“Salutare !
Povestea mea este oarecum trista si minunata. Trista deoarece nu pot fi cu cel pe care il iubesc, si minunata pentru ca el imi ofera o liniste interioara si o iubire asa cum nu am mai intalnit. Singura problema este ca EL este cel mai bun prieten, iar eu sunt casatorita.
Pe G. il cunosc de cel putin 15 ani si incetul cu incetul a devenit cel mai bun prieten si confident. De fiecare data cand aveam nevoie de ajutor el era acolo sa mi-l ofere. Mereu l-am considerat cel mai bun prieten si nu mi-as fi inchipuit atunci cand l-am cunoscut ca aveam sa ma indragostesc atat de tare de el, 15 ani mai tarziu.
La 20 de ani l-am intalnit pe actualul meu sot si am avut impresia ca sunt cea mai norocoasa femeie de pe pamant. Era tandru, dragastos, iubitor si imi dadea foarte multa atentie. Privind in urma cred ca m-au vrajit foarte mult si varsta lui (e cu 12 ani mai mare) si situatia finanaciara extrem de buna (in primul an impreuna vizitasem mai multe tari decat puteam sa numar pe degete).
Credeam ca sunt indragostita si atunci cand mi-a pus marea intrebare, daca vreau sa-i fiu sotie, nici nu am stat pe ganduri. M-am casatorit la 22 de ani, imediat cum am terminat facultatea. Au trecut 8 ani de atunci…
Si in acesti 8 ani s-au intamplat foarte multe. Asa cum era de asteptat, sotul meu a inceput sa se distanteze usor de mine si sa nu mai fie atat de romantic ca pana acum. Poate daca aveam experienta cu barbatii as fi stiut ca asta se intampla in toate relatiile, insa cea mai lunga relatie, pana la el, a fost de 6 luni.
Am incetat sa mai comunic cu G. o buna perioada de timp, cam 5 ani dupa casatorie, concentrandu-ma numai asupra sotului meu. Cand am observat ca sotul meu nu mai este atat de interesat de mine, simteam nevoia sa vorbesc cu cineva. Cineva care sa ma inteleaga, care sa ma sprijine si care sa ma poata sfatui.
Si atunci l-am sunat pe G. Aproape nimic nu se schimbase in viata lui: tot singur, cu acelasi loc de munca si aceeasi prietenie. Am inceput sa vorbim din ce in ce mai mult, apoi au fost intalniri la cafea, apoi pranzuri luate impreuna si tot asa.
Acum 1 an insa, relatia noastra s-a schimbat complet. Mi-a marturisit ca el intotdeauna a simtit ceva pentru mine, insa i-a fost rusine sa imi spuna. Imediat am inceput sa il privesc cu alti ochi, am inceput sa il vad ca un barbat matur si independent, nu adolescentul de care imi aminteam.
M-am indragostit treptat de el deoarece ma cunoaste atat de bine incat chiar imi poate ghici gandurile. Sotul meu din fericire este prea ocupat cu multele lui companii ca sa vada ca am pe altcineva, iar mie imi convine.
Insa nu stiu cum sa ma impart in doua: pe de-o parte nu vreau sa renunt la viata confortabila pe care mi-o ofera sotul, insa nici de G. nu ma pot desparti. El este tot ce e mai bun din viata mea in acest moment si nu vreau sa renunt la G.
Nu stiu ce sa fac… sa continui sa traiesc in minciuna sau sa dau cartile pe fata si sa divortez? Sa renunt la lux pentru iubire sau sa nu renunt la niciunul dintre barbati?”
