Nu e nimic nou că străinii vizitează România pe biciclete. Am văzut în dese rânduri pe străzile Bucureştiului, încă de prin mai-iunie şi până târziu în lunile de toamnă, biciclişti pe biciclete de treking, împovăraţi de bagaje, căutând răbdători adrese dosite cu harta în faţă. Îţi dai seama de la o poştă că nu sunt români, iar primul instinct e să te apropii de ei şi să îi întrebi unde vor să ajungă. Cei mai mulţi dintre ei, tocmai ce au isprăvit un itinerar lung şi feeric până la Tulcea, iar capitala e ultimul lor popas înainte să se îmbarce spre ţările din care au venit. Sunt turişti fără prea mulţi bani de spart în România la ei şi poate de asta nu-s suficient de interesanţi pentru ministrul din titlu. În majoritate tineri sau ajunşi la maxim 40 de ani, care vor să descopere lumea şi altfel, în afara Lonely Planet sau şi a sintagmei tălâmbe “Discover the Carpathian Garden”.
Vara asta parcă au fost mai mulţi ca niciodată. Poate şi pentru că m-au căutat direct pe telefon sau pe mail. Erau în căutarea unor cutii mari, unde să îşi adăpostească obositele biciclete care urmau să urce în avion în scurtul drum spre casă. Au dat un search pe Google cu “biciclete Bucuresti” şi au dat peste magazinul de biciclete. Făceau asta când mai aveau încă două-trei zile până la decolarea de pe Otopeni sau de pe Băneasa. I-am primit în curtea magazinului cu un mix de interese: să-i ajut să-şi găsească cutii potrivite pentru biciclete, dar şi să le ascult poveştile de biciclişti străini prin România.
Bronzaţi ca nişte tractorişti, dar încă bine legaţi după cei câţiva mii de kilometri parcurşi de-a lungul Dunării, până la Tulcea, toţi aveau un singur cuvânt despre călătoria lor întinsă pe 3-4 săptămâni: minunată. De-a lungul unei luni mi s-au perindat prin curte germani, englezi, americani, spanioli. Cei mai mulţi urmaseră clasica rută EuroVelo 6 (3.653 km), ce porneşte de la Saint Nazaire, de la Atlanticul francez, şi se termină la Tulcea. Au dormit de cele mai multe ori în corturi sau în pensiuni, au făcut mii de poze, s-au lăsat în voia localnicilor peste tot pe unde au fost.
În România le-a plăcut cel mai mult interacţiunea cu oamenii, de cele mai multe ori extrem de amabili. Nu le-au plăcut trenurile în care nu poţi să-ţi cari bicicleta (cu mici excepţii), lipsa oricăror indicatoare de îndată ce se intră pe teritoriul României şi agresivitate faţă de biciclişti întâmpinată în Bucureşti.
Mai jos vă las să parcurgeţi mental traseul românesc făcut de David şi prietena lui, doi spanioli din Barcelona, care nu au urmat, convenţional, ruta EuroVelo 6 şi s-au avântat în inima României.
The trip was amassing and we enjoy very much.
Finally our trip was:
1.- Cluj – Marisel (rainy)
2.- Marisel – Poiana Horea – Ocoale – Ghetar (amazing landscape).
3.- Ghetar – Garda de Sus – Campeni – Abrud – Galati (aprox.) (first part
very nice).
4.- Galati (aprox.) – Alba Iulia – Teleac – Colibi – Rosia de Secas –
Alamor (aprox.) Second part very nice).
5.- Alamor (aprox.) – Sibiu (lovely city).
6.- Sibiu – Cisnadiora – Cisnadie – Talmaciu – Racovita – Avrig –
Carisoara – Cascada Balea (parquing). (nice day)
7.- Casaca Balea (parquing) – Fagasaran Pass – Curtea de Arges. (nice
place, Lacul Vidraru quite tired)
8.- Cuerta de Arges – Campulung (the road was very broke)
9.- Campulung – Rucar – Podul Dambovitei – Dambovicioara Gorges –
Dambovicioara – Poiana Grind. (hard and amazing)
10.- Poiana Grind – Simea – Bran – Bucegi Natural Parck. (very nice place)
11 .- Bucegi Natural Park – Brasov. (short and fast)
În afara pozelor de mai sus, Dave mi-a dat acces şi la două albume foto de pe Picasa, unul cu cadre din România, altul cu cadre din Laponia, unde a ajuns, tot pe bicicletă, în prima parte a anului. Nu trebuie să spun că pozele sunt minunate.
De la un cuplu de englezi, care mi-au adus cornuri cu ciocolată în schimbul cutiilor, am aflat şi de un site, Crazy Guy on a Bike, o resursă de primă mână pentru cei care vor să străbată România pe biciclete. Itinerarii trasate cu Google Maps, multe poze pitoreşti, multe sfaturi folositoare.
N-am putut să nu copiez câteva gânduri înşirate acolo de alţi biciclişti străini ajunşi în România:
Mike, din Boston:
Certainly Bucharest has a long way to go to become bike friendly, but when compared to Boston where there is much talk but little action on the subject, Bucharest is quite similar with inadequate and poorly planned paths randomly spread around the city but not connecting into a useful network and disappearing entirely in many areas.Ian, din Marea Britanie
Bulgaria seemed to have space, and seemed relatively cleaner and less ‘oppressive’ than Romania, and no stray dogs, as all! I felt happier.Dave, Portland, USA
We got to Tulcea and immediately noticed that this is one ugly town.Chris, Marea Britanie
I found an affinity with the charming old gypsy and wished we could have travelled together.
Mai are rost să întreb de ce nu se investeşte mai mult în România în astfel de turism?
