Factorii aparitiei diabetului sunt extrem de variati: factori genetici (prezenta in familie a mai multor persoane diabetice), factori de mediu (alimentatia artificiala precoce sub varsta de 3 luni, nitrozaminele din conserve), factori virali (virusurile Coxsackie, citomegalovirus, varicelo-zosterian, urlian, rujeolic), factori autoimuni (procesul autoimun poate fi latent, uneori ani de zile, iar boala se manifesta dupa ce sunt distruse 80% din celule), factori psihici (socurile afective grabesc debutul bolii).
La prematuri si sugari sub 6 luni mai pot aparea 2 tipuri de diabet zaharat: diabetul neonatal tranzitor si diabetul neonatal permanet. Primul tip se datoreaza faptului ca prematurul nu isi poate adapta secretia de insulina find prea mic, iar in al doilea tip se datoreaza unei mutatii genetice.
Simptomele debutului diabetului zaharat sunt observate cel mai frecvent de catre membrii familiei, iar in functie de varsta copilului se manifesta fie acut – la sugar, fie lent – la adolescent. Triada de simptome din diabet este: poliuria (copilul merge foarte des la baie, mai ales noaptea, ajungand sa elimine pana la 5-10 l urina/ enurezisul nocturn = urinat involuntar, la o varsta la care s-a instalat controlul sfincterian) asociata cu polidipsia (sete excesiva) si polifagia (pofta de mancare exagerata). In timp aceasta simptomatologie se atenueaza si lasa locul inapetentei, greata, varsaturi, dureri abdominale, scadere in greutate si oboseala.
Examenele de laborator efectuate evidentiaza hiperglicemie, asociata cu prezenta glicozuriei (glucoza in urina) si cetonuriei (prezenta in urina de corpi cetonici = substante aparute in urina in urma „ arderii” de lipide de catre celule in locul glucozei absente din celule).
Tratamentul complet al diabetului zaharat presupune educatia terapeutica a pacientului si a familiei asupra: insulinoterapiei, alimentatie, exercitiul fizic, autocontrolul urinar/sanguin si adaptarea dozelor de insulina. Datorita particularitatilor fiziologice a diabetului la copil tratamentul consta in injectii cu insulina. Aceasta terapie incearca sa inlocuiasca absenta secretiei de insulina a pancreasului si astfel administrarea imita secretia postprandiala si secretia bazala a acestuia.
Insulina folosita astazi este produsa in laborator si se imparte in doua tipuri: insuline ce imita structura insulinei umane si se numesc „insuline umane” si insuline apropiate ca structura de insulina umana si se numesc „analogi de insulina”. Injectiile cu insulina reprezinta o experienta traumatizanta pentru un copil, de aceea se cauta in prezent noi solutii. O varianta moderna este folosirea pompei de insulina, care injecteaza prin intermediul unui cateter subcutanat o cantitate prestabilita de insulina. Acest tratament se adreseaza in principal copiilor cu multiple esecuri in administrarea prin injectii a insulinei si reprezinta speranta in tratamentul diabetului la copil. Cercetarile continua in ideea de a realiza algoritmuri prin care sa se stabileasca in mod automat cantitatea de insulina administrata, conform cu glicemia sanguina. Un alt tratament aplicabil la copii este vaccinarea cu anticorpi monoclonali, ce blocheza atacul imun asupra celulelor secretoare de insulina. Recomandarea este ca vaccinarea sa se realizeze in cazul pacientilor cu varsta intre 10-18 ani, in primele luni de la debut.
Desi diabetul la copil reprezinta o boala traumatizanta pentru copil si familie, eforturile deosebite in gasirea unor noi solutii de tratament in cazul copiilor este laudabila si exista sperante ca pe viitor noile terapii vor usura viata micilor pacienti.
