Am încercat o rimă forţată şi proastă pentru o ştire nasoală: nişte cicloturişti străini au fost bătuţi undeva pe Valea Someşului de către localnici minori, “de etnie romă”. Cică cicloturiştii ăştia aduc anual 180 milioane de euro României.
În primul şi în primul rând avem a face cu un mod defect în care ştirea este abordată de către cei de la Evenimentul Zilei. Nu avem reacţia învinuiţilor (părinţi ai lor, în cazul de faţă), la modul că nu este nimeni întrebat de ce au dat cu cărămizi cei care au dat. Ca să ia bani? Pentru că cei pe biciclete sunt la a doua tinereţe şi au bani să călătorească şi să fie în formă, capitalişti nenorociţi? Pentru că sunt exotici şi ce faci cu exoticul în licra colorată şi mulată pe picioare? Îl iei la ţintă cu materiale de construcţie din bătătură. Pentru că sunt minori şi nu judecă încă ce-i bine şi ce-i rău?
Întreb toate astea nu pentru că nu cred în povestea spusă de victimă, ba din contră. Acum 10 ani, în 2002 am mers cu bicicleta exact prin zona aia, la fel de licrat, dar cu mai puţine bagaje în mod sigur. Şi am păţit o chestie oarecum similară: nişte copii aruncau cu pietre după mine. Cred că dacă m-aş fi oprit şi nu mi-aş fi luat în cap vreun bolovan, aş fi dedus că băieţii ăia fac ce fac pentru că eram complet nou în peisaj şi pentru că sunt lăsaţi să umble brambura pe stradă. Acum totul pare organizat, semn că oamenii în licra pe biciclete, eventual cicloturişti cu bagaje pline cu portocale şi grapefruituri zemoase, au devenit mai omniprezenţi. Să întinzi o sârmă ca să pui biciclistul la pământ sună a Ucraina, dar e România.
De ce fac copiii ăştia treburile astea? Pentru că e rost de bani, ar fi răspunsul cel mai la îndemână, doar că nici măcar de asta nu suntem siguri. Poate că bicicleta în sine stârneşte atâta ură la vedere? Mă îndoiesc că pe la Surduc există o tiranie a bicicliştilor rurali care joacă bike polo pe terenul de fotbal chelit vara asta de secetă şi îi bat pe copiii ţăranilor care duc vite la păscut.
Azi am răsfoit, întâmplător sau nu, un raport european pe cicloturism (de descărcat de aici). Care spune că în România doar 1% din populaţie îşi petrece vacanţele pe bicicletă (procent care oricum mi se pare fabulos de mare, chiar şi dacă sunt nişte estimări doar, dar poate că mă înşel eu). În treacăt fie spus, între 2 şi 5% dintre români folosesc bicicleta ca mijloc principal de transport, mai zice studiu. Cifră ce mi se pare, iar, un pic cam mare.
Aşa că da, avem toate motivele să înţelegem de ce se dau bolovani la cicloturişti: pentru că nu ştim cu ce se mâncă treaba asta, n-am experimentat-o: dat pe bicicletă şi altfel decât pentru locomoţie din A în B (cam asta se întâmplă la ţară, unde se mai cară şi câte-o butelie, câte-un sac de grâu la moară). Dacă mă mai uit prin raportul pe care l-am menţionat, mai dau şi peste alte cifre care îmi spun cât de neştiutori în ale cicloturismului suntem (hai, lăsaţi Eurovelo, domni politicieni, nu există decât Udrea pe bicicletă, la mare. Punct). Cicloturismul aduce României 180 milioane de euro (valoare economică estimată). Faţă de 11 miliarde în Germania sau 1,94 miliarde în Ungaria.
Deci da! De aia se dă cu bolovani în cap! Ca să priceapă ministerul turismului şi România, în general, ceva. Na, că am dat-o de gard! Blame it on your misery!
UPDATE: Adrian spune într-un comentariu că motivul pentru care copiii au aruncat cu pietre e legat de faptul că turiştii ar fi vrut să facă poze (un articol din presa locală susţine varianta asta). Chiar şi cu un astfel de pretext, ce-am scris cam rămâne valabil.
