Asa-i spunea zilele trecute unei prietene fetita ei, care tocmai a terminat liceul. Proaspata studenta, nestiind ce o asteapta in anul care va urma, isi doreste sa munceasca.
Si nu pentru ca parintii nu ar putea sa o intretina la facultate, nu pentru ca ar duce neaparat grija zilei de maine, ci pentru ca ea, Georgiana, isi doreste sa nu fie o povara, isi doreste sa stea pe picioarele ei cat mai repede posibil. O tanara firava si delicata ca o trestie, cu ochi mari si blanzi, plina de incredere in tot ce o inconjoara, un copil sensibil care scrie proza si poezie vrea sa munceasca.
Laudabil, dar… traim in Romania unde tinerii, si nu numai ei, sunt tratati de unii angajatori ca niste obiecte lipsite de drepturi. Mama ei mi-a cerut dintr-o privire ajutorul. Ii explicase fetei ca inca nu trebuie sa se inhame la greul jug al vietii, ca va avea timp destul pentru griji, ca trebuie mai intai sa se obisnuiasca cu cerintele vietii de student si mai apoi sa se gandeasca la munca.
In zadar, pentru ca Georgiana nu vrea sa auda de asta, ea crede ca e destul de mare pentru a incepe sa-si castige singura existenta. Nu mai vrea sa fie o povara, ea stie ca scoala inseamna bani si a munci pentru a-i obtine nu este un fapt condamnabil. Mai stie ca, intr-o societate marcata de regresiune economica si somaj, tinerilor le este greu sa se realizeze, stie ca handicapul in a-si gasi un loc de munca dupa absolvire porneste din facultate, pentru ca profesorii nu le spun cum si ce sa faca pentru a se descurca mai departe, ci ii arunca in viata, pe multi dintre ei, complet nepregatiti.
Fiinta aceasta fragila insa nu vrea sa i se intample asta, asa ca s-ar arunca de pe acum in valuri pentru ca, mai tarziu, sa fie sigura ca va sti sa inoate. Desi are numai 18 ani, nu-si doreste sa bata cluburile si discotecile, nu e dornica de distractii facile, nu agreeaza iesirile cu gasca, nu bate magazinele pentru interminabile sedinte de shopping – prefera sa mai scrie un eseu sau o poezie, sa asculte muzica buna si sa-si faca planuri de viitor.
Marete pe masura intelectului de copil vesnic premiant. Sociologii spun insa ca munca in timpul anilor de studiu este, de fapt, o perioada de acomodare pentru ca, dupa finalizarea cursurilor, tinerii sa poata face fata serviciilor pe care le vor avea. Mai mult, ei cred ca modelul lucrului in timpul studentiei, preluat din Occident, da rezultate bune. Desigur, nu as contesta opinia sociologilor, daca studiile efectuate in intreaga lume nu ar fi aratat ca, adesea, tineri abia trecuti de varsta copilariei lucreaza in conditii cu risc ridicat, periculoase pentru sanatatea lor. Unii sunt adesea abuzati psihic de sefii lor, iar munca pe care o desfasoara poate avea consecinte grave asupra dezvoltarii si sanatatii lor.
Ceea ce, cu regret trebuie sa recunoastem, se intampla si la noi. La toate aceste lucruri ne-am gandit si mama Georgianei si cu mine cand copila si-a exprimat dorinta de a munci. Desi suntem de acord, teoretic, cu opinia sociologilor, cum sa poti accepta ca aceasta fiinta delicata ar putea fi victima unor frustrati care vor sa obtina bani din orice, chiar si exploatand tineri nevinovati, distrugandu-le increderea in viata si in viitor? Ai crescut un copil cat ai putut de bine, vezi roadele muncii tale, vezi ca aspiratiile-ti sunt pe cale sa se materializeze in el – ai putea accepta ca mai apoi sa vina cineva si sa-ti distruga psihic cea mai pretioasa avere?
Cu siguranta ca nu si tocmai de aceea am sfatuit-o pe Georgiana sa mai astepte putin. Ar fi pacat sa-i alunge cineva candoarea din priviri si increderea in viata, ar fi pacat ca toate visele ei sa se naruie in capcana unei munci care numai darul de a o cali nu l-ar avea. Ar fi pacat sa-si piarda increderea in oameni si sa devina atat de trista incat sa nu mai scrie poezii si sa nu mai vada bucuria si frumusetea care ne inconjoara. Asadar, asteapta draga Georgiana sa mai cresti, ai rabdare inca putin, pentru ca, nu-i asa, toate trebuie sa le facem la timpul lor. Si tu trebuie acum sa inveti si sa ai grija ca ochii si sufletul tau sa priveasca viata cu aceeasi incredere ca pana acum.
