Am fost in Maroc. Singura. Timp de 10 zile. A ieșit atat de bine vacanța asta, incat pot sa declar cu toata gura ca este “best ever”. Daca vrei sa mergi in Maroc și de abia astepți sa citești acest articol, inainte de a intra in branza am rugamintea sa parcurgi disclaimerul, ca sa ințelegi contextul deciziilor (și cheltuielilor) mele.
Disclaimer:
1. Nu am vrut sa merg singura.Calatoria asta, visata ani de zile, nu trebuia sa fie una solo. A devenit una solo cu puțin timp inainte, din motive obiective dar asumate. Puteam sa aleg și in ultima clipa un partener (Andreea, iarta-ma) dar am hotarat ca e mai important sa caștig un pariu pus cu mine.
2. Mi-a fost fricaAventurierul zambareț a facut mult mișto de mine și de morcovul meu. Dar era prima oara cand mergeam in afara Europei și emoțiile erau mari. Mai ales vizavi de o posibila toxiinfecție alimentara, care mi-ar fi distrus totul. Pentru asta țin sa mulțumesc Calatorului experiențial și Andreei de la Micadu pentru sfaturi și calmare. Da, și Aventurierului zambareț.
3. Am intrebatCumva tot legat de capitolele “frica” și „mers singura”, i-am zapacit cu intrebarile pe Liliana și pe Dorin. Ce se mananca, cat costa, cum a fost la tine, cum ajung in deșert, ce loc de cazare imi recomanzi.
Deci musai sa te uiți pe blogurile lor, caci ele au fost sursa mea principala de inspirație și informații. Liliana, Dorin, mulțumesc! Fara voi aș fi fost in buda (la propiu sau la figurat).
Și acum sa intram in branza și in capitolele sale.
Cum ajungi acolo
Direct sau indirect. Direct ajungi cu TAP Portugal. Eu am ales varianta cu low-costuri și bucați de zbor. M-am interesat sa vad ce orașe europene au legaturi cu orașele din Maroc și apoi ce zboruri cu low-cost-ul am din București in aceste orase. Exemplu: Bergamo, Londra, Barcelona, Madrid. La dus am ales Bergamo ca punct de legatura (timpul de așteptare in aeroport a fost de vreo 4 ore) și la intors am ales ca punct de legatura Londra. Toate zborurile au fost cautate pe skyscanner.ro. La dus am zburat cu Wizz, apoi cu Ryan Air. La intors numai cu Ryan Air. Totalul celor 4 bilete s-a ridicat la 225 euro, luate cu 6 luni inainte.
Am plecat cu un singur bagaj, de mana. Un rucsacel care sa corespunda dimensiunilor Wizz Air și Ryan Air și care sa conțina cele necesare pentru 14 zile petrecute in cele 20+ de grade ale Marocului și cele 10 cu vant ale Londrei. (Da, decizia de a alatura Londra nu a fost una tocmai inspirata. Nu fa ce face popa.) La Wizz a trebuit sa imi bag gentuța foto in rucsac ca sa am un singur item de prezentat.
La Ryan Air am avut voie sa o prezint separat: aici te lasa cu un large item și cu un small item. La Ryan, daca ai ghinionul sa iți verifice bagajul și sa descopere ca nu are 10 kile sau ca depașește dimensiunile – nu incape in suportul lor – platești pe loc 40 de lire/euro. Nu e importanta valuta, ci suma. Și o platești pe loc.
Cum te deplasezi acolo
Am ales Marrakeshul ca loc de instalat tabara. Aici am stat cele mai multe zile și de aici am pornit spre deșert (Erg Chebbi – Merzouga) și apoi spre ocean (Essaouira). De la aeroportul din Marrakesh ajungi in piața Djeema El Fna, sufletul orașului, cu autobuzul. Il iei din fața aeroportului, de cum ieși, din stanga. Nr 19. La dus te costa 30 dirhami (3 euro) și la intors 50 de dirhami (5 euro). Biletul se ia de la șofer.
Exista și varianta taxi, dar am auzit povești cu oameni care au platit 150 de dirhami (15 euro) pentru același drum. Cu banii aștia te duci la hammam sau intr-alt oraș. 😀
Daca vrei sa ieși din Marrakesh, poți inchiria o mașina, poți lua trenul (spre Fez, de exemplu) sau poți lua un autocar (cu Wifi, fara Wifi) catre Agadir, Essaouira. Nu știu trenurile cum sunt, dar autobuzul spre Essaouira luat din gara Sopratour a fost modern, curat. Preț bilet Marrakesh – Essaouira: 80 dirhami (8 euro). Cel cu confort sporit și Wifi era 110 dirhami (11 euro).
Te vaccinezi?
MAE zice ca e recomandabil sa te vaccinezi inainte de a calatori in Maroc. Recomandabil nu inseamna obligatoriu. Dar daca vrei sa fii on the safe side și daca ai in plan in urmatoarea perioada multe calatorii “exotice”, primul pas e sa iți faci o programare la medical epidemiolog. Vaccinurile trebuie facute cu cel puțin 2 saptamani inainte de plecare, deci ai grija cand alegi ziua.
Am fost la epidemiolog, am discutat despre sanatatea mea generala, despre istoricul meu și am aflat ca ar fi indicat sa fac vreo 4 vaccinuri: hepatita A, hepatita B, febra tifoida și polio. Avand in vedere ca un vaccin costa cam 170 de lei, am ales sa…. am foarte mare grija la ce fac la fața locului. Mi-am facut trusa medicala, mi-am luat gel antibacterian și mi-am propus sa fiu foarte atenta la ce mananc.
Vorba aia, sunt adulta, sunt vaccinata (chiar daca nu de hepatita), asta a fost decizia mea. Nu fa ce face popa, fa ce consideri ca e bine pentru tine. (Am programare la analize generale, sa vad daca totuși m-am intors cu ceva :D).
Unde stai
Raspunsul e simplu: depinde de ce vrei. Am gasit pe www.airbnb.com niște camere duble in niște riad-uri superbe.
Daca sunteți backpackeri, in Marrakesh va recomand hostelul Riad Dia – paturile pornesc de la 90 dirhami ( 9 euro), micul dejun e inclus, cafeaua și ceaiul marocan sunt la discreție. La fel și terasa. Unde mai pui vibe-ul misto, faptul ca e la un minut și jumatate de galagia pieței Djeema El Fna și ca se organizeaza excursii la prețuri ok.
Pentru Essaouira am gasit pe Airbnb.com un hostel – Riad Surf Open – in medina (orașul vechi), aproape de Skala și cu prețuri ok. Cumva, am avut o camera dubla doar pentru mine.
Ce și unde mananci. Cum te ferești de o toxiinfecție alimentara.
O prietena care a stat 3 luni in India mi-a spus mantra ei legata de mancare: „Fry it, peel it or forget about it.” Daca e gatit sau prajit, ar trebui sa fie ok pentru mancat. Daca coaja poate fi curațata, e ok.
Salatele nu prea sunt ok, caci nu se știe cu ce apa au spalat verdețurile și fructele. Acestea fiind zise, am mancat mult tajin. Tajinul este o oala de lut cu capac conic – un con cu o inalțime dubla fața de raza cercului. Tajin este și mancarea care se prepara in ea: pui sau vita, cu legume, facute la aburi. Am mancat tajin de toate felurile (cu pui, cu vita, cu pui și vita (ori mi-au greșit comanda, ori au ramas fara vita!), cu smochine și nuci), couscous cu legume, melci, carnați de-ai lor (sunt cat degetul de la mana de lungi), multe supe (toate sunt crema) și am incercat o omleta marocana. Toate au fost bune, mai puțin omleta. Și da, am mancat și o salata marocana și nu am avut parte de surprize. Dar am refuzat orice sos care mi-a fost pus pe masa: pentru ca nu l-am cerut și avea sa imi fie trecut pe nota la final și fiindca na, sunt ipohondra.
Cina o luam in fiecare seara in Djeema El Fna, care pe langa loc de intalnire, bazar și scena pentru spectacole, concerte și diverse reprezentații era și food court, dar numai dupa 6 seara, cand erau aduse și instalate corturile cu gratare pentru prajit și mese de șezut. Sunt cam 100 de corturi, toate au in mare aceleași produse, majoritatea se cheama „chez –cumva” (Chez Mohamed, Chez Hamid etc) și cam toate au „agațatori” – persoane care stau cu meniul tradus in 4 limbi, laminat, și care te indeamna sa te așezi la o masa folosind diverse tehnici de manipulare emoționala:„Eat here, it’s fucking awesome, man!”„I know you’re hungry!”„You look skinny, you should eat!” (Poftim??!)„Eat here, we have 5 year no diarrhea guarantee!”
Ideea e ca de aici poți sa incepi negocierea: „Ma așez aici daca imi dai ceai gratis”.
Tajinul – o porție mica, din care nu te saturi – e in jur de 30 dirhami (3 euro), fructele de mare și peștele in jur de 70 dirhami (7 euro), ceaiul 10 dirhami ( 1 euro), porția de carnați 25 dirhami (2,5 euro), porția mica de melci 5 dirhami (0.5 euro) și supa 3 dirhami (0.3 euro). In principiu, cu 60-70 de dirhami per masa te poți satura. In localurile de pe marginea pieței, prețurile sunt un pic mai mari sau chiar duble.
Cat despre apa, bea doar apa imbuteliata.
Ce sa vezi in Marrakesh
In funcție de dorințe și preocupari, recomandarile sunt urmatoarele:
Piața Djeema El Fna – noaptea Piața Djeema El Fna – ziua (sunt doua lucruri total diferite) Gradina/parcul de langa Moscheea Koutubia Souk-urile (piețele lor, ai acces din Djeema) Strazile medinei (in orice direcție o iei, e ok; doar sa ramai pe strazile principale, sa nu o iei pe cele mici) Tanneries (faimoasele și urat mirositoarele vopsitorii) Mormintele Salaadine Palatul El Badi (de fapt, vizitezi ruinele palatului El Badi și o mulțime de berze ce și-au facut cuibul pe ziduri ) Palatul Bahia (interioare splendide) Madrasa Ben Youssef (scoala islamica) Museum of Marrakesh (bilet combinat cu Madrasa, la 50 de metri departare de ea; merita intrat și numai pentru candelabrul uriaș din curtea interioara) Maison du Photographie (unul dintre locurile mele favorite, cu fotografii din Marocul de la inceputul secolului XX) Muzeul Tiskiwin (o impresionanta colecție de obiecte și arta berbera) Musee de l’Art de Vivre (o mica introducere in stilul de viața marocan; mi-a placut secția dedicata caftanului) Zidurile Almoravide și porțile sale (poarta Bab Agnaou e o mica bijuterie arhitecturala, veche de 8 secole)
Din cele pe care nu le-am vazut dar am auzit ca ar fi mișto
Gradinile Majorelle Muzeul berber din Gradinile Majorelle Muzeul Dar Si Said
Intrarile la obiectivele turistice costa intre 10 dirhami și 60 de dirhami.
Cum ajungi in desert
Sa vorbim un pic despre ce inseamna „deșert” mai intai. Marocul e o țara arida. Odata trecuți Munții Atlas (care se vad din Marrakesh și sunt la o ora, o ora juma distanța), incepe hammada, o campie arida care ține pana la granița cu Algeria. In aceasta campie exista doua erg-uri (avanposturi ale Saharei), doua porțiuni de cațiva zeci de kilometri patrați de dune de nisip. In ambele erg-uri – Erg Chebbi și Erg Chigaga – se organizeaza excursii. Poți lua o excursie prin unitatea de cazare la care stai sau poți sa te duci la birourile agențiilor de pe langa Djeema el Fna și poți negocia.
Eu am ales sa iau o excurie de 3 zile și 2 nopti catre Erg Chebbi (aflat in apropiere de orașul Merzouga) prin hostelul la care am stat. Am platit 800 dirhami (80 euro), am avut inclus cazare 2 nopți cu demipensiune, ne-am oprit pe drum in mai multe puncte turistice (kasbah Ait Ben Haddou, oaza Tinghier, Cheile Toudra ) iar in a doua noapte, dupa o ora de mers pe dromaderi pe dunele din Erg Chebbi, am innoptat in corturi, in deșert.
Poți inchiria o mașina și te poți duce pana in Merzouga singur. Un litru de benzina e cam 10 dirhami (1 euro). Sau poți lua autobuzul Sopratour: pana in Merzouga face cam 12 ore, dar nu are decat pauze de 20 de minute. Oricum, recomand sa citești articolul asta inainte.
Faci fotografii? Daca da, cui?
In Tinghier am vrut sa fotografiez niște femei care erau langa magarușul lor, in oaza. S-au suparat, au strigat „La! La!” („Nu! Nu!) și au intors capul. Mai tarziu, ghidul imi spunea ca a fost o vreme cand oamenii erau fericiți sa fie pozați. Dar apoi și-au vazut chipul pe carți poștale și postere și s-au suparat.
M-am ferit sa fac portrete și close-up-uri. Și daca am vrut sa fotografiez vreo dugheana sau marfa dintr-o dugheana, am cerut voie, prin semne: am stabilit un contact vizual, am aratat spre aparat, apoi spre obiecte. Nu am fost refuzata. Și nu am avut probleme.
Cum e cu banii
Prețul in dirhami il imparți la 10 și obții prețul in euro.
Am aflat pe propria piele ca e mai bine sa schimbi in țara leii in euro și acolo sa schimbi euro in dirhami marocani – exista ghișee de schimb valutar in aeroport, inainte de controlul pașaportului dar și dupa.
E bine sa ai o suma de rezerva pe card, dar comisionele bancii pentru tranzacție și schimb valutar vor fi echivalentul a catorva mese copioase. Sau al unei excursii. Bancomate gasești pe marginea pieței Djeema – unul e la poșta.
Cum negociezi
Principiul nr 1: exista un preț pentru marocani și exista un preț pentru tine, turistul. Nu vei accede niciodata la prețul pentru marocani și nici nu cred ca ar fi sanatos – țara asta traiește, totuși, din turism.
Principiul nr 2: vanzatorul spune un preț, tu spui un preț ce reprezinta o patrime, o treime din prețul lui și va intalniți undeva pe la mijloc. Mijloc insemnand ca el va lasa din preț dar tu va trebui sa il crești pe al tau. Ai grija de la ce suma inițiala pornești, caci un preț bun ar fi undeva pe la 30% din prețul lui inițial.
Principiul nr 3: in momentul in care le spui o suma, ai intrat in jocul negocierii și Dumnezeu știe cand și cum mai ieși din el. Subsemnata a fost prinsa la inghesuiala, la intrebarile insistente de tipul „cat ai da tu pe eșarfa asta?” sau „cat ai da in Romania pentru eșarfa asta?” am scos pe gura un numar și apoi….apoi cumva am plecat cu eșarfa acasa, deși nu țineam neaparat sa o cumpar atunci și acolo.
De la prețul inițial de 150 de dirhami, am platit pentru ea 50. Și sunt multumița de achiziție.
Am vazut americani și englezi care plateau din start prețul cerut – li se parea o pierdere de timp sa negocieze. Suma economisita nu ar fi justificat timpul pierdut. Dar asta e modul lor de gandire, pe care unii comercianți il speculeaza.
In piața, in souk-uri, in taxi-uri ai liber la negociere. In celelalte locuri – magazine, restaurante – nu știu.
In ce limba te ințelegi cu oamenii?
In engleza, in franceza. Nu vorbesc ei limba la nivel avansat sau nativ, dar strictul necesar se ințelege.
Daca e cazul, gesticulezi – aici nu prea ai cum sa dai greș.
Ce ar trebui sa ai la tine? Musai?
Asigurare medicala. Gen antibacterian. Servețele umede. Smecta sau imodium. Ceva antiinflamator, ceva antialergic. Servețele.
Cum ar trebui sa te comporți
Sunt cateva lucruri pe care ar trebui sa le respecți ca turist in Maroc.
1. Imbracamintea: chiar daca e o țara calda, arata respect fața de o cultura care nu e a ta și nu purta maieuri (fie ca ești barbat, fie ca ești femeie). Umerii ar trebui sa fie acoperiți. Femeile ar trebui sa aiba fuste sau pantaloni care sa le acopere picioarele pana la jumatatea gambei iar barbații nu ar trebui sa poarte șort-uri.
2. Nu ai voie sa intri in moschei. (Bine ca ne dau turcii voie)
3. In cultura musulmana, mana dreapta este „mana curata” iar mana stanga este cea „murdara” (e folosita pentru igiena intima). Daca te afli intr-un context social in care trebuie sa mananci cu mana, folosește mana dreapta pentru a apuca bucatele.
Cum iți tratezi șocul cultural
Cu rabdare, ceai morocan și un city break la Istanbul – escapada la Istanbul e preventiva. E bine sa fi avut de-a face un pic cu lumea islamica inainte de a ajunge in Maroc. Daca nu iți plac mulțimile, vanzoleala, haosul, poate ar trebui sa te gandești la alta destinație.
Despre tranzit și birocrație
In momentul in care cobori din avion și intri in aeroport, cauta un stand care sa aiba niște hartii mari cat palma. Ala e un document care trebuie completat cu datele tale: nume, prenume, nr pașaport, scopul vizitei, adresa la care stai in Maroc (e foarte importanta și e bine sa o ai trecuta in carnețel).
Cand ajungi la controlul pașapoartelor, prezinți ambele documente.
Cand pleci din țara, trebuie sa completezi alta hartie de acest gen. Și trebuie sa dai pe la biroul de check-in, sa iți puna pe bilet o ștampila – nu conteaza daca ai facut check-in online și daca ai doar bagaj de mana, etapa asta este obligatorie inainte de a te indrepta spre Departures.
Concluzii despre #visulmarocan
Visul meu marocan a stat la dospit vreo 7 ani, grosso modo. A devenit realitate printr-un mic miracol (sunt siropoasa, știu). Am fost speriata dar m-am speriat degeaba. Nu m-am simțit amenințata nici un moment cand am fost acolo. Au fost momente cand mi-a fost teama dar nu aveam motive de frica. In fond, regele dorește sa cresca numarul turiștilor care vin.
Planuiesc sa ma intorc. Cam o luna, așa. Pe lista scurta am: Festivalul de muzica Gnawa din Essaouira, Chefchaouen și medina din Fez. Și o intoarcere in Marrakesh, care a devenit un fel de „acasa”.
**
Daca mi-a scapat ceva, intreaba mai jos, intr-un comentariu. Suntem deschiși 24/24, dar raspundem la comentarii doar cand ne conectam la wifi. 😀 Daca ai ceva de adaugat, te rog scrie intr-un comentariu.
