Străzile sunt adesea greu cucerite de biciclete chiar şi în Copenhaga. Ai avea impresia că odată ce trăieşti acolo nu mai trebuie să faci nici un efort ca biciclist pentru că deja eşti în raiul celor ca tine. Nu e chiar aşa, cât am fost la Velo-City, am observat următoarele: că la Copenhaga se fură biciclete la fel ca în Bucureşti (am asistat live la tânguirea unei tanti pe tema asta), că la Copenhaga şoferii claxonează şi ei isteric bicicletele, că la Copenhaga bicicliştii făceau şi ei zig zag la 3 dimineaţa pe toată strada (bine, erau, ce-i drept nişte ecuadorieni cu care am ieşit eu la băut până la ora aia).
De aia, oraşele au nevoie de biciclete dintre cele mai impunătoare. Cum e cea de la Karmakanonen. Anders a adus-o la Velo-City şi-a animat o după amiază de plimbat în turmă pe biciclete. Ce face drăcovenia? Un lucru simplu: are nişte boxe solide care sună asurzitor (nu mă întrebaţi de waţi şi altele că nu mă interesează), are un sistem pe panouri solare care îi propulsează energia în boxe. Şi are, evident, un iPod care face toată treaba.
Anders nu face chestii din astea pe bandă rulantă. Cei de la Karmakanonen au făcut trei modele din care au dat câteva bucăţi până în acest moment. Le mai şi închiriază celor doritori, în special pe la festivaluri de muzică. Lucru pe care ni-l dorim şi pe la n-festurile de pe la noi care, adesea, se aseamănă îngrozitor de tare între ele. Costă eftin la o adică.
Nu prea ai cum să treci neobservat pe aşa ceva chiar şi într-o mare de biciclete cum se întâmplă în Copenhaga.
