Va mai amintiti de scena finala din Matrix – Revolutions? Neo lupta cu sute de clone ale Agentului Smith, pe care nu le poate invinge. Totusi, victoria este a lui Neo, chiar daca post-mortem.
Ne-am obisnuit sa consideram ca Romania a fost si este condusa – discretionar, mafiot, in dispretul populatiei – de cei pe care ii vedem la televizor, investiti in functii de autoritate formala. Pana la un punct este adevarat. Exista, insa, un alt palier al Puterii, cel format din oamenii la costum cu identitati rar sau deloc invocate, pe care ii vedem rar sau deloc la televizor.
Impreuna cu interfata lor vizibila – ministri, parlamentari, businessmani racordati politic – ei formeaza Sistemul.
Sistemul este triumful exercitiului colectiv al Puterii in beneficiul unei elite infractionale si in detrimentul majoritatii populatiei. Cine e in Sistem nu este un individ liber, chiar daca are acces la beneficii materiale si la alte avantaje ce decurg din apartenenta la respectiva elita.
Batranii mafioti sicilieni au adus peste Ocean, la New York, Chicago si in alte locuri, juramantul de credinta fata de Familie. El spune ca atunci cand te cheama seful ierarhic, te prezinti in fata lui chiar daca mama zace pe patul de moarte. Prioritare in Familie sunt conformarea fata de regulile secrete si supunerea ierarhica.
La fel, in Sistem, pentru prezervarea lui, libertatile individuale iti sunt in mare masura anulate, iar conduita publica, daca te afli in esalonul vizibil al exercitiului Puterii, se subordoneaza intereselor de grup.
Nu premierul Ponta este cel care refuza sa-si dea demisia la cererea presedintelui Iohannis. Pentru asta, ar trebui ca premierul sa fie un cetatean liber in determinarile, in motivatiile sale. Tot trecutul lui Ponta ca politician si persoana publica sugereaza contrariul. In spatele lui Ponta, in fata lui, la stanga si la dreapta lui se afla zeci sau sute de componente ale Sistemului care imprumuta momentan chipul lui Ponta, precum clonele si indivizii asimilati in Matrix afisau chipul Agentului Smith.
Sistemul, subrezit de DNA-ul sustinut – sa nu ne fie teama s-o spunem – extern, nu poate extrage in acest moment un avantaj din demisia lui Ponta. Pe cale de consecinta, Ponta nu-si da demisia desi, cu urmarirea penala pentru cumul de infractiuni atasata cu superglue de CV, cariera lui este compromisa.
Interesele de grup ale Sistemului trec insa, cu mult, peste acest aspect. Sistemul nu joaca fotbal decat daca este simultan competitor, arbitru si Federatie, situatie in care nu mai conteaza cine cu cine joaca, sau cum joaca, ci doar rezultatul. Iar rezultatul, in conditiile mentionate, este stiut dinainte.
De aceea, nu este important cat de mult s-a compromis public actualul sef de guvern. Cat timp este la butoane, el este util Sistemului. Cat timp poate agrega, cu frica, o majoritate parlamentara care sa ciunteasca legile penale in beneficiul Sistemului, el ramane folosibil. Cat timp poate face lucruri dorite de Sistem din pozitia in care se afla, lui ii va fi inchisa portita demisiei.
Cu riscul asumat al repetitiei obositoare, o spun inca o data: pe zisul Sistem il doare fix in pix, fie-mi scuzata exprimarea neacademica, de ce gandeste si zice poporul despre toate acestea pe care le vede la televizor. Sistemul nu joaca poker politico-electoral cu poporul decat daca poate maslui cartile. E drept, nu-i merge intotdeauna: odata la un numar de ani, Sistemului ii mai plesneste elasticul de care a legat cel de-al cincilea as pitit in manseta. Sau ii mai cad din buzunar zarurile cu adaos de plumb. Dar, dupa cum am putut constata dupa 16 noiembrie, capacitatea sa de repliere este fantastica, vecina cu infinitul.
Ca o nota de subsol, ziua de vineri, 5 iunie, a adus si raspunsul pentru cei care se indignau, recent, la zicerile si gesturile publice ale unor Sova sau Tariceanu: „Cum pot, dom’le, politicienii astia sa fie atat de abjecti, de nesimtiti?”
Pai, foarte simplu: prima greseala este aceea de a-i considera politicieni. Daca esti o clona gelatinoasa in Sistem, carnetul de senator sau deputat nu te face politician, dupa cum un costum Armani pus pe un borfas nu-l face pe borfas un cetatean onorabil.
PS: Premierul a spus ca doar Parlamentul poate sa il demita. La fel ca si anul trecut, cand a afirmat ca „poporul are intotdeauna dreptate”, premierul a spus adevarul. Este un eveniment rarissim si ar fi pacat ca tocmai Legislativul sa infranga, printr-un vot, acest adevar
PPS: Evident, acesta este un articol de opinie, care nu reflecta in mod necesar pozitia editoriala a site-urilor Pagina de Politica si Reporter Virtual.
