O noua ancheta, desfasurata pe parcursul a sase ani, sustine ca Anne Frank a fost tradata de un notar proeminent al comunitatii evreiesti din orasul olandez Amsterdam. Potrivit acestei teorii, tradatorul a fost Arnold van den Bergh, care a vrut sa-si salveze familia dezvaluind nazistilor adresa ascunzatoarei autorului celui mai faimos jurnal al Holocaustului.
Inca fara dovezi concludente, aceasta ancheta a fost raportata luni in aceasta carte intr-o carte intitulata Tradarea Annei Frank. Intre iulie 1942 si august 1944, Anne Frank s-a ascuns impreuna cu parintii ei, sora ei si alte patru persoane in anexa unei cladiri situate in inima canalelor din Amsterdam. In cele din urma, toti au fost arestati si deportati in lagarele naziste. Ana si Margot, sora ei, au murit in cel din Bergen-Belsen. Fata care a scris celebrul jurnal si-a pierdut viata in februarie 1945, la varsta de 15 ani. Dintre franci, doar tatal, Otto, a supravietuit. Arestarea Annei Frank ramane unul dintre misterele celui de-al Doilea Razboi Mondial si pana acum nicio ipoteza nu a atins consensul istoricilor.
Numele notarului care i-ar fi denuntat pe franci a aparut intr-o nota anonima trimisa la scurt timp dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial tatalui Anei.Numele scriitorului este si astazi necunoscut. Originalul nu a putut fi gasit, insa echipa de ancheta a gasit in dosarul fiului politistului care a urmarit urma acelei informatii o copie realizata automat de insusi Otto Frank.
In acea ziare, lui Otto Frank i s-a spus ca detaliile adapostului sau „au fost raportate la Judische Auswanderung [oficiul de emigrare evreiasca] de A. van den Bergh, care locuia atunci langa Vondelpark din Amsterdam. In respectivul birou de emigrare aveau o lista completa cu adresele furnizate de acesta”, se incheia scrisoarea. Judische Auswanderung a fost departamentul german de emigrare evreiasca insarcinat cu trimiterea lor in lagarele de concentrare din Germania si Polonia intre 1941 si 1943. Aceste informatii au concentrat investigatiile echipei lui Van Twist, desi fusesera deja analizate fara succes dupa razboi. Nu a prosperat atunci pentru ca politistii au considerat ca notarul a fost acuzat fara motiv, „a carui integritate era dincolo de orice indoiala”. In ciuda colaborarii sale, Van den Bergh a fost arestat in 1943 de nazisti.
Membru proeminent al Consiliului Evreiesc Olandez
„Avand in vedere datele, ar fi trebuit sa transmita informatiile rapitorilor sai dintr-un lagar de concentrare si in jurul anului 1944. Era neplauzibil”, a declarat. Cu toate acestea, notarul nu se afla intr-un lagar de concentrare, dupa cum s-a verificat acum. Otto Frank a dezvaluit existenta biletului abia in 1964, cand a fost reinvestigata tradarea familiei sale.
Van den Bergh a fost un membru proeminent al Consiliului Evreiesc Olandez si a incercat in toate modurile sa previna deportarea lui si a familiei sale. „A primit o amanare de la nazisti din cauza pozitiei sale, de care a profitat pentru a cauta ascunzatori pentru fiicele sale si s-a mutat cu multa inteligenta”, spune Van Twisk. In cele din urma, moratoriul asupra deportarii a expirat, iar el avusese o cearta si cu un membru al Miscarii National Socialiste Olandeze (NSB), un partid legat de nazisti si singurul permis de fortele invadatoare la acea vreme. „La acel moment, el trebuie sa fi furnizat germanilor adresele ascunzatoarelor cetatenilor evrei”, conchide noul studiu.
Vince Pankoke, un agent FBI pensionar care a colaborat la ancheta, a declarat ca acesta a fost cel mai lung si mai dificil caz din cariera sa „din cauza muntelui de date, a documentelor pierdute si a martorilor decedati”. In declaratii culese de presa olandeza, el admite ca in lipsa probelor ADN sau a filmarilor „trebuie sa te bazezi pe dovezi circumstantiale”, desi recunoaste ca teoria lui are „85% sanse sa aiba dreptate”. „In orice caz, singurii baieti rai de aici au fost nazistii. Pentru a-l acuza pe Van den Bergh, trebuie mai intai sa te intrebi cat de departe am fi mers pentru a-i salva pe cei dragi”.
Echipa adauga ca tatal Anei a considerat posibila aceasta tradare, desi cred ca a preferat sa nu mearga mai departe cu aceasta chestiune pentru a o confirma de teama unei reactii antisemite. „Stiam ca Van den Bergh, care a murit in 1950, avea fiice, ca el. Ar fi fost nevoit sa-si incurce numele postum si sa-si faca rau descendentilor”.
Ei subliniaza, de asemenea, ca Consiliul Evreiesc a intocmit o lista de ascunzatori pentru membrii propriei lor comunitati pentru a le arata nazistilor ca coopereaza. Prinsengracht 263, strada Annei Frank si a familiei ei, ar fi putut fi inclusa in acea lista. Ca membru al Consiliului, lui Van den Bergh nu i-ar fi fost greu sa puna mana pe acel dosar. In istoria sa se stie ca in 1940, in calitate de notar, s-a ocupat de vanzarea controversata a colectiei de arta a importantului colectionar Jacques Goudstikker, pentru care l-a contactat pe Alois Miedl, un prieten al lui Hermann Goring. Acesta din urma a fost comandantul sef al Luftwaffe, fortele aeriene germane in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Goring a supravegheat jefuirea catalogului de lucrari ale lui Goudstikker, care a fugit de nazisti in 1940, lasand in urma peste 1.200 de picturi, multe de vechi maestri.
Cautarea intreprinsa acum pentru studierea plangerii a necesitat o echipa de 23 de persoane care au strans si revizuit documente din epoca si cel putin 30 de teorii despre ceea ce s-a intamplat in tot felul de dosare. De asemenea, au aplicat inteligenta artificiala pentru a analiza 66 de gigaocteti de informatii si a fost desenata o harta cu conexiunile dintre raidurile efectuate in alte ascunzatori precum cel folosit de Anne Frank si al ei. Puzzle-ul despre soarta familiei Frank si a celorlalti patru ascunsi ramane incomplet. Cine a scris biletul adresat tatalui aspirantului scriitor este una dintre acele piese lipsa.
Noua teorie despre soarta Annei Frank a generat luni reactii critice in cercurile academice olandeze. Printre altele, pentru unii reprezinta „o noua abordare a unui puzzle incomplet”. La randul sau, expertul in studii despre Holocaust si genocid a subliniat ca „sunt necesare dovezi solide pentru a face acuzatii de acest calibru”. In opinia sa, nu s-a demonstrat ca adresa francilor se afla pe listele care se presupune ca au fost date nazistilor sau ca Van den Bergh stia de ea.
