Atunci cand un nerv este supus unei presiuni fizice, cum se intampla atunci cand adormim cu capul pe brat, de exemplu, este frecvent sa apara senzatii anormale precum furnicaturi sau amorteala. Acest fenomen este cunoscut sub numele de parestezie, iar uneori are un caracter cronic si patologic .
In acest articol vom descrie cauzele si tratamentul paresteziei cronice. De asemenea, vom descrie pe scurt si alte modificari senzoriale similare, multe dintre ele caracterizate prin aparitia durerii, spre deosebire de parestezii.
Ce este parestezia?
Parestezia este un fenomen care consta in aparitia unor senzatii de intepatura, furnicaturi, mancarime, amorteala sau arsura in diferite parti ale corpului . Este mai frecvent sa apara la nivelul bratelor, mainilor, picioarelor si picioarelor, desi nu apare intotdeauna in aceste zone. De obicei, nu este asociat cu simptome de durere.
Termenul „parestezie” provine din cuvintele grecesti „aisthesia”, care inseamna „senzatie”, si „para”, care poate fi tradus ca „anormal”. Cuvantul a inceput sa fie folosit in mod regulat in secolul al XIX-lea, desi unele referinte specifice anterioare pot fi gasite in literatura greaca clasica.
Experientele de parestezie sunt relativ frecvente in populatia generala, asa ca nu merita intotdeauna luarea in considerare a patologiei sau modificarii. De exemplu, este obisnuit ca senzatii de acest tip sa apara atunci cand un membru este amortit din cauza presiunii sustinute asupra unui nerv , asa cum se poate intampla la incrucisarea picioarelor.
Cazurile de parestezie cronica, pe de alta parte, sunt considerate probleme medicale. Acest tip de parestezie apare ca o consecinta a tulburarilor care afecteaza sistemul nervos central, precum si a leziunilor severe ale nervilor periferici; Cand se intampla acest lucru, parestezia are de obicei o componenta dureroasa.
Cauze ale paresteziei
Parestezia tranzitorie, nepatologica, apare atunci cand un nerv este sub presiune si dispare la scurt timp dupa ce presiunea este oprita. In schimb, parestezia cronica este un semn al leziunilor la nivelul sistemului nervos central sau periferic.
Parestezia tranzitorie este, de asemenea, asociata cu hiperventilatia , inclusiv cea care apare in contextul atacurilor de panica si cu infectia cu virus herpes. Cu toate acestea, in cele mai multe cazuri, aceste experiente se datoreaza unor posturi nenaturale pentru organism.
Dintre alterarile care afecteaza sistemul nervos central si sunt asociate cu aparitia paresteziei cronice, se remarca scleroza multipla, encefalita, mielita transversala si accidentele cerebrovasculare ischemice. Tumorile care apasa pe anumite regiuni ale creierului sau ale maduvei spinarii pot provoca, de asemenea, acest tip de parestezie.
Sindroamele de compresie a nervilor periferici sunt, de asemenea, cauze frecvente ale paresteziei cronice insotite de senzatii dureroase. Dintre acest set de alterari, merita evidentiat sindromul de tunel carpian, in care nervul median este comprimat in interiorul tunelului carpian, un grup de oase de la incheietura mainii.
Alte cauze comune ale paresteziei includ diabetul, artrita reumatoida, problemele circulatorii (de exemplu in cazuri de ateroscleroza), malnutritia, tulburarile metabolice precum diabetul si hipotiroidismul, lupusul eritematos sistemic, abuzul de alcool si sindromul de sevraj la benzodiazepine.
Tratamentul paresteziei
Tratamentul paresteziei cronice vizeaza in mod fundamental corectarea cauzelor finale ale tulburarii , care este, de obicei, insotita de alte simptome fizice si cognitive mai semnificative atunci cand afecteaza sistemul nervos central. Cazurile de parestezie tranzitorie nu necesita nici un fel de interventie deoarece sunt fenomene normale.
In functie de alterarea de baza, se va utiliza un medicament sau altul. Unele dintre cele mai frecvent utilizate includ medicamente antivirale, anticonvulsivante, corticosteroizi prednison sau gammaglobuline injectabile intravenoase.
Pe de alta parte, medicamentele topice, cum ar fi lidocaina, sunt uneori prescrise pentru a reduce senzatiile de parestezie atunci cand acestea sunt inconfortabile sau dureroase in sine. Desigur, acest tip de tratament amelioreaza simptomele doar temporar, dar poate fi necesar in cazurile in care cauza nu poate fi eliminata.
Fenomene senzoriale asociate
Exista diferite fenomene senzoriale asemanatoare paresteziei . Disestezia, hiperestezia, hiperalgezia si alodinia, printre altele, sunt senzatii anormale care apar ca urmare a anumitor tipuri de stimulare.
1. Disestezie
Termenul „disestezie” este folosit pentru a se referi la aparitia unor senzatii anormale care sunt neplacute; Cu alte cuvinte, este o varianta dureroasa sau enervanta a paresteziei.
2. Hiperestesia
Numim hiperestezie cresterea sensibilitatii la durere, adica reducerea pragului durerii. Acest fenomen include alodinia si hiperalgezia.
3. Hiperalgesia
Hiperalgezia este perceptia crescuta a durerii in prezenta stimulilor durerosi. Sursa senzatiei si senzatia apar in aceeasi modalitate senzoriala (de exemplu, o intepatura de ace provoaca dureri mecanice).
4. Alodinia
Alodinia consta in aparitia unor senzatii de durere ca raspuns la stimuli obiectiv nedurerosi. Modalitatea senzoriala a stimulului si senzatia nu trebuie sa fie echivalente.
