Mahomed este liderul politic si religios al arabilor despre care musulmanii cred ca a fost ultimul profet al lui Allah. Aceasta figura politica si religioasa este considerata cea mai importanta persoana din religia islamica. Se spune ca profetul este un descendent de-al lui Avraam, mai exact din fiul acestuia Ismail. Legendele si istoria sa au ramas ca exemplu pentru credinciosii musulmani pentru care acesta poarta o importanta deosebita, considerandu-l un restaurator al credintei monoteiste originale a lui Adam, Avraam, Moise si Iisus.
In Coran, Mahomed este tradus de cateva ori sub formula „cel care merita laude” si, in plus, el este numit mesagerul lui Dumnezeu, profetul, servitorul lui Dumnezeu, martorul, cel personificat de lumina, cel ce il cheama pe Dumnezeu, amintitorul si lampa care da lumina. Dupa cum se spune in cartea sfanta, credinciosii musulmani nu trebuie sa faca diferenta intre mesagerii lui Dumnezeu si trebuie sa creada in toti. Dumnezeu este cel care i-a facut pe unii profeti mai buni decat altii, insa Mahomed reprezinta Pecetea Profetilor.
Profetul a fost cercetat in doate privintele – din punct de vedere istoric, personal, biografic – din punctul de vedere al credinciosilor si al oponentilor sai. Tocmai de aceea nu se poate sti cu exactitate cine a fost el.
Profetul s-a nascut in anul 570 era noastra in orasul Mecca. Inca de la o varsta frageda, el a ramas orfan, fiind crescut de unchiul sau. Dupa ce a devenit negustor, el s-a casatorit la varsta de 25 de ani. Pentru ca nu era multumit de viata in Mecca, profetul s-a izolat in munti pentru a medita. La varsta de 40 de ani, in singuratate, el a primit prima revelatie de la Dumnezeu. La trei ani distanta, el a inceput sa predice invatamintele transmise de Allah spunand ca Dumnezeu este unul si ca abandonarea in bratele sale este singura modalitate de izbavire. Profetul s-a proclamat un mesager al domnului. Majoritatea triburilor Meccane nu au acceptat aceasta credinta, iar cei care au facut acest lucru, au fost tratati cu brutalitate. Mahomed a plecat atunci cu credinciosii sai in Medina, iar acest eveniment marcheaza si in prezent inceperea anului nou calendaristic musulman. In Medina el a reusit sa impace triburile si sa coboare asupra triburilor Meccane cativa ani mai tarziu cand a si cucerit orasul. In 632, profetul s-a imbolnavit si a murit, nu inainte ca intreaga peninsula Araba sa se fi convertit la islam.
Coranul este cartea de capatai a musulmanilor, iar acestia cred ca ea adaposteste cuvintele lui Allah aratate lui Mahomed prin intermediul arhanghelului Gabriel. Desi in cartea sfanta nu exista decat patru mentiuni ale numelui profetului, credinciosii considera ca exista o sumedenie de aluzii la acesta. Cartea nu prezinta insa o biografie cronologia a profetului, iar o mare parte a cuvintelor nu sunt dovedite de contexte istorice. Primele biografii ale profetului sunt cele scrise de carturari ai secolului III sau IV al erei musulmane (sec. X era noastra) si includ biografii traditionale ale profetului. Si colectiile hadite prezinta traditii si obiceiuri ale lui Mahomed care dateaza la generatii dupa moartea sa.
Inceputurile Coranului
Profetul a meditat singur pe muntele Hira de langa Mecca timp de multi ani. Traditia spune ca intr-o zi, pe cand vizita muntele, el a fost vizitat de ingerul Gabriel care i-a poruncit sa recite niste versete. Dupa ce a ajuns acasa, el a fost linistit de sotia si varul sau. Dupa prima revelatie el a fost atat de scuturat, incat a dorit sa comita suicid. Profetul a ajuns sa se teama pentru ca ceilalti l-ar fi considerat posedat din cauza a ceea ce pretindea ca s-a intamplat. Abia dupa trei ani, Mahomed s-a intors la practicile religioase si la rugaciuni. Atunci el a fost vizitat din nou de ingeri, iar acestia l-au linistit, poruncindu-i sa inceapa sa propovaduiasca invataturile primite de la Allah. Unii spun ca revelatiile sale veneau cu crize, insa profetul considera ca poate sa diferentieze gandurile sale de cele profetice care ii erau trimise de forta divina.
Potrivit Coranului, unul din cele mai importante roluri ale profetului este acela de a-i ameninta pe necredinciosi ca vor fi pedepsiti daca nu se alatura islamului. El nu este doar un mesager pentru acei necredinciosi, ci si un aducator de vesti bune pentru cei ce renunta la rau si care asculta de cuvintele divine si care il slujesc pe Allah. Sarcina lui Mahomed era aceea de a raspandi monoteismul pentru ca si in Coran se spune ca el trebuia sa ridice in slavi numele lui Allah si sa nu respecte sau sa venereze alte zeitati si alti idoli asociati lui Dumnezeu.
In versetele coranice se pune accentul pe responsabilitatea omului fata de creatorul sau, pe invierea mortilor si pe semnele pe care Dumnezeu le lasa omului in toate aspectele vietii. De asemenea, si judecata sa finala este descrisa in Coran asa cum si pedepsele in iad si placerile din paradis sunt descrise. Lucrurile care le erau cerute credinciosilor nu erau multe, insa erau cuprinzatoare: credinta in Allah, cererea iertarii pacatelor, oferirea rugaciunilor consecvente, asistarea acelora aflati in nevoie, renegarea iubirii de bogatie si castitatea.
Profetiile lui Mahomed nu au fost insa acceptate de la inceput, urmand o perioada de conflicte in Mecca si Medina. Acestea au culminat cu curerirea Meccai ce a fost urmata de cucerirea intregii Arabii. Pentru islam nu mai era cale de intoarcere. Dupa moartea profetului, religia sa a continuat sa se raspandeasca in Orientul mijlociu.
Conform Coranului, profetul este doar ultimul din cei trimisi de Allah pe pamant pentru a-i ajuta pe oameni si a-i convinge pe arabi sa nu faca distinctii intre ei. Religia lasata de el este una care accepta convertirea, tot ce trebuie sa faca cei care doresc acest lucru este sa citeasca o rugaciune speciala. Mai apoi sunt necesare si invatarea Coranului si a traditiilor specifice islamului.
Cei care nu fac parte din religia musulmana vad in Mahomed un model demn de urmat sau un profet fals. In Europa, el este privit intr-o lumina nefavorabila de peste un mileniu. O cauza a acestui fapt poate fi aceea ca musulmanii au incercat sa cucereasca Europa. Pentru carturarii Evului Mediu, profetul islamului era diavolul incarnat, fiindu-i-se atribuit anul 666 ca an al mortii. Multi crestini l-au considerat si inca il mai considera pe profet un sarlatan avid de putere si ambitie care a reusit sa pacaleasca popoare intregi sa ii faca jocul sub pretexte religioase.
Printre religiile care il venereaza sau ii poarta un respect imens lui Mahomed se numara credinta Baha’i, in cadrul acesteia el fiind considerat unul dintre multii profeti sau manifestari ale lui Dumnezeu. Profetul este inclus in randul sfintilor bisericii catolice gnostice. Biserica lui Iisus Hristos a sfintilor de mai tarziu nu crede in Coran si nici in calitatea de profet a lui Mohamed. Il respecta in schimb ca pe un om care a invatat valori morale si pe care le-a distribuit intregii lumi.
Criticism la adresa profetului a existat inca din secolul VII. Atunci el a fost atacat de contemporanii arabi pentru ca el propovaduia monoteismul si casatoriile sale. In timpul Evului Mediu, el a fost demonologizat in randurile non-musulmanilor, iar in prezent ii este pusa la indoiala sinceritatea cu privire la faptul ca se considera profet avand in vedere ca printre legile sale s-a numarat si sclavia.
