Mimo a fost la Budapesta. Deşi nu era prima oară când vedea oraşul, se pare că l-a văzut pentru prima dată cu ochi de biciclistă. Iar cu ocazia asta, contracarăm şi salutările cordiale ale altor portocali cu unele mai drăguţe şi mai feminine 😀 Povestea şi fotografiile, direct de la Mimo.
Era deja a patra mea vizită în oraşul cu podul cu lei. În anii trecuţi, Budapesta mi s-a părut un oraş primitor şi extrem de pedestrial. Băteam centrul din Pesta până în Buda şi invers lejer, pe jos. Nu m-am gândit nici o clipă că m-aş putea deplasa şi fără să am nevoie de masaje la tălpi după o zi plină de plimbare/shopping/sightseeing. Asta pentru că în anii trecuţi nu mergeam aproape zilnic până la birou cu bicicleta. Nici nu aveam de fapt pe atunci bicicletă.
În vara asta, oraşul mi s-a arătat altfel. Am observat pistele pentru biciclişti, magazinele discrete de unde puteai închiria sau unde îţi puteai repara bicicleta.
La flea market, care se ţine în fiecare duminică pe dealul din parcul oraşului, am găsit tarabe cu piese de schimb. Şi bicicliştii – mulţi, în grup sau singuri.
M-a surprins (în bine) numărul mare de femei şi faptul că pe ele nu le fluieră/claxonează/înjură ceilalţi participanţi la trafic. Şi am remarcat încă o dată că într-adevăr Budapesta este un oraş foarte primitor, chiar şi pentru biciclete şi biciclişti.
