Complexele fratelui mai mic

0
87
Fratele cel mai mare nu este doar un prieten, un ajutor sau un model pentru cel mic, ci si o permanenta sursa de conflict. Mai mult, cel mic poate capata complexe care ii pot infuenta negativ dezvoltarea psihica.

Aceste conflicte, deseori invizibile de catre parinti, dar si unele perceptii gresite asupra fratelui mai mare l pot face pe micut sa dezvolte o serie de complexe de inferioritate care-i pot influenta negativ evolutia psihica. Astfel, in psihologia moderna exista o multime de teorii asupra acestor fenomene care apar ntre frati, reunite n vastul concept Big Brother, lansat de sociologii americani. nsasi ideea olandeza a concursului Big Brother se bazeaza pe riscurile aparitiei complexelor candidatilor in fata unei autoritati superioare, diferita de parinti, lege sau Dumnezeu.

In realitate, cele mai multe complexe ale fratelui mai mic nu se nasc numai ca o reactie la autoritatea fratelui mai mare, ci si datorita instinctului de competitie al acestuia cu big brother. Problema aparitiei complexelor difera de la caz la caz, fiind mult influentata de atitudinea parintilor fata de sexul si varsta diferita a fratilor.

Complexele aparute la varsta prescolara

Copilul cu varste ntre 3 si 6 ani care are un frate sau o sora mai mare percepe o stare deosebita de conflict interior legata de prezenta fratelui mai mare. Acest conflict este generat mai ales de unele oscilatii afective care-l fac sa traiasca alternativ sentimentul de apropiere, atasament, dar si de o usoara aversiune fata de acesta, motivele fiind variate. Cauzele acestei aversiuni sunt, totodata, si cele ale aparitiei unor complexe.

Cauzele intime ce conduc la aparitia complexelor

Instinctul posesiv

Toti ne nastem cu un instinct de aparare a propriului teritoriu si a obiectelor sau chiar fiintelor pe care credem ca am devenit stapani. Acest instinct ii dicteaza copilului ca nimeni, n afara de mama sau cei foarte dragi, sa nu-i calce teritoriul si nu-i violeze spatiul vital, apropiindu-se prea mult de el. Fratele mai mare, din nefericire, nu este ntotdeauna acceptat de copil la fel ca un parinte. Cu toate acestea, n peste 80% din cazuri, fratele cel mare invadeaza intimitatea celui mai mic, comportandu-se ca un parinte sau chiar ca un mic stapan.

Ca urmare a acestei mici agresiuni, fratele cel mic nu-si poate exprima, pastra intimitatea de care are nevoie uneori la fel ca si de hrana. Ca urmare, n cazurile n care fratele cel mare nu este bine tolerat, cel mic sufera mici socuri care-l pot dezechilibra. Studiile recente de etologie (comportament) au condus la concluzia ca nsasi apropierea fizica abuziva a fratelui mai mare declanseaza biofizic tulburarea instinctului posesiv al fratelui mai mic. Ca urmare a acestor dezechilibre, la care se adauga perceptia constienta a abuzului facut de fratiorul mare, se contureaza liniile unor complexe de inferioritate.

Aceste complexe pot duce la blocarea partiala a tendintelor sau dorintelor de a avea ceva propriu, numai al sau. O astfel de evolutie, chiar a subconstientului, este n totala contradictie cu dezvoltarea motivatiei copilului de a lupta pentru ceva, de a face un efort pentru a obtine un lucru al sau. Din acest motiv, parintii trebuie sa-i nvete pe fratii mai mari sa nu abuzeze de varsta lor atunci cand se apropie de cei mai mici, de jucariile si chiar patutul lor.

Dominanta

Ca si in cazul instinctului posesiv, teritorial, despre care tocmai am vorbit, instinctul de dominanta poate fi lezat n relatia dintre frati. Astfel, daca n jocul tuturor puilor mamiferelor situatia celui dominant se inverseaza n mod egal, la copii,acest lucru se ntmpla foarte rar. Astfel, fratele cel mare si exprima totala sa dominanta asupra celui mai mic n 86% din cazuri. Din nefericire, acest lucru se petrece si n jocurile n care fratele cel mare mimeaza o victima, o veriga slaba sau un rol supus. Aceasta totala autoritate a fratelui cel mare mpiedica evolutia naturala a instinctului dominantei fratelui cel mic.

Ca urmare, apare un complex al lipsei de putere care se va reflecta mai tarziu n nencrederea n sine si lipsa de spirit competitiv. Parintii ar trebui sa observe foarte atent relatia dintre frati pentru a-l controla pe fratele cel mare atunci cand ncearca sa se poarte ca un stapan autoritar. Fratele cel mic nu trebuie sa observe interventia ta n aceste situatii pentru ca in acest caz se va simti protejat, iar instinctele sale, inclusiv ale competitiei, se vor diminua.

Perceptia atentiei deosebite

Fratele cel mic este, deseori, pus ntr-un plan secundar de 60% din parinti, chiar daca numai 25% din familii recunosc aceasta realitate. Micutul observa ntotdeauna orice diferenta dintre felul n care i se acorda atentie lui si fratelui cel mare, neputand ntelege nicio logica a unei astfel de atitudini.

Complexele de inferioritate apar mai ales din cauza faptului ca fratele cel mic considera ca cel mare este nzestrat cu mai multe calitati. Dimpotriva, atunci cand crede ca el are mai multe calitati, complexele sale devin mult mai periculoase, iar trairile legate de nedreptatea facuta de parinti i pot afecta negativ evolutia moralitatii.

Este ideal ca parintii sa poata nvata sa ofere n proportie egala afectiune si timp de comunicare tuturor copiilor. Micile susotiri, secretele fratelui mai mare cu unul dintre parinti ca si fratele mai mare dat permanent ca exemplu bun dupa o reusita pot conduce la grave probleme de evolutie psihica si la grave complexe de inferioritate.

Complexe aparute la varsta scolara

n cazul varstei cuprinse ntre 7 si 12 ani, cauzele descrise ale complexelor pot fi percepute mai intens, mai ales n cazul baietilor. La aceasta categorie de varsta apar si alte probleme care pot genera unele complexe.

Invidierea plusului de libertate oferit celui mare

Fratele mai mic, ajuns la varsta scolara, ncepe sa puna mai mult pret pe libertate odata cu cresterea si nceperea conturarii personalitatii. Comparatiile constiente, dar uneori si inconstiente, cu conditia de libertate a fratelui mai mare i pot tulbura usor echilibrul psihic.

Chiar daca nu apare deloc invidia, micutul vede si simte se nseamna mai multa libertate, si-o doreste, dar nu o poate avea. Acest raport dintre dorinta si lipsa satisfacerii dorintei creeaza ntotdeauna o stare de stres compatibila cu aparitia oricarui tip de complex psihic. Ca urmare, orice perceptie negativa a conditiei sale se poate transforma foarte usor ntr-un complex de inferioritate foarte periculos pentru evolutia sa psihologica.

Perceptia diferentelor de acumulare a informatiilor

In perioada scolii, fratele cel mare, chiar daca este doar cu un an mai mare, va fi sensibil mai informat, va sti mai multe decat cel mic din surse tot mai diverse. Fratele cel mic va percepe aceasta rapida decalare si se va simti automat un pic inferior. Acest lucru se petrece n 63% din cazuri n relatia dintre surori si n 70% n relatia dintre frati, si mai rar atunci cand big brother este de sex opus (25%). Parintii trebuie sa explice foarte clar fratelui cel mare ca atitudinea sa de superioritate l poate traumatiza pe cel mic.

In cazul varstei adolescente

Dupa depasirea varstei de 13 ani, fratele cel mic poate dezvolta si alte complexe care se nvart, mai ales, n jurul sferei sexualitatii. Astfel, cercetarile psiho-antropologilor francezi de la Universitatea din Lyon, finalizate n acest an, au dovedit ca, n cazul fetelor, sora cea mare este vazuta de cea mica mai atragatoare si mai frumoasa n 68% din cazuri. Aparitia complexului de frumusete la varsta adolescentei este un pericol major pentru fete, autoperceptia frumusetii fiind decisiva n conturarea personalitatii si mai ales n capatarea ncrederii n oricare valori.

Aceiasi cercetatori au descoperit ca si n cazul baietilor, fratele cel mic are foarte mult de suferit n cazul iluziei unui succes mai mare la sexul opus al lui big brother. Foarte frecvente sunt si traumele psihologice generate de povestirile erotice ale fratelui cel mare sau chiar asistarea la scene mai intime, in special n cazul surorii sau fratelui care nu si-a nceput nca viata sexuala. n aceste cazuri, pot aparea complexe psihologice legate de propria sexualitate, care genereaza probleme de cuplu sau sanatate endocrina.

Nu in ultimul rand, la ambele sexe, fratele cel mare poate declansa instincte si trairi asemanatoare geloziei, ce creeaza, n 70% din cazuri, un teren favorabil pentru aparitia a diferite complexe ale fratelui cel mic aflat n perioada critica a adolescentei.

Cateva sfaturi pentru parinti

1.Folositi o atitudine echidistanta pentru toti copiii, fiind extrem de atenti la comportamentul fata de ei, la ordinea n care i strigati, la mimica si gestica pe care le folositi;

2. Nu arata ca ai secrete cu niciunul dintre micutii tai si, cu atat mai putin cu fratele cel mare;

3. n niciun caz nu-i transfera fratelui cel mare autoritatea ta si dreptul de a-l pedepsi pe cel mic;

4. Nu-l ncuraja pe cel mare sa-l reclame pe cel mic n fata ta si nici invers;

5. Lauda-le succesele tuturor, evitand sa faci comparatii ntre reusitele lor si ale altor copii;

6. Atunci cand fratele cel mare are o atitudine superioara fata de fratele mai mic, subliniaza-i discret calitatile celui mic, fara a arata pe fata ca-i tii partea;

7. Atunci cand se impune o atitudine diferentiata, care pare ca-l avantajeaza pe fratele cel mare, ncearca sa le explici sincer si deschis, dar si cat se poate de logic de ce ai ales sa faci asa;

8. Nu folosi premii de consolare pentru fratele mai mic, n urma unui act n care l-ai nedreptatit n fata fratelui mai mare. ncearca sa repari o astfel de greseala oferindu-i acestuia posibilitatea sa arate ca poate fi la fel de bun sau mai bun ca fratele cel mare.