Despre calul troian, aşa cum i-am zis noi bicicletei electrice, am mai scris recent, după ce ne-am întors de la Euro Bike, mai la inceputul toamnei. Trendul electricelor este tot mai vizibil în Europa Occidentală, deşi în România numărul bicicletelor asistate electric care au fost vândute în acest an e undeva la 2-3 bucăţi (în afară de Bike Urban Station nici nu ştim să aducă cineva aşa ceva în Bucureşti).
În cadrul ediţiei de luni a rubricii săptămânale de la Radio Guerrilla am vorbit un pic despre plusuri şi minusuri la electrice, viitorul lor şi cine le cumpără. Iată mai jos câteva idei:
– e vorba de biciclete asistate electric, care nu fac toata munca pentru tine, ci doar iti dau un impuls la pedalat
– piata mondiala a bicicletelor electrice numara anual 10 miliarde de dolari
– marii producatori de biciclete spera sa atinga in acest fel o cota mai mare de piata decat in prezent
– sunt destinate in special populatiei imbatranite a Europei Occidentale, care prefera tot mai mult sa dea bani pe o bicicleta electrica decat pe o a doua masina
– in Germania si Olanda trendul e cel mai vizibil
– pretul acestor biciclete porneste de la 1.500 de euro
Update, un argument foarte interesant de retinut referitor la pozitionarea pro / contra fata de bicicletele electrice (de pe EcoVelo): There are many reasons why a person might choose to ride an electric-assist bike. A few examples include a physical limitation or medical reason; to avoid perspiring in work or dress clothes; to overcome impossibly difficult terrain; or, to reduce the commute time of an unusually long commute. We see these as valid reasons, and if they get someone out of a car and onto a smaller, less environmentally impacting vehicle (perhaps someone who would otherwise not be on a bike), then we fully support their use. We view e-bikes as enabling and inclusive, and we certainly don’t see them as “cheating”.
