste aspecte sunt extrem de rare iar sansa intalnirii unei priviri hipnotizatoare este de sub 1 : 1000. In realitate, este vorba de acelasi fenomen care poate explica dragostea la prima vedere.

Efectul “aglomeratieii

Contactul vizual al micutului cu foarte multe persoane necunoscute este uneori foarte neplacut si poate fi chiar periculos. Copilul care se simte rau dupa ce a fost privit sau atins de multi adulti necunoscuti in aceeasi zi nu este sub vraja deochiului, ci poate fi pur si simplu obosit sau alertat de privirile diferite pe care nu le intelege.

Uneori, este vorba chiar de efortul de a intelege complexitatea atitudinilor si privirilor diverse adresate lui sau mamicii si, nu in ultimul rand, de mirosurile umane la care copilul este foarte sensibil. Toate acestea la un loc reprezinta o cantitate foarte mare de informatie care, pe de o parte, atinge latura instinctiva, defensiva, iar pe de alta parte oboseste scoarta cerebrala. Efectul se poate manifesta prin cefalee, senzatii de greata, agitatie si chiar atacuri de panica si plans necontrolat.

Nu trebuie uitat ca un contact apropiat cu mai multi necunoscuti nu aduce “vraja deochiuluii care imbolnaveste, ci poate aduce insasi boala, prin virusurile si bacteriile pe care “admiratoriii micutilor ii poarta, chiar daca nu sunt bolnavi. Un copil obosit si nervos din cauza contactului cu mai multi straini va avea si o reactie imunitara mai scazuta, contaminandu-se mai usor cu germeni patogeni.

Obiceiurile magice populare de inlaturare a deochiului

Descantecele de deochi, asa cum se cunosc in folclorul romanesc, sunt in realitate benefice pentru cei mai multi micuti. Lasand la o parte aspectul magic, micile poezioare de alungare a deochiului au un efect linistitor. In realitate, orice poezioara cu rima in silabe terminate in vocale poate echilibra sistemul nervos central, deci si celelalte functii ale organismului.

Pe langa acest aspect dovedit recent, mangaierile ce insotesc descantecul si chiar masajele in zona incheieturilor determina descarcarea de edorfine, hormoni ai placerii care pot regenera potentialul nervos pierdut prin contactul “agresivi al micutului cu admiratorii. Unul dintre obiceiurile rituale periculoase de inlaturare a vrajii deochiului este scuipatul precipitat catre copil. Acest gest ritual, important in trecut datorita efectului antibiotic al salivei, este astazi periculos, saliva fiind incarcata de obicei cu germeni patogeni mai agresivi.

Cateva sfaturi pentru parinti:

1.Sugarul si micutul de varsta mica, pana la 1,5 ani, nu trebuie sa aiba contact vizual cu mai mult de trei persoane.

2. Micutii trebuie sa aiba un spatiu vital protejat pe o raza de minim 0,5 m in care nu trebuie sa patrunda strainii si nici chiar fratiorii, pana la varsta de 1 an si 2 luni.

3. Prezentarea copilului rudelor, prietenilor si vecinilor trebuie facuta de la o distanta minima de 70-90 cm. La aceasta distanta, efectul agresiv al privirii fixe, ca si cel hipnotiv este aproape nul.

4. Copilul trebuie sa fie ferit de iesirile in aglomeratie pana la varsta de 2 ani si 6 luni, de preferat pana la 3 ani si jumatate.

5. Oricare ar fi credinta voastra despre deochi, evitati sub orice forma contactul cu vrajitoare sau practici magice recomandate de acestea sau de vecini binevoitori, mai ales daca implica atingerea micutului cu diferite obiecte.

Regimul igienodietetic in hipertensiunea arteriala

0

Regimul igienodietetic in HTA cuprinde:

A. Alimentatia este importanta prin:

a. dieta hipocalorica – reducerea greutatii cu un kg poate duce la scaderea tensiunii arteriale cu 1 mmHg si unii cercetatori considera ca 60% din hipertensivii obezi au reusit sa scada semnificativ tensiunea daca au slabit 5 kg.

Pentru a obtine acest deziderat, pacientul trebuie sa reduca numarul de calorii. Intr-o prima etapa poate fi suficienta miscorarea ratiei zilnice cu 500 kcal. Acest lucru inseamna, spre exemplu: 40 g paine, 40 g branza de vaci degresata, 35 g sunca de pui, 50 g cartofi fierti, 25 g de margarina, fiecare aducand cate 100 kcal. In urmatoarele etape, pentru o scadere mai eficienta in greutate, se reduc si mai multe calorii.

b. reducerea aportului de sare

Nevoile organismului sunt de 4-6 g/zi, dar in general se consuma cu mult peste necesar (10-15 g/zi) fapt ce favorizeaza aparitia hipertensiunii arteriale. Din aportul de sare, o treime este sarea care intra in compozitia alimentelor, o treime este sarea care se adauga in timpul gatitului si o treime este sarea care se adauga la masa. Asadar, primul lucru este sa renunati la solnita, al doilea este sa inlocuiti sarea cu alte condimente (ardei iute sau piper, busuioc, cimbru, oregano, usturoi – atentie la condimentele din comert ce contin sare !) si nu in ultimul rand sa renuntati la alimentele ce contin sare (cascaval, branza telemea, mezelurile, conservele din carne si ficat, pestele sarat, muraturile). In cazurile de hipertensiune cu valori ridicate si cu afectarea organelor tinta (creier, ochi, rinichi, inima) se iau in considerare si alte alimente care au in compozitia lor in mod natural sare: painea obisnuita, laptele de vaca, morcovul si telina, margarina, carnea.

Se considera ca reducerea cu 6 g/zi a consumului de sare poate duce la scaderea tensiunii arteriale cu 7 mmHg.

c. asigurarea unui aport optim de potasiu – prin efectul sau in principal vasodilatator poate duce la scaderea tensiunii arteriale. Astfel este indicata o dieta bogata in legume fructe si produse lactate degresate are un aport optim de potasiu, calciu si magneziu.

d. reducerea consumului de alcool – nu trebuie sa depaseasca 20-30 de grame de alcool pe zi (acest lucru insemnand 150 g de vin sau 250 g bere).

B. Abandonarea fumatului

Deoarece fumatul contribuie nu numai la aparitia hipertensiunii arteriale, ci si la aparitia altor boli care se asociaza frecvent cu HTA, asa cum ar fi ateroscleroza, toti autorii recomanda abandonarea fumatului. Educatia sanitara in acest sens este foarte importanta!

C. Combaterea sendentarismului

Exercitiul fizic moderat practicat constant duce la scaderea in greutate, imbunatatirea performantei cardiace, creste capacitatea organismului de a face fata stresului, duce la scaderea LDL-colesterolului – “colesterol rau” si la cresterea HDL-colesterolului “colesterol bun”). Masuri de combatere a sedentarismului pot fi: mersul pe jos doua statii de autobuz pana la servici, accelerarea treburilor domestice, alergari usoare, urcatul scarilor, etc. Efortul fizic se face gradat, in fuctie de toleranta individuala, la incepand cu 10-15 minute zilnic ajungandu-se pana la 30-50 minute zilnic (daca pacientul poate vorbi in timpul exercitiilor fizice insemna, in linii generale de apreciere, ca efortul este bine tolerat).

D. Combaterea stresului psihic

Stresul psihic, prin crestera eliberarii unor hormoni (ACTH, cortizon, prolactina) si prin stimularea sistemului nervos (eliberare de adrenalina) duce la cresterea tensiunii arteriale si la cresterea frecventei cardiace.

Este recunoscut faptul ca stresul duce la aparitia unor pusee hipertensive, chiar la pacientii cu valori tensionale controlate anterior prin medicamente.

Trebuiesc astfel evitate zgomotele, conflictele, discutiile in contradictoriu. Se stie ca unele meserii sunt mai stresante, asa cum ar fi: pilot, supraveghetor trafic, medic chirurg si in general functiile de conducere. Cateva masuri de gestionare a stresului ar fi: reducerea nivelului de aspiratii, planificare mai corecta a activitatilor, cresterea capacitatii de a face fata stresului prin psihoterapie, reesalonarea scopurilor cu gasirea unor alternative, etc.

Asadar, ameliorarea stilului de viata, prin cele enumerate mai sus, poate fi extrem de utila pentru prevenirea si tratamentul hipertensiunii arterale si de multe ori acest lucru poate fi suficient in tratamentul formelor usoare si moderate de boala.

Detoxifiere cu portocale

0

Dupa o perioada atat de incarcata din punct de vedere alimentar, este bine sa incepi anul nou cu o cura de detoxifiere, care sa te ajuta sa scapi de toate toxinele din organism. Cura de detoxifiere cu portocale este exact ceea ce ai nevoie!

Pe langa efectul de detoxifiere, dieta te va ajuta sa pierzi 2 kilograme in doar 4 zile. Portocalele au efecte benefice asupra digestiei si asupra intregului organism, datorita continutului mare de vitamina C.

Iata si cateva reguli pe care trebuie sa le respecti:

– La micul dejun vei bea un pahar de suc proaspat de portocale, preparat chiar de tine;

– La pranz trebuie sa alegi un fel de mancare care sa contina portocale: fie un muschiulet de vita cu sos de portocale, fie o salata de fructe, fie pui cu orez si sos de portocale. Aici ai nevoie de multa imaginatie sau de cateva retete care sa aiba printre ingrediente si portocalele;

– Seara va trebui sa consumi un bol de supa limpede de legume;

– Pe parcursul zilei ai voie o felie de paine neagra prajita;

– Daca iti este foame intre mese poti opta pentru un iaurt degresat cu bucatele de portocala.

Efectele citricelor:

– Hidrateaza organismul;

– Contin minerale esentiale pentru oase mai puternice;

– Te energizeaza;

– Stimuleaza fluxul sucurilor digestive;

– Au actiune diuretica;

– Au efect laxativ datorita fibrelor din compozitie;

– Elimina toxinele din organism;

– Sunt usor de digerat;

– Echilibreaza dezvoltarea bacteriilor in intestine.

In Delta pe cod galben

0

Acum ceva vreme va anuntam cu mare bucurie ca la granita dintre lunile mai si iunie ma voi duce pentru prima data in Delta. Verdictul pe scurt, dupa intoarcere: Delta e minunata. Dar desi a trecut o luna de atunci, inca imi aduc aminte perfect sentimentul unic al cantitatii neimaginabile de apa care s-a scurs pe fata si pe ochelarii mei in aceasta iesire.

La cat de baftosi suntem de obicei cu vremea, mi-e foarte greu sa cuprind cu gandirea cam cat  de ghinionisti pot fi colegii nostri de barca in Delta incat sa anuleze complet norocul pe care il avem noi.

Doua zile cat ne-am plimbat cu barca „pe balta” (asa cum localnicii numesc Delta Dunarii), ne-a plouat aproape non stop. Iar cand stai cu orele intr-o barca descoperita in timp ce toarna direct pe tine de parca n-a mai turnat de un secol, imobilizat (pentru ca orice miscare ar insemna ca sigur iti intra pe undeva niste apa) si cu privirea in jos (ca sa nu-ti intre ploaia direct in ochi), iti trec foaaaarte multe prin cap.

Initial, cand vezi ca incepe pic pic pic sa ploua, optimistul din tine o ia usurel:

– Hmmm, ia uite… a inceput sa ploua. Eh, e doar un pic de apa, hai sa ne punem pelerinele de ploaie si sa stam cuminti. Cu siguranta se opreste cat ai zice peste.

Dupa jumatate de ora de ploaie cu galeata, optimistul s-a dus sa se culce. In locul lui au ramas doar gandurile tale, omul normal care constientizeaza ca este intr-o barca in mijlocul unei ape imense si nu are cum sa coboare:

– Ok, this is getting annoying. Ploaia asta chiar TREBUIE sa se opreasca.

Apoi incepi de-a dreptul sa te enervezi:

– Pe bune???? Dar ce-am facut sa merit astaaaa? (adaugat zgomot de smiorcaiala).

Apoi te enervezi si mai tare pentru ca iti dai seama ca daca incepi sa plangi, nu faci decat sa maresti cantitatea de apa care iti siroieste deja pe fata. Iar lucrul asta te face sa plangi si mai tare. E un cerc vicios.

Incerci sa te calmezi un pic…

– Hai ca nu e ATAT de rau. E doar APA. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla?? Si la urma urmei, acuma CAT poate sa ploua??

Dupa o ora in care ploaia nu numai ca nu s-a oprit dar s-a intetit si a si inceput sa bata vantul, iti dai seama ca MULT. Foarte mult. De asemenea, iti dai seama ca nu te-ai gandit niciodata cu adevarat la cat de mult poate sa ploua intr-o zi. Asa, in general, ca fapt divers.

Ca sa nu o iei complet razna, te decizi ca o idee buna ar fi sa-ti ocupi cumva timpul, asa ca incerci sa te gandesti la orice. Desigur, chestii complet nelegate de ploaie, cum ar fi de exemplu:

– Sigur sigur nu s-au inventat stergatoare pentru ochelari??- Doamne Dumnezeule, ce-o fi fost in capul meu cand m-am gandit sa nu-mi pun lentilele de contact?- Oare cum ar fi daca barca asta ar fi acoperita? Hmmm…- Ma intreb cam cati litri de apa au cazut pana acum pe mine…- Daca as sti asta, oare as putea calcula cati litri ar trebui se stranga in barca asta ca sa ne scufundam?? Hmmmm…

Dupa o vreme deja ai pierdut notiunea timpului, ai impresia ca te ploua de o zi intreaga. Ai intepenit total, mai ales gatul de la atata stat cu ochii in jos, asa ca te gandesti sa ridici un pic privirea. Doar esti in Delta, ce mama naibii, sa vedem si noi niste pasari zic. Printre siroaiele care curg pe lentilele ochelarilor, parca zaresti un starc pe marginea canalului:

– Bai da’ pe pasarea asta n-o ploua? Cum sta bai nene asa nonsalant in ploaie??

Apoi iti dai seama, uitandu-te la colegii din fata, ca ceilalti stau mult, mult mai prost decat tine. Nimeni altcineva nu are pelerina atat de buna si probabil esti singurul care inca mai are hainele uscate. Dar cumva asta nu te face deloc sa te simti mai bine.

In ultimul stadiu e posibil sa ai si halucinatii cum ca ti se pare ca mai e un pic, gata, acum ajungem, uite parca vad niste case. Pe naiba, nu e nimic. E doar apa. La un moment dat poti sa juri ca vezi pe…

– Noe! Aia e Arca lui Noe?? Repede, strangeti toate animalele!!!

Cam asa arata o zi in Delta pe cod galben. Cum am ajuns acolo fix pe un asa hal de vreme? Well….

Preambul

De foarte multa vreme imi doream sa ajung in Delta. In multe feluri, o iesire in Delta seamana cu o iesire pe munte. In primul rand, de imbracat cam tot ca pe munte trebuie sa te imbraci. De incaltat la fel, bocancii sau macar semighetele nu trebuie sa lipseasca. In plus, orice iubitor de natura cred ca isi doreste sa descopere salbaticia Deltei, sa o fotografieze, sa o cunoasca indeaproape, si eu nu sunt cu nimic diferita de orice alt iubitor de natura.

Asa ca atunci cand am primit invitatia celor de la Descopera Delta Dunarii sa merg acolo cateva zile, am zis aproape instantaneu da, fericita peste masura ca asteptarea a luat sfarsit.

ZIUA 1 – 29 mai 2014

Ma trezesc pe la 9 dupa doar vreo 3 ore de somn. Am avut mult de munca pana in ultima clipa asa ca n-a fost timp de mai mult.

Cu cateva zile inainte am consultat prognoza meteo, care spunea ca o sa fie ceva ploaie, dar nu foarte multa, si m-am bazat ca o sa am noroc, ca de obicei.

Incercand sa fac dus, sa imi usuc parul si sa-mi fac bagajul in timp record fara sa uit nimic, omit sa verific din nou prognoza meteo, si dusi suntem pe drumul spre Delta.

Ajunsi in portul Aval din Tulcea cu aerul conditionat pornit, cand ne dam jos din masina mai sa lesinam de caldura. E o zapuseala de abia poti respira, si incep sa ma indoiesc de alegerea mea de a pune in rucsac toate hainele pe care le iau cu mine intr-o tura normala pe munte (bluza “termica”, polar, geaca, buff, pelerina de ploaie, geaca de puf, etc.).

Tot timpul cat asteptam sa se stranga tot grupul ca sa plecam, imi fac griji serioase ca o sa turbez de caldura in cele 2 ore pe care urmeaza sa le facem pe barca pana la Mila 23.

Din fericire, am uitat un mic amanunt. In viteza, pe barca simti un fel de briza care anuleaza complet caldura. Ba dupa vreo jumate de ora, simt nevoia sa-mi trag o geaca subtire peste tricou.

In barca suntem 6 persoane plus Iulian (zis si Iulica), care ne este barcagiu/ghid in toate cele 4 zile. In port i-am cunoscut si pe ceilalti colegi: Dana si Ionut, un cuplu de varsta un pic mai mare decat noi, si inca un cuplu cam de varsta parintilor nostri, ai caror nume din pacate nu l-am retinut. Initial am crezut ca vom merge cu o barca mult mai mare, intr-un grup de 16 persoane, insa cand am aflat ca suntem doar 6, m-am bucurat foarte tare.

Dupa o mica portiune pe mers pe Bratul Sf. Gheorghe, unde Dunarea e lata cam jumate cat e acasa la Galati (dar totusi foaaarte lata), Iulian coteste prima la stanga pe primul canal, Canalul Mila 35. Dupa inca o stanga si o dreapta, urmate de o combinatie de stangi si drepte pe care mi-ar fi greu sa le reproduc, sunt pierduta total.

Iulica tot zice ca ala e canalul nu stiu care, ca celalalt se cheama nu stiu cum, ca acum suntem pe lacul zi-mi sa-ti zic, dar eu nu pot decat sa ma intreb cum Doamne iarta-ma o stie el pe ce apa e si pe unde tre s-o ia, ca mie toate canalele mi se par la fel. E totul o apa, tot peisajul e identic. E clar, daca ma lasi aici naiba ma ia, habar n-am unde sunt. Iar in timp ce imi vine gandul asta in cap, ma surprind cautand pe rucsac sa vad daca mai am busola prinsa. Ah, pfiu, e acolo. Sunt salvata :))))

La un moment dat, brusc Iulian coteste printr-un spatiu foarte ingust, ne ferim capetele si tinem crengile de salcie cu mana sa ne plesneasca peste ochi, si ajungem cu barca pe un lacusor. Ne apropiem de ceva palcuri de vegetatie care par ca plutesc miraculos pe apa, si raman socata. Undeva pe unul dintre aceste palcuri, ascuns bine de tot de priviri, este un cuib cu 6 oua! Wooooow!

Speachless!

Pana la Mila 3 vedem si o multime de pasari. Un lebadoi infoiat (Iulica zice ca asta inseamna ca are femela cu oua prin preajma si da ture de paza), cormorani sus in copaci (excrementele lor sunt foarte acide, asa ca o sa vedeti ca arborii pe care stau sunt cheliti in partea de sus), starci galbeni, egreta mica si parca si niste pelicani, dar mie tot la cuibul cu oua imi sta gandul. Incredibil sa vezi asa ceva. Ce inseamna sa fii de-al locului si sa stii unde sa te uiti.

La Mila 23 ne intampina la “intrare” un banner care zice „Satul campionilor”. Ivan Patzaichin este nascut aici, dar si Serghei Covaliov (de asemenea canoist campion) si campioanele noastre caiaciste Maria Popescu-Nichiforov si Agafia Constantin-Buhaev. In scurt timp ajungem la un mic ponton, “gara” noasta. Ne dam jos (de fapt in sus), trecem de cainele frumos, zurliu si foarte prietenos care pazeste pontonul (vrea sa mi se urce in cap, nu alta) si Iulica ne conduce spre pensiune. Mergem drept pe o ulita micuta, apoi facem stanga pe o alta la fel, si dupa cateva case am si ajuns.

Sunt asa de aeriana incat nici macar nu-mi dau seama ca am fost adusi la o alta pensiune decat cea la care trebuia sa fim. Aflu ca am fost mutati. Oh well…

Dupa o prima masa traditionala cu bors cu perisoare din peste (prima data cand mananc asa ceva!) si un al doilea fel cu o combinatie de salau/somn/caras/stiuca (in viata mea n-am vazut atatea feluri de peste gatit la un loc), ma ridic un pic de la masa ca sa fac o scurta plimbare cu aparatul foto. Cristi e prea molesit, asa ca plec singura.

Ma duc pana inapoi la ponton (singurul drum pe care-l stiu :P) dar soarele nu apune acolo. Asa ca ma intorc pe ulita si in dreptul pensiunii, in loc sa intru pe poarta, ma trezesc ca merg mai departe. In capatul ulitei imi dau seama ca apusul este in toi, si e fix in directia spre care merg, dar cum sa ajung sa vad mai bine? Ma gandesc un pic daca se merita. La urma urmei, apa este in partea cealalta si un apus aici fara apa oare cat de interesant ar putea fi? Dar nu e ca si cum am altceva mai bun de facut, asa ca incerc sa vad daca dupa cladirea aceea mare din dreapta oi vedea vreo ceva.

Pe colt este o casa extrem de interesanta (poate traditional lipoveana) dar e greu de pozat si nu am timp sa analizez cum s-o prind, tre’ sa prind apusul!

Fac stanga pe inca o ulita, de data asta fara dale de piatra pe jos, si ajung la cladirea cea mare care pare a fi o scoala. Ulita se termina, dar vad o potecuta prin iarba prin curtea ei, asa ca merg pe ea. Nu mai e nimeni pe aici, asa ca aproape imi sta inima o secunda cand din iarba scoate la un moment dat capul un catelus.

Nu ma impacientez foarte tare, toti cainii sunt foarte mici aici, de talie pitica, si oricum, nu latra, nici macar nu se sinchiseste prea tare, si cand il intreb ce face acolo, se uita destul de plictisit la mine. Cred ca l-am trezit din somn.

Imi continui drumul prin iarba iar dupa inca vreo 10 pasi dupa scoala raman masca. Nu pot sa cred ca am asemenea noroc. N-am mai fost in viata mea aici, dar cumva am reusit sa ajung nu numai intr-un loc ideal de vazut apusul, dar am ajuns chiar la apa. Am uitat ca pontonul de fapt este pe un mic canal care delimiteaza doar una dintre laturile Milei 23. Cealalta latura e tot la apa.

Iar acum, aici, am in fata ochilor unul dintre cele mai frumoase apusuri pe care le-am vazut vreodata. Fac zeci de poze si plec abia dupa ce soarele a disparut de tot, gasindu-mi drumul inapoi spre pensiune in semi-intuneric. Am un sentiment foarte bun. Cu asa un inceput, simt ca numai lucruri bune urmeaza sa se intample.

ZIUA 2 – 30 mai 2014

Din pacate, m-am inselat :))) Astazi la micul dejun stam la masa acoperita, pentru ca tuna de numa’ si–i clar ca se pune pe ploaie. La ora planificata pentru plecare deja s-a pornit si stam zgribuliti sub streasina, cu toate hainele pe noi (acu ce bine ca am luat toate hainele de munte :)) si ne rugam sa se opreasca.

Rugamintile ne sunt ascultate si ploaia se opreste. Dar oare pentru cat timp? Ma urc in barca descumpanita. Urmatoarele 3 ore sunt ultimele in care pot poza cate ceva pe balta. Nici vorba de soare, sa nu se inteleaga gresit, dar macar n-a plouat. Iulica ne-a dus sa vedem nuferi albi, nuferi galbeni, palcuri de pelicani, menta de balta, ba chiar inca un cuib de lisita. Chiar si a doua oara sunt complet uimita.

La fel de fascinata sunt de miracolul acestor pasari. E inevitabil, chiar daca trecem destul de departe de ele, sa le observam cum isi iau zborul. Dar modul in care fac asta pare o magie. La desprindere de pe apa, chiar si pasarile foarte mari, precum pelicanul sau lebada, primele batai de aripi sunt ajutate de o calcare a apei cu labele, ca si cum efectiv ar merge pe apa. Urmaresc fiecare pasare cum se ridica si incerc sa-mi dau seama cum oare face asta. E o minune!!

Dupa masa de pranz, ne urcam din nou in balta. Aici s-a cam terminat borcanasul cu noroc, pentru ca dupa nici o ora incepe sa ploua. Suntem la vreo jumate de ora de Manastirea Stipoc (Schitul Sfantul Atanasie) asa ca ii dam inainte.

Cand vedem pentru prima data schitul ne simtim ca niste oameni prin desert care cauta apa de 5 zile si in sfarsit au gasit. Desigur, in cazul nostru e tocmai opusul, pentru ca noi fix de apa fugim.

Mi se pare fantastic cum aici in mijlocul pustietatii exista o biserica pe malul apei. Locul este parca magic, chiar si printre stropii de ploaie pot observa asta. Ma opresc la poarta unde este o mica streasina sub care pot scoate aparatul sa fac o poza. Aleea de acces este incadrata de trandafiri rosii si albi superbi, iar de la vant sau ploaie o multime de petale sunt acum cazute pe jos.

Dupa ce intram inauntru si vorbim un pic cu calugarul, ploaia nu da semne ca vrea sa se opreasca, asa ca hotaram in unanimitate sa plecam asa. Pe tot drumul pana inapoi la Mila 23 toarna cu galeata, si se opreste, desigur, cand ajungem noi la pensiune.

Asa de fericiti suntem ca am ajuns din nou la adapost de ploaie incat visam zambitori la a doua zi, ca si cum doar gandurile noastre pozitive ar fi de ajuns sa alunge ploile.

ZIUA 3 – 31 mai 2014

Refuzand sa ne gandim ca iar o sa ne ploua, dimineata pornim spre Letea. La nici 2 minute incepe sa picure si apoi sa toarne cu galeata. Pana la Letea simt ca turbez. Senzatia de a te ploua in timp ce stai intr-o barca neacoperita e una dintre cele mai oribile senzatii pe care le-am simtit vreodata. Sa stai si sa induri atata fara sa poti sa faci nimic… e groaznic.

Eu ca eu, care am pelerina buna si ma tine uscata, dar Cristi are doar o geaca de ploaie care nu prea tine ea chiar la potopuri din-astea. Sta cu rucsacul pe picioare, si incearca sa se protejeze cu husa de ploaie a rucsacului, dar in scurt timp se uda fix in zona sezutului. Pana la Letea e leoarca pana la piele.

Ah, v-am zis ca e si frig? Ca doar nu va gandeati ca sunt 30 degrade. Si cum altfel ti-ai dori sa fii cand e frig decat ud, nu?

Mai rau e ca la Letea nu ne asteapta schimburi uscate, ci doar masa de pranz. Iar mancarea, din pacate, nu tine nici de cald, nici de uscat.

Cand ajungem in Letea, ca prin miracol ploaia se opreste si ramane asa pe parcursul intregii vizite in Padurea Letea. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu, sunt confuza.

Pantalonii lui Cristi din fericire sunt cu uscare rapida, asa ca dupa o vreme , situatia se amelioreaza un pic.

Padurea Letea o gasesc un pic altfel decat mi-am imaginat-o. In primul rand, e imprejmuita. In al doilea, unii cai au talanga la gat. Cu toate acestea, e o incantare sa te plimbi prin padure si sa ii vezi. Sunt foarte frumosi si cu un pic de noroc reusesc sa fac cateva poze cu ei.

Apoi mergem si la dune, dar accesul este foarte greu din cauza noroaielor care s-au format de la ploaie, iar norii ne ameninta din nou, asa ca stam foarte putin. Pe poteca insa intalnim liane (uuuuu! :), stejari vechi si ni se reaminteste ca suntem in cea mai nordica padure subtropicala din Europa si in singura padure de stejar din lume crescuta pe un grind maritim. Padurea Letea e formata din vreo 7 (daca am retinut bine) fasii de dune intercalate cu padure.

In Letea nu stii ce te impresioneaza mai tare, caii salbatici sau albastrul caselor. Desigur, nu toate casele sunt albastre, si nu toate casele poarta albastrul de Letea peste tot. Insa aici la tanti Viorica care ne-a gatit si ne-a primit la dansa in curte sa mancam, nu pot sa nu observ incantata tiparul: latura mica a casei este toata albastra, gardul este albastru, soba pe care ne-am pus la uscat lucrurile ude e tot albastra, prosopul pe care l-am primit sa ne stergem un pic de apa la sosire e albastru, dulapul pe care sta chiuveta e albastru, SAPUNUL e albastru, WC-ul din curte e albastru, si, daca vreti sa ma credeti, pana si hartia igienica e albastra.

Pranzul este, desigur, traditional pescaresc. Ne asezam la masa destul de flamanzi dupa hartuiala ploii pe care am primit-o dimineata si plimbarea prin padurea Letea, si ma uit curioasa la farfurii. E pe de-a-ndoaselea. Mai intai e o farfurie adanca de bors, si peste ea e pusa o farfurie intinsa. Nu pricep nimic.

Explicatiile vin repede.

– Pai… asa se mananca la noi. Mai intai pestele, si pe urma borsul.

Eu tot nu inteleg. Pai cum asa?

Abia pe urma se lumineaza situatiunea. De fapt, primul lucru care se mananca e pestele cu care s-a facut borsul. Se scoate din oala si se mananca separat, si apoi se trece la bors. Si abia apooooi, la felul 2, in cazul de fata plachie. Ahaaaa!

Eu una dupa bors nu imi statea mintea decat la gogosile pe care le-am vazut la o alta masa, care seamana foarte mult cu cele pe care le facea mamaia mea, si imi frec mainile la cate intentionez sa mananc! Ce sa fac, I’m a sucker for sweet treats! 😛

La urcarea in barca, ca un facut, ploaia incepe din nou. Incep sa ma intreb cam cat ghinion e posibil sa avem sa ne ploua fix numai cand suntem in barca. Nici sa ma fi plouat toata ziua n-as fi vrut, dar parca prea e tragic.

Astazi mai trebuia sa mai vedem niste lacuri, niste canale, niste nuferi, niste pasarele, dar din pacate nu mai putem vedea nimic. Bagam bine aparatul foto in rucsac, ne baricadam repede cum putem mai bine si ne pregatim sa induram iarasi drumul lung pana la Mila 23 sub potop direct. Iulica ia ruta cea mai directa si baga viteza, dar asta nu ne ajuta mult prea tare.

Dupa sosire si masa, fiind ultima seara, ma gandesc sa ma duc iar in locul magic descoperit in prima seara, sa vad daca mai prind vreun apus, desi sunt cam multi nori pe cer. Dar nu apuc bine sa termin ulita pe care e pensiunea, ca dalele de piatra se termina si intru in niste noroaie de abia reusesc sa ma mai extrag. Cu tot cu bocanci, pana acolo m-as innamoli mult prea tare, asa ca ma hotarasc sa ma intorc. N-as vrea sa fiu in pielea localnicilor, probabil cizmele inalte de cauciuc nu lipsesc din debaraua nimanui.

Abia acum in ultima seara imi da in cap sa ma uit pe site-ul ANM, nu de alta dar sa vad ce se anunta pentru maine. Inca o zi de ploaie chiar nu mai rezist!! Iar maine nu e ca si cum am avea de ales sa ne urcam in barca sau nu, caci e ultima si trebuie sa ajungem la Tulcea si de acolo inapoi acasa.

Ies in curte langa usa (ca doar acolo e semnal) si incerc sa ma conectez pe telefon. Cu chiu cu vai reusesc, si tresar la cantitatea uriasa de galben care inunda ecranul. Tot timpul asta cat am stat noi aici, adica incepand fix din prima noastra dimineata in Delta si terminand astazi la ora 23, a fost cod galben de ploi. Mno, mi se pare normal.

M-a lovit inspiratia sa fac un screenshot 🙂

ZIUA 4 – 1 iunie 2014

Din fericire (!?) codul galben a fost doar pana aseara, asa ca acum nu ne mai ramane decat sa ne bucuram de drumul tihnit pana inapoi la Tulcea si sa uitam de ghinionul avut.

Zambitori in ultima zi, inainte de drumul din Mila 23 inapoi in Tulcea.E frig, dar macar nu ploua. Rad eu dar nu-i rasul meu :)) Din nou, sunt confuza. Nu imi dau seama inca daca trebuie sa ma bucur ca nu mai ploua sau sa ma oftic pentru ca, normal, FIX cand trebuie sa plecam noi s-a facut frumos.

Pe langa toate lucrurile pe care le stiam deja (gen trebuie haine groase si bocanci, etc.), ce am invatat despre Delta dupa aceasta experienta?

In Delta este FOARTE greu sa pozezi. Barca se misca, nu poti sa rogi barcagiul de o mie de ori sa opreasca sa pozezi tu nu stiu ce nufar din pozitia nu stiu care, si la pasari e exclus sa opreasca. Asadar daca vrei sa mergi in Delta la pozat, apai ia-ti o barca numai pentru tine, cu un barcagiu care stie unde si cand sa te duca, cizme de cauciuc pana la fund sau, daca e cald, un costum de neopren, si fa-ti de cap. Sansele sa gasesti un nufar alb fara gazulite pe el sunt aproape 0. Cel mult vei avea norocul sa gasesti unul cu o gazulita ascunsa, care nu se vede din partea din care pozezi. Cand gasesti acest nufar magic, pozeaza-l pana-i sar capacele!
Nuferii albi se culca seara si se trezesc (adica se deschid) abia a doua zi dimineata. Daca vrei sa pozezi pasari (ba chiar si nuferi), fara un teleobiectiv stai numa’ si te uiti. Sau faci poze si acasa vezi un punct mic si amarat cat un pixel si doar tu stii ca ala-i un pelican, fix ca la prima ecografie, cand ti se spune “ah, uite, acesta este copilul dumneavoastra”, si tu nu vezi nimic, dar incerci: “wow, super, unde?” “uite aici!” “hmmm, I don’t see it!”. Cam ca in Friends (vizionati pana la finalul clipului, it’s hilarious:

Revenind, in lipsa de un aparat cu obiective interschimbabile, presupun ca si o camera compacta cu “super zoom” e buna pentru cei ce fac poze de vacanta. In orice caz, un obiectiv normal (gen 18-55) nu te ajuta cu nimic in acest sens. Pasarile nu sunt chiar pe toate drumurile (a se citi canalele). Desigur, starcii se intalnesc mai des (cel putin in perioada in care am fost eu), dar in rest, pelicanii stau pe lacuri in general, lebedele nici ele nu-s foarte dese, si asa mai departe. Sunt multe dati cand mergi o gramada pe apa fara sa vezi nimic. In Delta se mananca peste. MULT peste. Desigur, stiam asta, dar nu ma asteptam sa mananc NUMAI peste. Dupa vreo 3 mese cu felul 1 si felul 2 din peste deja eram satula, but that’s just me. In orice caz, mi-as fi dorit sa-mi dau seama dinainte si sa vorbesc sa vad daca imi poate gati si altceva. Asa… a trebuit sa mananc ce mi s-a dat. Perioada sfarsitul lui mai / inceputul lui iulie (in care am fost eu) mi se pare ideala din cate am vazut si mai ales citit. E perioada in care vezi si nuferi, si pasari, si nici nu te mananca tantarii de viu. Nu stiu exact cum e cu tantarii in alte perioade, dar acum n-am vazut deloc. Poate a fost si din cauza temperaturii, dar 3 zile am stat linistita si bazata, cu sprayul de tantari sigilat in rucsac. Asta ca in ultima dimineata sa ma trezesc ciuruita Intr-un hal fara de hal, de imi venea sa plang ca nu m-am dat preventiv cu spray sau ca am uitat sa iau aparat din acela cu pastile anti-tantari care se baga in priza. Pensiunea la care am stat nu avea plase de tantari la geamuri, deci puteau intra nestingheriti cand lasam geamul deschis pentru aerisire (ceea ce era cam toata ziua). In Delta e bine de evitat perioada weekendului (ca oriunde altundeva de fapt). Cand ne-am intors duminica pe ruta Mila 23 – Tulcea, a fost mult mai aglomerat decat in zilele precedente (ceea ce oricum e logic, cine naiba mai era atat de nebun incat sa se plimbe cu barca pe ploaie???), iar pe canalele mari erau ambarcatiuni turistice mari. Cumva asta taie tot farmecul unei plimbari cu barca mica in care vrei sa descoperi salbaticia Deltei. In calitate de muntoman, chiar daca mi-a placut in Delta (cu tot cu ploaie), imi rezerv dreptul sa cred ca cel ce zice ca Delta e cel mai frumos loc din Romania sigur n-a fost pe munte 😛 Sau n-a fost unde trebuie. Desigur, asta e exclusiv parerea mea proprie si personala. Si nu in ultimul rand, am invatat ca pe viitor sa verific site-ul ANM cu o seara inainte de plecare, si chiar in dimineata plecarii. Iar in caz de cod galben sau mai rau, sa stau naibii acasa! :)))

Acuma nu stiu daca joi dimineata cand am plecat era deja anuntat codul galben, dar e foarte posibil. In orice caz, pe ploaie n-ai ce cauta in Delta. Decat nu stiu, poate Arca lui Noe!

Oana Zavoranu, fotografiata in cuibusorul de nebunii alaturi de doi barbati diferiti!

0

Oana Zavoranu e o femeie frumoasa, de succes, cu sex-appel la barbati si isi traieste viata din plin. Dupa relatiile esuate si mediatizate cu Pepe si Razvan Dumitrescu, vedeta iubeste din nou. Si nu un singur barbat asa cum ne-am fi asteptat, ci cu doi barbati, iar noi avem dovada.

Alexandru Ashraf Abu-Amoud, un palestinian in varsta de 28 de ani, i-a cazut cu tronc Oanei Zavoranu si se pare ca deja a si cerut-o in casatorie. Dar nu e singurul barbat care tinde sa devina oficialul brunetei. Zavo impartaseste in public sentimente si cu un antrenor de fitness, de 22 de ani, pe nume Costin.

Oana Zavoranu si Alexandru Ashraf Abu Amound

Amorul consumat cu tanarul israelian Tommer a aruncat-o pe Oana in bratele unui palestinian. De cateva luni, sustin apropiatii cuplului, Oana si Alexandru Ashraf Abu Amoud traiesc o poveste de dragoste in secret si se pare ca bat clopote de nunta. Vedeta a primit deja un inel masiv din aur alb incrustat cu pietricele pretioase si inscriptionat pe interior cu mesaje siropoase. Apropiatii cuplului spun ca a cerut-o de sotie acasa la ea iar raspunsul a fost… da! Ba mai mult, cei doi si-au cunoscut si parintii, semn ca planurile nu se opresc aici. Logodnicul Oanei are 28 de ani si este jumatate roman, jumatate arab. A facut dans sportiv timp de 12 ani iar acum si-ar ocupa timpul lucrand ca pr manager, scrie cancan.ro.

„Pe Oana am cunoscut-o in urma cu doar cateva luni. Am fost invitat la ziua ei. Este vorba de sentimente. A fost un moment special actunci cand i-am daruit inelul si am cerut-o in casatorie. Mai multe nu pot sa spun. Este o relatie serioasa intre mine si Oana. Eu stiu ce sentimente are Oana pentru mine. Stam si impreuna, stam si separat. Parintii mei m-au renegat pe mine si au luat-o pe ea ca fata lor. Oana este fata lor. Pentru ca eu am numai frati si parintii mei vor o fata. Daca o sa urmeze o casatorie, o sa fiti primii care o sa aflati. Este prea devreme sa vorbim despre asta. Multi o curteaza pe Oana”, a declarat Alex in cadrul emisiunii „Cancan.ro”, difuzata la Romania Tv.

Dumitru Costin, noul amorez din inima Oanei Zavoranu!

Dar, nu e singurul care lupta pentru inima brunetei. In competitie a intrat si Dumitru Costin, un tanar de doar 22 de ani, antrenor de fitness, potrivit cancan.ro.

Costin isi exprima si in public sentimentele fata de Zavo: „Oare incepem sa traim impreuna acel sentiment minunat???…care ne va face sa ne pierdem complet mintile si sa nu ne mai intereseze de nimeni si nimic din jurul nostru???… tare ma tem ca da…dar din pacate numai este cale de intoarcere my bby”. Oana ii raspunde: „Eu sunt complet pierduta in antrenamentele tale…in bratele tale,in ochii tai….cat despre minti, oare ce poate fii mai frumos ca fata, decat sa iti pierzi mintile in bratele cui iti place si sa simti ca nimeni si nimic nu mai conteaza… ca doar pot sa inchid ochii si sa te simt…”

Se pare ca Zavo s-ar vedea pe rand cu amandoi si inca nu s-a hotarat in bratele cui sa ramana. Dovada stau si pozele intime din cuibusorul de nebunii al Oanei Zavoranu si cei doi amorezi.

Fara prea multe haine, acoperiti doar de asternuturi, asa au fost surprinsi Oana si Costin. Si, dupa zambetul lor, se poate spune ca s-au bucurat din plin unul de compania celuilalt.

Oana Zavoranu alaturi de tanarul de 22 de ani, Costin, in asternuturi!

Arma razbunarii

0

Dupa cartea de fata, pot confirma ca K.J. Parker este o scriitoare de fantasy atipica. Si ma refer nu doar la enumerarile aproape nesfirsite si detalii (extrem de) tehnice, ci si la stilul sau aparent molcom care se concentreaza in primul rind pe personaje si abia apoi pe actiune. Intorci fila dupa fila si personajele principale capata noi nuante, iar povestea curge dupa o logica intrinseca (deloc fortata). La sfirsit ramii cu acelasi gust amar ca in prima parte a trilogiei. Ba chiar si usor nauc si, de ce nu?, dezgustat, din cauza faptului socant petrecut/dezvaluit in ultimele pagini.

Ca si in Colours in the Steel, Bardas Loredan pare un erou clasic. Aproape tot ce cugeta si infaptuieste se ghideaza dupa un manunchi (deseori rudimentar, ce-i drept) de principii morale. De exemplu, chiar daca cei doi frati de la ferma parinteasca i-au cheltuit prosteste si nesabuit muntii de bani cistigati de el in Perimadeia riscindu-si viata aproape tot timpul, Bardas Loredan se ofera sa ii ajute din nou, de aceasta data punind la bataie nealterata sa pricepere in ale vietii de la tara. Mai mult, in numele acelorasi principii morale, regula “familia pe primul loc” este incalcata atunci cind respinge dragostea frateasca (declarata mereu fatis) a lui Gorgas Loredan, lucru de inteles avind in vedere faptele oribile savirsite de acesta in trecut: de la omorirea tatalui lor si incercarea nereusita de a-i ucide pe Bardas si Niessa, pina la deschiderea din interior a portilor orasului Perimadeia in fata razbunarii lui Temrai.

In The Belly of the Bow, Bardas este pus pe acelasi palier al importantei cu Gorgas si Niessa Loredan, intentia lui K.J. Parker fiind de a scoate in evidenta intreaga familie Loredan. Sub presiunea intereselor si afectiunii acestora, Bardas cedeaza. De aceea, ca motivatie, acel gest al sau socant pare de neexplicat daca este scos din contextul acestei carti si limitat doar la evenimentele din Colours in the Steel.

Joaca scriitoarei de-a moralitatea folosind lumini si umbre continua si cu Gorgas Loredan. Gorgas are doi copii adorabili si o sotie care si pe care o iubeste in ciuda infidelitatilor. De asemenea, el se afla in relatii cel putin cordiale cu Niessa, sora care pare sa il fi iertat pentru cele comise cindva. In plus, incearca sa obtina impacarea nepoatei sale (fata Niessei) cu Bardas. Totul pentru dorinta de a avea o familie extinsa in care faptele rele au fost sterse complet cu buretele. A cauta mintuire din partea rudelor, chiar cu pretul unor noi fapte abominabile (indreptate impotriva celorlalti), este un deziderat subred pentru ca morala este relativa intr-o lume lipsita de religii.

Insa Gorgas nu invata acest lucru nici cind este cintarit cu aceeasi masura. Constata pierderea ingrozitoare suferita, o accepta, nu cu seninatate, insa reuseste sa treaca peste ea, din nou in numele unei familii fericite, pline de iubire. A intoarce si celalalt obraz, indiferent de situatie, poate avea conotatii hidoase, contrare intentiei initiale, si aceasta este prima idee pe care K.J. Parker vrea sa ne-o transmita.

Contrastul oferit de familia Loredan este intens pentru ca toate celalalte personaje secundare gindesc si actioneaza obisnuit (judecind dupa standardele societatii umane actuale). Aici, chiar si razboiul este un act banal, pentru ca ia nastere din motivatii normale si previzibile. Violenta nu este niciodata gratuita pentru ca are mereu in spate interese. Iar interesele intr-o lume atee au nevoie de cel mult o pojghita morala – primeaza, cu orice pret, iubirea fata de familie/comunitate si bunastarea materiala/spirituala. Astfel, conflictele sint justificate prin prisma tuturor partilor implicate. Insa, un conflict, daca nu imparte in buni si rai si/sau daca nu are cauze si efecte surprinzatoare/morale, risca sa devina o insiruire de momente de actiune lipsita de dramatism.

Iata de ce K.J. Parker accentueaza latura lor formala. Conflictele armate nu au loc la scara mare: viata fiecarui soldat conteaza, iar abilitatile conducatorilor sint exploatate la maximum. Asta nu inseamna ca nu avem fragmente epice – ele sint date de raportul disproportionat de forte care, paradoxal (datorita conditiilor tactico-strategice), nu inclina definitiv sortii de izbinda intr-o parte anume.

Din citeva puncte de vedere, The Belly of the Bow nu este ceea ce asteptam dupa Colours in the Steel. Nu ma refer la calitatea scriiturii, care a ramas constanta, ci la turnura pe care o iau evenimentele si mai ales la noile trasaturi de caracter pe care ni le arata personajele principale. Daca prima carte a trilogiei inducea stari melancolice, The Belly of the Bow iti lasa un gust amar. Uneori, ca sa simti trebuie sa te doara.

5 Idei de tinute chic pe timp de canicula

0

Tuturor ne place vara si soarele insa in momentul in care se instaleaza canicula, devine din ce in ce mai greu sa alegem piese vestimentare potrivite pentru temperaturile ridicate. Pe langa faptul ca trebuie sa ne hidratam si sa utilizam creme sau lotiuni cu protectie solara, trebuie sa avem grija ce haine punem pe noi ca sa facem fata cu brio sorelui dogorator.

Deoarece nu putem sa ne inchidem in casa pe perioada caniculei, trebuie sa invatam sa ne imbracam inteligent si sa optam pentru piese vestimentare care sa ne protejeze de razele daunatoare ale sorelui dar si de discomfortul termic.

Haide sa aflam care sunt recomandarile propuse de specialistii fashion365.ro pentru acest sezon calduros.

Pantalonii scurti

Nu exista nimic mai practic si mai comod de purtat pe timp de canicula ca o pereche de pantaloni scurti. Marii designeri de moda au inteles aceste aspecte practice si au incercat sa aduca un plus de propetime modelelor.

Asadar, in colectiile din magazine regasim modele retro, cu talie inalta, potrivite pentru persoanele active carora le place sa poarte sandale sau platforme. Exista si modele strict sport care pot fi purtate exclusiv cu pantofi sport sau tenisi. Pentru ocazii mai speciale, poti opta pentru modele din materiale fluide, din in sau din bumbac la care poti combina o bluza din voal subtire sau un top cu fara bretele.

Cat de mult alb

Pentru o zi fierbinte cea mai buna culoare pe care o porti purta este albul. Este fara indoiala una din cele mai bune alegeri deoarece culoarea alb nu atrage razele solare si iti mentine temperatura corporala la un nivel optim. In plus, albul arata chic pe pielea bronzata si este cel mai usor de accesorizat.

Totusi, albul arata cel mai bine sub forma unei rochii vaporoase sau maxi care iti confera un aer boem chiar si pe timp de canicula. Adauga un strop de eleganta cu ajutorul unui evantai cu margini dantelate si o palarie cu boruri mari.

Tonuri nude

In cazul in care nu esti obisnuita sa te imbraci in alb, poti oricand sa alegi o vestimentatie in tonuri nude. Acestea prezinta avantaje similare cu albul din punct de vedere al impactului termic in sensul ca resping razele puternice ale soarelui. Un alt aspect demn de mentionat este acela ca nuantele nude sunt extrem de usor de accesorizat cu alte culori.

De regula, e recomandat sa optezi pentru materiale fluide in tonuri de nude, precum bluze sau rochii din voal. E bine sa eviti totusi bumbacul deoarece se sifoneaza usor iar tonurile nude scot si mai tare in evidenta acest defect.

Rochii drapate

Cele mai multe persoane au tendinta sa asocieze drapajele cu tinutele de seara insa exista optiuni casual, adecvate purtarii pe timp de zi. Rochiile drapate de lungime medie sunt lejere si nu te fac sa te simti incorsetata. Sunt ideale pentru mers la birou in zilele toride de vara cand nu mai stii ce sa scoti din sifonier.

Stilul navy

O alta optiune perfecta pentru zilele in care simti ca te topesti sunt hainele in stil navy, la moda in tot sezonul de vara. Atata timp cat combini o piesa navy cu o alta piesa alba si adaugi cateva accesorii in nuante aurii sau argintii, te-ai ales cu un look chic, numai bun de scos la o plimbare afara in plina canicula. 

Chiar daca termometrele arata temperaturi de peste 30 de grade, nu trebuie sa stai in casa sau sa visezi la o escapada in munti. Tot ce conteasa e sa achizitionezi haine din materiale de calitate, prietenoase cu piele, precum bumbacul, inul sau matasea. Acestea sunt aliati de nadejde in lupta cu canicula. Si incearca sa nu porti haine prea mulate, chiar daca sunt din materiale subtiri deoarece iti creeaza un discomfort termic ridicat si te vei incinge in ele.