Acasă Blog Pagina 3

Neil Gaiman – Oceanul de la capatul aleii

0

Era un iaz cu rate, nimic mai mult – afara, in spatele fermei. Nu era foarte mare. Lettie Hempstock spunea ca era oceanul, dar eu stiam ca era o prostie; ca venisera de dincolo de ocean, din batranul tinut.

Mama ei spunea ca Lettie nu-si aminteste cum trebuie, ca se intamplase cu multa vreme in urma si ca, oricum, vechiul tinut se scufundase. Batrana doamna Hempstock, bunica lui Lettie, spunea ca amandoua se insala, ca acel loc care se scufundase nu era cu adevarat vechiul tinut. Spunea ca-si aminteste vechiul tinut, cel adevarat. Spunea ca vechiul tinut, cel adevarat, explodase.

PROLOG

Purtam un costum negru si o camasa alba, o cravata neagra si pantofi negri, bine lustruiti si luciosi: haine care, in mod normal, m-ar fi facut sa ma simt nelalocul meu, de parca as fi purtat o uniforma furata sau de parca as fi pretins ca sunt adult. De data aceasta, imi dadeau o senzatie de confort, intr-un fel. Purtam hainele potrivite pentru o zi grea.

Mi-am facut datoria dimineata, am spus cuvintele care trebuiau spuse, crezand in ceea ce spuneam, iar apoi, cand totul s-a terminat, m-am urcat in masina si am condus la intamplare, fara o directie anume. Aveam cam o ora de irosit pana la intalnirea cu alti oameni pe care nu-i mai vazusem de ani buni, pana la alte strangeri de mana si o supradoza de ceai din cel mai bun serviciu de portelan. Am condus pe drumurile serpuitoare din Sussex, drumuri de tara pe care mi le aminteam doar pe jumatate, pana cand m-am trezit ca ma indrept spre centrul orasului, asa ca am luat-o, la nimereala, pe alt drum, la stanga si apoi la dreapta. Abia atunci mi-am dat seama incotro merg, incotro ma indreptasem de la bun inceput, si am clatinat din cap, uimit de propria mea prostie.

Ma indreptasem spre o casa care nu mai exista de cateva decenii.

M-am gandit sa ma intorc, in timp ce inaintam pe strada larga, care fusese candva un drum pietruit marginind un camp de orz; sa ma intorc si sa las trecutul in pace. Eram prea curios.

Vechea casa, in care locuisem timp de sapte ani – de cand aveam cinci si pana cand am implinit doisprezece ani – fusese daramata si o pierdusem pentru totdeauna. Casa cea noua, pe care parintii mei o construisera in capatul gradinii, intre tufele de azalee si rondul de iarba pe care il numeam inelul zanelor, fusese vanduta cu treizeci de ani in urma.

Am incetinit cand am vazut casa cea noua. Pentru mine, avea sa ramana casa cea noua. Am oprit pe aleea de acces, uitandu-ma la felul in care dezvoltasera constructia pe baza arhitecturii din anii ’70. Uitasem culoarea caramizilor: era ciocolatie. Transformasera balconul mamei intr-o gradina inchisa cu doua etaje. Am privit casa, amintindu-mi mai putin decat ma asteptam despre anii adolescentei; fara zile bune, fara zile proaste. Locuisem acolo o vreme. Nu parea sa faca parte din cine eram acum.

Am iesit de pe aleea de acces in marsarier.

Stiam ca era timpul sa ma indrept spre casa animata si plina de veselie a surorii mele – care fusese ordonata si aranjata pentru a fi la inaltimea ocaziei. As fi vorbit cu oameni de a caror existenta uitasem cu ani in urma, iar ei m-ar fi intrebat despre mariajul meu (esuat de un deceniu, o relatie care se deteriorase lent, pana la destramare, asa cum pare sa se intample de obicei) si daca aveam o prietena (nici vorba; nici macar nu eram sigur ca eram capabil) si despre copiii mei (adulti acum, fiecare cu viata lui, le-ar fi placut sa fie si ei aici). M-ar fi intrebat despre munca mea (e totul in regula, multumesc, as fi raspuns, pentru ca niciodata nu stiam cum sa vorbesc despre ceea ce fac. Daca as fi putut vorbi despre asta, n-ar fi trebuit s-o fac. Sunt artist, uneori creez piese de arta adevarata, iar asta umple golurile din viata mea. Pe unele; nu pe toate). Am fi vorbit despre cei plecati dintre noi. Am fi pomenit mortii.

Aleea ingusta a copilariei mele era acum un drum negru, asfaltat, care servea ca zona de delimitare a doua proprietati private intinse. Am inaintat pe alee, departandu-ma de orasel. Nu era drumul pe care ar fi trebuit s-o apuc, iar asta m-a facut sa ma simt bine.

Drumul negru si lunecos a devenit ingust si serpuitor, transformandu-se in aleea pe care mi-a aminteam – de pamant terasat si pietre.

In scurt timp conduceam, lent si cu hopuri, pe o alee stramta, marginita de ambele parti de muri si de trandafiri salbatici, acolo unde nu crescuse alunisul sau gardul viu salbatic. Aleea era intocmai cum mi-o aminteam, spre deosebire de toate celelalte lucruri.

Am trecut de ferma Caraway. Mi-am amintit cum o sarutasem pe Callie Anders, pe cand aveam saisprezece ani. Era rosie in obraji si avea parul blond. Locuise acolo impreuna cu familia, inainte sa se mute in Shetlands. Nu aveam s-o mai vad sau s-o mai sarut vreodata. Apoi, nimic altceva decat campuri, de ambele parti ale drumului, intinzandu-se pe o distanta de aproape un kilometru si jumatate: o incalceala de fanete. Incet-incet, aleea se pierdea. Ma apropiam de capat.

Mi-am amintit-o inainte sa dau coltul si s-o vad, in toata splendoarea caramizilor rosii: ferma Hempstock.

M-a luat prin surprindere, desi acolo se terminase aleea, dintotdeauna. N-as fi putut inainta. Am parcat masina pe o latura a curtii fermei. Nu aveam niciun plan. Ma intrebam daca, dupa toti acesti ani, mai locuia cineva acolo; sau, mai exact, daca familia Hempstock mai locuia acolo. Parea improbabil, insa, din cate imi aminteam, fusesera niste oameni neobisnuiti.

Mirosul de balegar de vaca ma izbi imediat ce am coborat din masina. Am traversat in pas vioi curtea, indreptandu-ma spre intrare. Pentru ca n-am reusit sa gasesc soneria, am ciocanit. Usa nu fusese zavorata bine, asa ca s-a deschis usor sub cadenta degetelor mele.

Fusesem aici, nu-i asa – cu mult timp in urma? Eram sigur ca fusesem. Amintirile din copilarie sunt uneori camuflate si ascunse de lucrurile care se intampla mai tarziu, ca niste jucarii uitate la fundul unui dulap supraaglomerat al unui om mare, care nu se pierd niciodata. Am ramas pe hol si am strigat:

— Hei! E cineva acasa?

N-am primit niciun raspuns. Am simtit miros de paine coapta, de mobila ceruita si de lemn vechi. Ochii mei se adaptau cu greutate la intuneric: i-am ingustat si ma pregateam sa ma intorc pe calcaie si sa plec, cand o femeie in varsta a iesit din holul slab luminat, tinand in mana o carpa alba de sters praful. Parul sau carunt era lung.

— Doamna Hempstock? am intrebat.

Si-a inclinat capul intr-o parte si m-a privit.

— Da. Chiar te cunosc, tinere, a spus ea. Nu sunt tanar – nu mai sunt.

— Te cunosc, insa lucrurile se cam incurca la varsta mea. Cine esti, mai precis?

— Cred ca aveam cam sapte, poate opt ani, cand am fost aici ultima data.

— Erai prietenul lui Lettie? m-a intrebat zambind. Din celalalt capat al aleii?

— Mi-ati dat lapte. Era cald, proaspat muls.

Apoi mi-am dat seama cati ani trecusera si am spus:

— Nu, n-ati facut asta. Trebuie sa fi fost mama dumneavoastra. Imi pare rau.

Pe masura ce inaintam in varsta, ne transformam in parintii nostri. Daca traim suficient, vom vedea cum chipurile se repeta, in timp. Mi-o aminteam pe doamna Hempstock, mama lui Lettie, ca pe o femeie solida. Femeia aceasta era slaba ca un bat si parea fragila. Arata la fel ca mama ei, femeia pe care o cunoscusem drept batrana doamna Hempstock.

Uneori, cand ma uit in oglinda, vad chipul tatalui meu, nu pe al meu, si-mi amintesc felul in care-si zambea siesi, privindu-se in oglinda, inainte sa plece. Aratati bine, ii spunea reflexiei sale, aprobator. Aratati bine.

— Ai venit s-o vezi pe Lettie? a intrebat doamna Hempstock.

— E aici?

Ideea m-a surprins. Doar plecase undeva, nu? In America? Batrana a clatinat din cap.

— Ma pregateam sa pun ceainicul pe foc. Ai vrea niste ceai?

Am ezitat. Apoi am raspuns ca, daca nu se supara, m-as bucura sa-mi arate mai intai unde se afla iazul cu rate.

— Iazul cu rate?

Stiam ca Lettie avusese un nume bizar pentru el. Imi aminteam asta.

— Il numea „mare“, ceva de genul asta. Batrana a asezat carpa pe dulap.

— Nu poti bea apa din mare, nu? E prea sarata. Ar fi de parca ai bea sange. Iti aduci aminte drumul? Poti ajunge acolo inconjurand casa. Urmeaza cararea.

Daca as fi fost intrebat cu o ora inainte, as fi spus ca nu, nu imi aminteam drumul. Nu cred ca mi-as fi amintit nici macar numele lui Lettie Hempstock. Dar, stand pe holul acela, totul capata contur. Amintirile asteptau dupa colturile lucrurilor, ispitindu-ma. Daca mi s-ar fi spus ca aveam din nou sapte ani, pentru o clipa aproape c-as fi crezut.

— Multumesc.

Am iesit in curte. Am trecut de cotet, de vechiul hambar si pe langa marginea campului, amintindu-mi unde ma aflam si ce urma, si bucurandu-ma in sinea mea. Pajistea era strajuita de aluni. Am cules un pumn de alune verzi si le-am pus in buzunar.

Urmeaza iazul, m-am gandit. Trebuie doar sa inconjur magazia asta si-o sa-l vad.

L-am vazut si m-am simtit ciudat de mandru de mine, de parca actul aducerii-aminte suflase departe cele cateva panze de paianjen ale zilei.

Iazul era mai mic decat mi-l aminteam. Pe malul celalalt se afla o magazie mica, din lemn, iar pe carare, o banca foarte veche, grea, facuta din lemn si metal. Sipcile care se cojeau fusesera vopsite in verde cu cativa ani in urma. M-am asezat pe banca si am privit apa in care se reflecta cerul, mizeria de lintita care se adunase pe margini, cele sase frunze de nufar. Din cand in cand, aruncam o aluna in mijlocul iazului, iazul caruia Lettie Hempstock ii spunea…

Nu-i spunea mare, nu-i asa?

Lettie ar fi fost mai in varsta decat mine acum. Era cu doar cativa ani mai mare decat mine atunci, desi vorbea atat de ciudat. Avea unsprezece ani. Eu… cati ani aveam eu? Era dupa petrecerea nereusita de ziua mea. Stiam asta. Deci aveam sapte ani.

M-am intrebat daca ni se intamplase vreodata sa cadem in apa. O impinsesem in iaz pe fetita ciudata care locuia in ferma de la capatul aleii? Mi-o aminteam in apa. Poate ma impinsese si ea.

Unde plecase? In America? Nu, in Australia. Asta era. Un loc foarte indepartat.

Si nu era mare. Era ocean. Oceanul lui Lettie Hempstock.

Mi-am amintit asta si, odata cu asta, mi-am amintit totul.

Grupurile de tigani baga frica in producatorii de legume si fructe

0

In momentul in care la noi in tara se vorbeste rau despre minoritatea rroma, Consiliul pentru Combaterea Discriminarii sare ca ars si imparte amenzi in stanga si in dreapta.

Insa la suprafata, in viata de zi cu zi, multi oameni cinstiti cad victime actiunilor ilegale desfașurate de reprezentanții acestei etnii. Unii dintre ei se simt jigniti cand se face referire la ei cu apelativul de tigan, considerand ca este un termen peorativ. Multe nereguli au fost produse de-a lungul vremii de aceasta minoritate, de la distrugeri si violente, pana la furturi si omoruri. In continuare o sa va prezint povestea cutremuratoare a unui om simplu, care a fost terorizat de o banda de astfel de indivizi, in timp ce incerca sa culeaga roadele muncii sale de cateva luni bune.

Barbatul cu pricina este originar din judetul Dolj. Aceasta zona este renumita in tara pentru recoltele bogate si calitatea pepenilor rosii. Pietele din toata Romania, mai ales cele din capitala, sunt pline de celebrele lubenite de Dabuleni. Producatorul si-a dat seama ca ar putea sa isi valorifice mai bine toata marfa in cealalta parte a tarii, unde cantitatile de pepene nu sunt atat de mari si a decis sa isi stabileasca punctele de vanzare in judetele Bihor si Satu Mare.

Calitatea superioara a marfii vandute i-a adus beneficii financiare, acesta realizand un profit destul de frumusel in lunile petrecute in Nord-Vestul tarii. Tocmai pentru ca a avut atat de mult succes, a atras atentia si unor grupuri de invidiosi, care s-au hotarat sa profite si ei de pe situatia omului. Pe cand mai avea doar cateva tone de pepene, iar vara era pe terminate, acesta a fost acostat de o banda de tigani, care i-au facut viata un calvar.

Mai intai a fost abordat de un grup de 20 de cetateni de etnie rroma, care i-a propus sa ii vanda doua tone de pepene la un pret redus. Omul a acceptat in prima faza, iar indivizii au inceput sa care marfa din camionul proprietarului. Conform declaratiilor acestuia, au inceput sa dea de pamant cu fructele, sa le calce in picioare si sa fure cat au putut. La plecare a fost amenintat ca daca va merge la Politie, trupa se va intoarce si il va omori atat pe el, cat si pe restul familiei.

Marfa capturata in acest mod era distribuita apoi in pietele din tot judetul si vanduta pe bani frumosi. Vazand ca “afacerea” merge bine, grupul s-a intors in serile urmatoare si l-au amenintat din nou pe bietul comerciant. Acesta s-a blocat in cabina camionului impreuna cu familia si a sunat la Politie. O echipa de jandarmi a fost trimisa la fata locului, insa pe cand au ajuns nu mai era nici picior de rrom in zona.

Pagubitul povestea ca mai multi producatori de la el din județ au fost nevoiti sa isi ia marfa si sa plece in lunile precedente, deoarece au infruntat exact acelasi tip de problema. In urma sesizarilor primite, autoritatile au multiplicat numarul politistilor si trupelor de jandarmi din zona si incearca sa dea de urma bandei.

 Specula cu legume si fructe este o practica des intalnita in pietele din intreaga tara. Multi producatori sunt pagubiti dupa un an intreg de munca si nevoiti sa suporte acest tip de tratament din partea unor oameni fara scrupule. In acest caz se pare ca indivizii au fost de etnie rroma, insa cu siguranta acest tip de actiuni sunt puse in practica si de speculanti romani. Comerciantii sunt amenintati in momentul in care ajung la orele diminetii in piete si sunt nevoiti sa isi dea marfa la preturi de nimic, iar apoi grupurile care intra in posesia ei o pun in vanzare la o valoare mult mai mare. Desi Politia incearca de ani de zile sa opreasca acest fenomen, se pare ca eforturile ei nu au dat inca rezultatele dorite.

Top 5 cele mai bune locuri de intalnire din Bucuresti

0

 Timpul petrecut alaturi de persoana este cu adevarat placut si relaxant. Insa ce te faci atunci cand esti in pana de idei si nu prea stii unde sa planifici urmatoarele intalniri? Intr-adevar, o seara de popcorn si Netflix suna tentant oricand. Insa, la fel de placute sunt si momentele petrecute in afara casei, unde poti avea parte de experiente frumoase si de neuitat.

Cu atat mai mult cu cat traim in era digitala unde oamenii prefera sa se cunoasca dupa spatele calculatorului. Din acest motiv, daca vrei sa impresionezi cateva femei online din Bucuresti, iata cateva idei de locatii interesante pe care le poti gasi in capitala.

1. Intalnire romantica int-run restaurant renumit

Cea mai buna intalnire, cu care nu poti sa dai gres indiferent ce femei online din Bucuresti cunosti pe site-uri de matrimoniale si le inviti in oras, este intr-un restaurant unde se servesc preparate delicioase.

Un exemplu de astfel de restaurant este NOR, cunoscut drept un punct de referinta pentru orasul Bucuresti deoarece este cel mai inalt loc cu putinta unde poti lua masa. Practic, te afli la 136 metri inaltime si savurezi cele mai fine mancaruri si bauturi alaturi de un peisaj care iti ia ochii.

Daca nu te dai in vant dupa locatii la inaltime, poti oricand sa optezi pentru o cina superba la Hard Rock Cafe in parcul Herastrau. Aici poti sa iti delectezi simturile cu mancare buna acompaniata de muzica live.

2. Un rendez-vous la ceainarie

Unele femei online din Bucuresti prefera ceaiurile in locul cocktailurilor. Asadar, nu mai sta pe ganduri si daca vezi ca da semne ca e mare amatoare de ceaiuri, gaseste o ceainerie cocheta unde o poti fermeca defintiv.

Un astfel de loc magic este si ceainarie Infinitea. Decorul vintage este un mare punct de atractie si se imbina perfect cu aromele imbietoare de ceairui si biscuiti deliciosi. Ai la dispozitie o gama bogata de peste 100 de arome de ceaiuri asa ca poti petrece ore intregi in aceasta ceainarie fara sa te plictisesti.

Atmosfera extrem de prietenoasa din ceainarie Infinitea e ideala daca esti in cautare de liniste si relaxare. Nu uita sa iti surprinzi partenera cu un buchet de flori frumos colorate si parfumate.

3. O intalnire ‘mai dulce’

Cu siguranta nu exista femei online din Bucuresti care sa refuze o portie de desert fin si delicios. Si uite asa ai gasit locatia perfecta pentru o intalnire memorabila. O cofetarie sau o braserie e un spatiu ideal pentru un rendez-vous deoarece va puteti delecta simturile cu cafele, ciocolati calde si prajituri care mai de care mai frumos decorate.

In cazul in care vrei sa combini cafeaua cu ciocolata, e recomandat sa faci o vizita la Coffeöl unde ai ocazia sa incerci deserturi servite la pahar, realizate din ingrediente proaspete.

4. O iesire la teatru

Daca nu esti fan restaurant sau cafenea si totusi iti place sa impresionezi acele femei online din Bucuresti care iti atrag atentia, poti incerca o mica iesire la teatru. Desi poate parea ceva demodat, o piesa de teatru romantica sau de comedie te scoate chiar si din cea mai plictisitoare rutina.

5. O mica aventura in parcul de distractii

Exista si femei online din Bucuresti care au o personalitate dinamica si carora le place sa fie active, chiar si in cadrul unei intalniri. Daca ai intalnit o astfel de femeie, poti sa o scoti la o plimbare in Oraselul Copiilor din Bucuresti unde puteti sa va delectati cu o vata pe bat, o scurta aventura in montagne russe sau o vizita mai putin obisnuita la ‘Casa Groazei’. Totodata, puteti sa optati si pentru o iesire in Parcul Tei unde trebuie neaparat sa incercati roata panoramica imensa sau caruselul colorat. 

Traiesti in trecut? Iata ce spune zodia ta!

0

Vezi cat de mult te gandesti la trecut in functie de horoscop si zodia in care esti!

Berbec. Foarte energic si pasional, berbecul nu traieste aproape deloc in trecut. Reuseste sa treaca peste orice obstacol care ii iese in cale si priveste mereu spre viitor. Nu sunt deloc firi nostalgice, care sa se gandeasca ore in sir la momentele fericite sau nefericite din viata lor.

Taur. Tu esti atat de diferit de berbecul de mai sus. Te gandesti foarte mult la trecut si iti este destul de greu sa treci peste o nenorocire. Din fericire, ai alaturi prieteni si familie, care te va sustine si te va ajuta sa te concentrezi din nou pe viitor.

Gemeni. Te adaptezi repede oricarei situatii si rezolvi parca din mers orice problema. Cand vine vorba de trecut stii sa il lasi in urma. Oricum iti plac schimbarile si te gandesti mereu cu optimism la viitor.

Rac. Esti o persoana foarte sensibila, insa in acelasi timp puternica. Ajungi sa suferi repede din dragoste, insa gasesti puterea de a-ti lasa trecutul in urma. Cand se iveste o oportunitate de a schimba ceva in viata ta, nu te gandesti de doua ori daca sa accepti sau nu.

Leu. Avand o personalitate atat de puternica, poi sa lasi in spate trecutul si sa te concentrezi pe viitor. Si asta deoarece intelegi mai bine ca oricine ca nu poti schimba nimic in trecut, insa iti poti influenta viitorul.

Fecioara. Esti o persoana care se gandeste foarte mult la trecut si mereu iti pui intrebarea “Ce ar fi fost daca as fi actionat diferit?”. Incearca sa nu mai pui atat de mult pret pe trecut, bucura-te de prezent si planuieste-ti viitorul.

Balanta. Tu stii sa tii in balanta trecutul si prezentul, astfel incat acestea sa nu te copleseasca. Insa cateodata cazi in plasa trecutului si iti amintesti cu nostalgie toate momentele bune si parca le vrei inapoi. Invata sa pui mai mult pret pe prezent si fa-ti micile placeri ale vietii.

Scorpion. Vrei sa treci repede peste momentele mai putin placute din viata ta, si din aceasta cauza pare ca nu le dai importanta. Insa adevarul este altul: te macina tot ce se intampla cu tine, fie ca este vorba de trecut sau de prezent. Incearca sa ii ierti pe cei care te-au dezamagit.

Sagetator. In general nu esti deloc o persoana melancolica si nostalgica, care sa traiasca in trecut. Din cauza aventurilor tale si a faptului ca esti tot timpul pe fuga nu ai timp nici sa te gandesti la ziua de ieri. Ai grija insa in perioadele mai putin placute ale vietii, deoarece tinzi sa iti analizezi foarte taios trecutul si sa te invinovatesti de anumite lucruri.

Capricorn. Esti destul de ambitios, iar asta te face sa fii foarte atent la viitor, si nu la trecut. Insa poti avea si tu momentele tale de tristete, in care sa iti aduci aminte de greselile din trecut. Insa este un lucru constructiv, deoarece nu faci de doua ori aceleasi greseli.

Varsator. Esti probabil cea mai orientata catre viitor persoana din tot zodiacul. Nu iti place deloc sa iti aduci aminte de trecut, in special daca este vorba de greseli. Preferi sa iti faci amintiri noi decat sa le retraiesti pe cele din trecut.

Pesti. Foarte sensibila si romantica, ai tendinta sa iti retraiesti in permanenta trecutul. Atunci cand visezi o faci cu privire la trecut, la locurile pe care le-ai vizitat, la oamenii pe care i-ai cunoscut si la emotiile pe care le-ai trait. Ai grija la partenerul de viata, care traieste in prezent langa tine.

Diabetul zaharat la copil

0

Factorii aparitiei diabetului sunt extrem de variati: factori genetici (prezenta in familie a mai multor persoane diabetice), factori de mediu (alimentatia artificiala precoce sub varsta de 3 luni, nitrozaminele din conserve), factori virali (virusurile Coxsackie, citomegalovirus, varicelo-zosterian, urlian, rujeolic), factori autoimuni (procesul autoimun poate fi latent, uneori ani de zile, iar boala se manifesta dupa ce sunt distruse 80% din celule), factori psihici (socurile afective grabesc debutul bolii).

La prematuri si sugari sub 6 luni mai pot aparea 2 tipuri de diabet zaharat: diabetul neonatal tranzitor si diabetul neonatal permanet. Primul tip se datoreaza faptului ca prematurul nu isi poate adapta secretia de insulina find prea mic, iar in al doilea tip se datoreaza unei mutatii genetice.

Simptomele debutului diabetului zaharat sunt observate cel mai frecvent de catre membrii familiei, iar in functie de varsta copilului se manifesta fie acut – la sugar, fie lent – la adolescent. Triada de simptome din diabet este: poliuria (copilul merge foarte des la baie, mai ales noaptea, ajungand sa elimine pana la 5-10 l urina/ enurezisul nocturn = urinat involuntar, la o varsta la care s-a instalat controlul sfincterian) asociata cu polidipsia (sete excesiva) si polifagia (pofta de mancare exagerata). In timp aceasta simptomatologie se atenueaza si lasa locul inapetentei, greata, varsaturi, dureri abdominale, scadere in greutate si oboseala.

Examenele de laborator efectuate evidentiaza hiperglicemie, asociata cu prezenta glicozuriei (glucoza in urina) si cetonuriei (prezenta in urina de corpi cetonici = substante aparute in urina in urma „ arderii” de lipide de catre celule in locul glucozei absente din celule).

Tratamentul complet al diabetului zaharat presupune educatia terapeutica a pacientului si a familiei asupra: insulinoterapiei, alimentatie, exercitiul fizic, autocontrolul urinar/sanguin si adaptarea dozelor de insulina. Datorita particularitatilor fiziologice a diabetului la copil tratamentul consta in injectii cu insulina. Aceasta terapie incearca sa inlocuiasca absenta secretiei de insulina a pancreasului si astfel administrarea imita secretia postprandiala si secretia bazala a acestuia.

Insulina folosita astazi este produsa in laborator si se imparte in doua tipuri: insuline ce imita structura insulinei umane si se numesc „insuline umane” si insuline apropiate ca structura de insulina umana si se numesc „analogi de insulina”. Injectiile cu insulina reprezinta o experienta traumatizanta pentru un copil, de aceea se cauta in prezent noi solutii. O varianta moderna este folosirea pompei de insulina, care injecteaza prin intermediul unui cateter subcutanat o cantitate prestabilita de insulina. Acest tratament se adreseaza in principal copiilor cu multiple esecuri in administrarea prin injectii a insulinei si reprezinta speranta in tratamentul diabetului la copil. Cercetarile continua in ideea de a realiza algoritmuri prin care sa se stabileasca in mod automat cantitatea de insulina administrata, conform cu glicemia sanguina. Un alt tratament aplicabil la copii este vaccinarea cu anticorpi monoclonali, ce blocheza atacul imun asupra celulelor secretoare de insulina. Recomandarea este ca vaccinarea sa se realizeze in cazul pacientilor cu varsta intre 10-18 ani, in primele luni de la debut.

Desi diabetul la copil reprezinta o boala traumatizanta pentru copil si familie, eforturile deosebite in gasirea unor noi solutii de tratament in cazul copiilor este laudabila si exista sperante ca pe viitor noile terapii vor usura viata micilor pacienti.

Intrebari capcana de la interviul de angajare!

0

Interviul de angajare poate fi un moment stresant pentru oricine, si mai ales pentru tinerii care nu au experienta si nu stiu cum ar trebui sa se desfasoare un interviu de angajare. Sa vedem cateva intrebari capcana din timpul interviului si cum raspundem acestora cat mai bine!

Spune-mi mai multe despre tine!

Prin aceasta solicitare, angajatorul doreste sa te cunoasca mai bine si sa analizeze modul in care te exprimi liber. Incearca sa fii cat mai clar, concis, iar informatia sa fie importanta pentru angajator, sa-i starneasca interesul. Nu trebuie sa te sperie aceasta intrebare, insa trebuie sa fii pregatit sa te prezinti cat mai bine in fata angajatorului.

Spune-mi cum ai rezolvat anumite probleme ivite la locul de munca!

In cazul in care angajatorul cauta o persoana proactiva, care sa stie sa gestioneze diferite probleme care pot aparea la locul de munca, aceasta intrebare cu siguranta iti va fi adresata. Incearca sa gasesti o situatie prin care ai trecut si care s-ar putea intampla la noul loc de munca.

Trebuie sa ii arati viitorului angajator ca ai stiut cum sa depasesti problemele aparute si ca ai putut tine situatia sub control.

Stii sa spui “NU”?

Exista cazuri in care este bine sa refuzam anumite sarcini, mai ales daca sarcinile nu intra in fisa postului tau. Este bine in acest caz sa dai exemple profesionale in care ai putut spune NU si in care ti-ai sustinut decizia in fata colegilor.

Care sunt punctele tale slabe?

Poate una dintre cele mai intalnite intrebari capcana din cadrul unui interviu de angajare, aceasta intrebare nu are ca scop denigrarea angajatului, ci din contra. Este bine sa descrii 2 defecte si masurile pe care le-ai luat pentru a le corecta.

Cum te descurci intr-o echipa?

In acest caz, angajatorul doreste sa vada daca ai mai lucrat in echipa si daca te descurci intr-o echipa. Trebuie sa spui despre job-urile unde ai mai lucrat in echipa si sa evidentiezi task-urile pe care le-ati indeplinit ca echipa.

Agentul Ponta-Smith nu-si poate da demisia

0

Va mai amintiti de scena finala din Matrix – Revolutions? Neo lupta cu sute de clone ale Agentului Smith, pe care nu le poate invinge. Totusi, victoria este a lui Neo, chiar daca post-mortem.

Ne-am obisnuit sa consideram ca Romania a fost si este condusa – discretionar, mafiot, in dispretul populatiei – de cei pe care ii vedem la televizor, investiti in functii de autoritate formala. Pana la un punct este adevarat. Exista, insa, un alt palier al Puterii, cel format din oamenii la costum cu identitati rar sau deloc invocate, pe care ii vedem rar sau deloc la televizor.

Impreuna cu interfata lor vizibila – ministri, parlamentari, businessmani racordati politic – ei formeaza Sistemul.

Sistemul este triumful exercitiului colectiv al Puterii in beneficiul unei elite infractionale si in detrimentul majoritatii populatiei. Cine e in Sistem nu este un individ liber, chiar daca are acces la beneficii materiale si la alte avantaje ce decurg din apartenenta la respectiva elita.

Batranii mafioti sicilieni au adus peste Ocean, la New York, Chicago si in alte locuri, juramantul de credinta fata de Familie. El spune ca atunci cand te cheama seful ierarhic, te prezinti in fata lui chiar daca mama zace pe patul de moarte. Prioritare in Familie sunt conformarea fata de regulile secrete si supunerea ierarhica.

La fel, in Sistem, pentru prezervarea lui, libertatile individuale iti sunt in mare masura anulate, iar conduita publica, daca te afli in esalonul vizibil al exercitiului Puterii, se subordoneaza intereselor de grup.

Nu premierul Ponta este cel care refuza sa-si dea demisia la cererea presedintelui Iohannis. Pentru asta, ar trebui ca premierul sa fie un cetatean liber in determinarile, in motivatiile sale. Tot trecutul lui Ponta ca politician si persoana publica sugereaza contrariul. In spatele lui Ponta, in fata lui, la stanga si la dreapta lui se afla zeci sau sute de componente ale Sistemului care imprumuta momentan chipul lui Ponta, precum clonele si indivizii asimilati in Matrix afisau chipul Agentului Smith.

Sistemul, subrezit de DNA-ul sustinut – sa nu ne fie teama s-o spunem – extern, nu poate extrage in acest moment un avantaj din demisia lui Ponta. Pe cale de consecinta, Ponta nu-si da demisia desi, cu urmarirea penala pentru cumul de infractiuni atasata cu superglue de CV, cariera lui este compromisa.

Interesele de grup ale Sistemului trec insa, cu mult, peste acest aspect. Sistemul nu joaca fotbal decat daca este simultan competitor, arbitru si Federatie, situatie in care nu mai conteaza cine cu cine joaca, sau cum joaca, ci doar rezultatul. Iar rezultatul, in conditiile mentionate, este stiut dinainte.

De aceea, nu este important cat de mult s-a compromis public actualul sef de guvern. Cat timp este la butoane, el este util Sistemului. Cat timp poate agrega, cu frica, o majoritate parlamentara care sa ciunteasca legile penale in beneficiul Sistemului, el ramane folosibil. Cat timp poate face lucruri dorite de Sistem din pozitia in care se afla, lui ii va fi inchisa portita demisiei.

Cu riscul asumat al repetitiei obositoare, o spun inca o data: pe zisul Sistem il doare fix in pix, fie-mi scuzata exprimarea neacademica, de ce gandeste si zice poporul despre toate acestea pe care le vede la televizor. Sistemul nu joaca poker politico-electoral cu poporul decat daca poate maslui cartile. E drept, nu-i merge intotdeauna: odata la un numar de ani, Sistemului ii mai plesneste elasticul de care a legat cel de-al cincilea as pitit in manseta. Sau ii mai cad din buzunar zarurile cu adaos de plumb. Dar, dupa cum am putut constata dupa 16 noiembrie, capacitatea sa de repliere este fantastica, vecina cu infinitul.

Ca o nota de subsol, ziua de vineri, 5 iunie, a adus si raspunsul pentru cei care se indignau, recent, la zicerile si gesturile publice ale unor Sova sau Tariceanu: „Cum pot, dom’le, politicienii astia sa fie atat de abjecti, de nesimtiti?

Pai, foarte simplu: prima greseala este aceea de a-i considera politicieni. Daca esti o clona gelatinoasa in Sistem, carnetul de senator sau deputat nu te face politician, dupa cum un costum Armani pus pe un borfas nu-l face pe borfas un cetatean onorabil.

PS: Premierul a spus ca doar Parlamentul poate sa il demita. La fel ca si anul trecut, cand a afirmat ca „poporul are intotdeauna dreptate”, premierul a spus adevarul. Este un eveniment rarissim si ar fi pacat ca tocmai Legislativul sa infranga, printr-un vot, acest adevar

PPS: Evident, acesta este un articol de opinie, care nu reflecta in mod necesar pozitia editoriala a site-urilor Pagina de Politica si Reporter Virtual.

Solutiile ieftine ale arhitectului

0

Casa pe care o prezentam apartine unei arhitecte. Desi clientii sai optau pentru materialele cele mai bune, iar ea se implica trup si suflet in gasirea cat mai multor variante de materiale de constructie, textile, accesorii, mobilier de la cele mai bune magazine, pentru propria casa nu a ridicat un deget.

Cand am inceput sa umblu prin magazine pentru casa mea, cumparam cel mai ieftin lucru pe care il aveau. Si incercam sa mi-l imaginez (obiectul) in fel si chip, astfel incat sa-l fac sa se potriveasca la mine in apartament, precizeaza ea. Trei ani mai tarziu, spune cu onestitate ca, si daca ar fi avut mai mult de cheltuit, nu ar fi facut nimic diferit – afirmatie ce confirma ca, atunci cand treaba e bine facuta, chiar si un buget mic, cheltuit cu cap, poate face minuni.

Doua zone

Spatiul deschis de la parterul casei este divizat in doua parti generoase, separate de o structura din rigips incompleta, care delimiteaza livingul de bucatarie, lasand lumina sa patrunda pe la partea superioara. Peretele urmareste spatialitatea parterului, nu numai partitia acestuia. In zona livingului este amplasat, pe acest peretele separator, un semineu simplu, aceasta fiind piesa ce exprima cel mai bine locul – spatiu de sedere, relaxare si conversatie (foto 1).

Pe partea opusa, acelasi perete inglobeaza alta piesa de rezistenta – frigiderul – ce defineste spatiul care urmeaza, respectiv bucataria. Arhitecta gaseste aceasta solutie perfecta pentru casele cu spatii mici, in care obiectele mari incomodeaza. Cele doua piese (frigider, semineu) diametral opuse sunt despartite de unul dintre stalpii de rezistenta. Elementul arhitectural construit este acoperit in intregime cu placute mici ceramice, asortate culorilor dominante din ambele incaperi. O alta parte interesanta, care aduce mai multa luminozitate interiorului in amenajarea adoptata, este scara, confectionata din cea mai ieftina cherestea de stejar (foto 2).

Treptele au spatii libere intre ele, iar balustrada, facuta din bare subtiri de fier, sustinute de profile din acelasi material fixate solid in structura, formeaza un parapet delicat, dar trainic. Lemnul a fost netezit, dupa care s-au dat mai multe straturi de lac transparent brun. Aspectul natural al lemnului astfel lucrat face ca spatiul sa para cald si primitor, in contrabalans cu raceala metalului utilizat. In bucatarie, a optat pentru dulapuri simple, suspendate, si mobilier in culoarea lemnului, identica pardoselii (foto 3). Dusumeaua si-a pastrat continuitatea, formand un ansamblu unitar cu livingul. Placarea cu piese ceramice a peretelui s-a facut in mod eficient – pana la o inaltime suficienta, care asigura protectia peretelui zugravit si curatirea facila a zonelor celor mai expuse la murdarire. Astfel s-au redus si costurile. Am obtinut totul la un sfert din pretul obisnuit pentru amenajarea bucatariei.

Singura extravaganta a fost frigiderul mare, din inox. In afara de capacitatea lui imensa de stocare, obiectul a fost ales din inox pentru a amplifica si reflecta lumina. Din acelasi motiv s-a folosit la insula din mijlocul bucatariei un blat din granit verde inchis, slefuit si lucios. Ambele aduc mai multa modernitate si situeaza tabloul in peisajul trendurilor actuale. In plus, sparg cumva rigiditatea ambientala. Combinarea materialelor este o cale sigura de a face ceva diferit, original, afirma arhitecta. O alta idee ingenioasa este masa.

In prelungirea tejghelei de mijloc s-a conceput, cu blat identic, o masa dotata cu role care se muta cu usurinta atunci cand membrii familiei vor sa urmareasca, in timpul mesei, programul de la televizor. In prelungirea bucatariei exista un spatiu anume pentru ca cele doua activitati sa se desfasoare simultan. Aici, mai multe dulapuri joase cu sertare de depozitare indeplinesc functia de bancuta (foto 4), iar pe zidul de vizavi e pozitionat un dulap mare incastrat, ce mascheaza o alta incapere.

Bani salvati

Deasupra dulapului e inglobat in perete un televizor ce pare a fi ultimul tip de aparat TV cu ecran plat. In realitate, este un model vechi, mare, ascuns in perete (foto 5). Dormitorul copiilor este tapetat partial (foto 7). Cu motive geometrice stilizate, camera imbina culori calde de grej si cafea cu lapte cu gri si maro intens, dar in cantitati mici. Suprafata calda a dusumelei este asigurata de lemn natural de stejar, bine slefuit si lustruit. Mobilierul putin aduce cu sine imaginea unei organizari perfecte si pastreaza un mediu curat. S-a renuntat la covoare, perdele si alte adaosuri care colecteaza praf si impuritati, imbacsind atmosfera.

Cu mult loc liber in camera, copiii vor fi mai fericiti. Ajustarea si reconditionarea mobilei vechi, revopsirea ei intr-o singura culoare in dormitorul matrimonial a salvat o suma de bani considerabila. Un moft a fost baia (foto 6). Totdeauna familia si-a dorit o camera de baie luxoasa. Si arhitecta asta a facut!

A achizitionat placute ceramice de culoarea mierii si a onixului, pe care le-a combinat obtinand un perete elegant in partea cu lavoarele si la cabina de dus. La impresia de ansamblu – lux si facilitati – au contribuit si usile inalte de sticla cu accesorii metalice arginti (foto 8). S-a pastrat, prin solutia adoptata, nevoia de lumina a carei rezolvare a fost urmarita de la inceput.Chiar daca are contact permanent cu cele mai exclusive surse din lumea amenajarilor, cand vine vorba de propria casa, arhitectul reduce totul la bugetul minim.

Meserii pentru care nu exista riscul somajului

0

Site-ul CNBC a realizat un clasament al celor mai sigure joburi pentru care nu prea exista riscul somajului. Cu mici ajustari, topul se potriveste destul de bine si realitatilor din Romania si poate reprezenta un punct de plecare pentru cei care isi aleg un drum profesional.

Sistemul medical va ramane mereu o zona unde este nevoie de forta de munca. In ciuda descoperirilor stiintifice si a inventiilor realizate zi de zi, oamenii au nevoie de interventia cadrelor medicale pentru rezolvarea problemelor de sanatate. Alegerea unei cariere de acest gen poate reprezenta un loz castigator pe viata, dar si o serie de sacrificii care trebuie facute pentru realizarea profesionala intr-o astfel de meserie. De cativa ani se vorbeste despre o criza a personalului medical cauzata, in principal, de migrarea profesionistilor. Din cauza conditiilor destul de grele in care sunt obligati sa munceasca, dar si a salariilor foarte mici oferite de spitalele de stat de la noi din tara, medicii scoliti in Romania aleg sa lucreze in clinici din strainatate. Prof. univ. dr. Vasile Astarastoaie, presedintele Colegiului Medicilor din Romania, sustine ca in ultimii 5 ani am pierdut 12.000 de doctori. Lucrurile sunt destul de grave pentru ca, in acelasi interval de timp, scoala de medicina din Romania nu a reusit sa formeze decat 8.600 de specialisti. Aceste date statistice ne arata ca necesarul de personal medical este in continua crestere, fiind unul dintre putinele domenii unde somajul nu are cum sa existe. Nici in celelalte tari situatia nu este mai buna, spitalele din strainatate fiind permanent in cautare de personal.

Site-ul CNBC a venit si cu o varianta noua in ceea ce priveste joburile sigure care au legatura cu domeniul medical. Jurnalistii sunt de parere ca o meserie mai sigura decat cea de medic este cea de farmacist. Exista si o motivatie a acestei alegeri: oamenii au mereu probleme de sanatate si cineva trebuie sa le elibereze tratamentele prescrise de medicul curant.

Matematicienii si contabilii, in prima linie

La adapost de somaj sunt si matematicienii. Desi multi ii catalogheaza drept “tocilari” pe cei care se dedica stiintelor exacte, matematicienii, dar si fizicienii sau chimistii au foarte multe oportunitati de cariera. Ei se pot adapta destul de usor unor schimbari posedand o anumita flexibilitate care le permite sa treaca de la o slujba la alta. Daca au noroc si sunt foarte buni ca nivel de pregatire pot ajunge sa lucreze intr-un institut de cercetare, iar acest pas ii poate pune la adapost pentru toata viata.

In aceeasi categorie intra si contabilii. Mult timp ei au fost ironizati pe piata muncii, societatea incadrandu-i in categoria functionarilor “cu petice in coate”. Acum sunt printre profesionistii cei mai cautati datorita complexitatii sistemului fiscal-financiar. Un contabil are mai multe avantaje in profesia sa: nu este obligat sa lucreze dupa un program fix, isi poate lua foarte multe contracte de colaborare, avand astfel asigurate castiguri destul de insemnate.

Programatorii au mereu un job, iar profesorii meditatii

Traim in epoca in care computerul nu poate lipsi din niciun domeniu, iar acest fapt ii transforma pe programatori in niste invingatori pe piata muncii. De altfel, toate studiile realizate in ultimul timp arata ca specialistii din domeniul IT sunt printre cei mai cautati angajati, firmele avand pentru ei foarte multe oferte de lucru. Nici salariile cu care sunt atrasi nu sunt mici, programatorii avand mereu asigurat un venit peste cel realizat de majoritatea categoriilor profesionale. Asemeni contabililor, si programatorii isi pot lua mai multe slujbe si pot avea o anumita libertate in programul lor de lucru.

Multi ar putea zambi datorita faptului ca profesorii sunt inclusi in randul celor cu slujbe sigure. Realitatea ne arata insa ca persoanele cu o astfel de meserie se descurca foarte bine. Chiar daca dascalii din Romania sunt platiti cu salarii umilitori de mici, cei mai multi isi suplimenteaza veniturile cu ajutorul meditatiilor. In sistemul de invatamant din tara noastra s-a ajuns ca pentru orice materie sa fie necesar un program de pregatire in particular, iar datorita meditatiilor profesorii au reusit sa-si pastreze un anumit statul social. Nu putem spune ca este corect ceea ce se intampla, dar aceasta este realitatea si nu o putem ignora. Atat timp cat parintii vor dori ca odraslele lor sa fie pregatite, profesorii vor avea de munca.

Clasamentul CNBC plaseaza scriitorii pe un loc fruntas in randul slujbelor sigure. Pentru Romania o astfel de varianta nu se prea potriveste, oamenii de litere de la noi nefiind platiti prea bine, vanzarea de carte fiind destul de scazuta. Totsi din aceasta categorie profesionala se desprind o serie de joburi pe care un scriitor poate sa le faca. Unii dintre ei prefera sa aleaga invatamantul, altii prefera presa sau comunicarea.

Si fara facultate poti avea o slujba buna

Toate profesiile prezentate pana acum necesita o facultate. E drept ca, in cazul scriitorilor, inainte de cursuri universitare este nevoie de foarte mult talent, acestia fiind incadrati automat in categoria intelectualilor. Exista si meserii pentru care pregatirea este cu totul alta, dar care aduc persoanei care le practica venituri bune si sigure.

Bucatarii, de exemplu, sunt printre cei care pot avea un nivel de trai ridicat si o slujba placuta. Oricat ar evolua tehnologia, oamenii vor avea nevoie de specialisti in arta culinara. In prepararea mancarurilor in restaurante niciun robot nu poate inlocui mana umana. Cei care aleg o astfel de meserie pot ajunge sa faca o cariera extraordinara. Nici veniturile nu sunt de ignorat, maestrii in arta gatitului fiind foarte bine platiti. Nici constructorii nu stau prea rau in clasamentul meseriilor sigure. Si nu este vorba doar despre inginerii sau proiectantii specializati in acest domeniu, ci si despre “meseriasii” care stiu zidarie, sa puna faianta sau sa zugraveasca.

Toate aceste profesii au un numitor comun: sunt sigure si pot aduce celui care le practica un venit important. Exista insa si o conditie care trebuie indeplinita pentru a atinge acest standard, cel care practica meseria respectiva sa fie bun in ceea ce face.

New proiect: Cine-s Ensuna? Afla de la noi!!!

0

Am placerea sa va prezint un nou proiect muzical – Ensuna, pe care l-am descoperit in urma cu cateva zile si care mi-a atras foarte mult atentia, mai ales noul lor single – “Find me the way”.

Dar cine-s Ensuna?

Este o trupa relativ recent formata, compusa din Alex Cristian aka Chris John (producer/remixer) si vocea feminina, Alexandrina Gheorghita. Ei s-au cunoscut printr-un amic comun in studioul acestuia, care a recomandat-o pe Alexandrina pentru un proiect muzical progressive house pe care Chris John dorea sa-l inceapa. Cei doi viitori colegi de trupa s-au intalnit, au discutat si au decis sa lucreze pentru inceput o singura piesa.Asa s-a “nascut” in luna mai, prima melodie “Confide in me”. Produsa integral de Chris John, melodia s-a dovedit a fi pe placul iubitorilor muzicii progressive house si dance din Romania, dar si din afara.Varianta extended a melodiei, a fost difuzata pe numeroase posturi de radio online de specialitate si a aparut si in seturile unor Dj romani si straini.Observand semnele pozitive care incepeau sa apara, Chris John si Alexandrina s-au decis sa mai faca o piesa impreuna, de data asta, targetul fiind publicul iubitor de muzica mai comerciala.In colaborare cu WiseNoize, a aparut a doua piesa Ensuna, “I wanna dance” la sfarsitul lunii mai. Din acest moment, s-a format trupa Ensuna, cei doi Alex decidandu-se sa colaboreze pe termen nelimitat ca si trupa.

* Ensuna – “Confide in me”:

http://www.youtube.com/watch?v=4xDtju4nU-c

* Ensuna – “I Wanna Dance” [WiseNoize Co-Production]:

http://www.youtube.com/watch?v=zjYheBr53Us

In paralel cu productiile Ensuna, Chris John a mai remixat melodia trupei Class“Painter of my soul” precum si Adrian Eftimie“Lonely”, ultima bucurandu-se de succes in cadrul iubitorilor de muzica trance.Pe langa aceste remixuri, impreuna cu o voce din trecut (trupa Mixx din 2001), Tasya, Chris a finalizat “Never walk alone”, o melodie vocal trance care i-a adus si un contract cu un label important din Anglia.

* Adrian Eftimie – “Lonely” (Chris John Remix):

http://www.youtube.com/watch?v=oogRZhI3aYE

* Chris John feat Tasya – “Never walk alone”:

http://www.youtube.com/watch?v=RtaPl_a42ts

Totusi, in toamna acestui an, mai precis in septembrie, prima dragoste (Ensuna) a revenit in prin plan cu melodia “Find me the way”, o colaborare si o co-productie cu o alta trupa tanara din Romania, InTempo.Acest nou single a fost si este in continuare foarte bine primit de iubitorii genului progressive, melodia fiind ascultata la foarte multe radiouri online precum si in FM, la VibeFM, unde a si reusit sa urce pana in acest moment pe locul 6 in 20 Vibes Chart.

Ensuna & InTempo – “Find me the way”:

http://www.youtube.com/watch?v=eLdNvdo9XFc

Planuri pentru sfarsitul anului 2011? Ei bine, prima prioritate este finalizarea lucrarilor la website-ul Ensuna precum si un nou single (al 4-lea) care cel mai probabil va fi lansat la mijlocul lunii noiembrie si pe care, bineinteles, il veti asculta si pe devoratormonden.ro.

Daca cei doi ensunatici v-au convins, le puteti vizita pagina oficiala de facebook la http://facebook.com/EnsunaOfficial s-au le puteti da follow pe Twitter la http://twitter.com/EnsunaOfficial.

Cum vi se pare noul proiect Ensuna?Va place noul lor single “Find me the way”?