Pe strada Lipscani s-a deschis un prim bar cu nume biciclist. Îi zice Bicicleta, desigur, a fost inaugurat la sfârşitul anului, şi are multe organe de biciclete pe post de decor. Încă n-are însă rastel la intrare şi nici clientelă cu biciclete folosite iarna.
S-a instaurat un trend ornamental în Bucureşti. Bicicleta a devenit un soi de car rustic. O butaforie prin care ni se spune că avem a face cu ceva eco, green, chic, vechi, mai ziceţi voi cum. Pe care bicicletă, magazine, baruri, cafenele şi alte locuri de consum o afişează ostentativ la vedere. Ştiu în Bucureşti saloane de coafură, magazine de antichităţi, haine scumpoe şi dichisuri alimentare ce au câte-o bicicletă la intrare, funcţională sau desenată pe firma luminoasă.
Acum avem şi un bar în Bucureşti, pe Lipscani chiar, care poartă numele bicicletei. Despre cum s-a conceput velo-barul, iniţiatorii spun aşa: Conceptul de design al barului a pornit de la ideea de reciclare a părţilor componente ale bicicletei pentru a realiza un spaţiu neconvenţional, unic, în care mobilierul este realizat manual din biciclete vintage de provenienţă britanică (1930 – 1940) sau clasicul Pegas.
Am fost la sfârşitul săptămânii trecute şi n-am avut unde să leg bicicleta pentru că încă nu este pus un rastel la intrare (problemă pe care au semnalat-o şi alţi câţiva pe Facebook). Aşa că mi-am legat bicicleta de un stâlp de iluminat public, la înălţime. Am urcat la etajul doi, unde mai fusesem până să se deschidă oficial barul. Acum vreo trei săptămâni când trecusem am stat de vorbă cu Adrian şi Ştefan, care încă lucrau de zor la amenajare. Ştefan, care e investitorul principal, se declară biciclist convins şi-l cred pentru că se vede în munca de amenajare, în care s-a implicat personal. Sâmbătă l-am văzut la bar, unde servea multă lume venită, după cum am băgat de seamă, fără biciclete. Barul arată mişto, mobilierul e bine integrat în peisaj (las pozele făcute de Igu să vorbească), dar ceva lipseşte.
Deşi nu mi-am creat aşteptări speciale faţă de un bar cu nume de bicicletă, nu pot să nu fiu avocatul biciclistului zilnic de Bucureşti la treaba asta. Ăsta nu e, în sfârşit, primul bar de bicilişti din oraş, dacă la asta speraţi. La Bicicleta, conceptul e în jurul băuturilor amestecate tacticos şi al DJ-ingului, şi abia în al doilea rând în jurul bicicletei. Mobilierul şi posterele sunt atent alese şi lucrate, faci frumos un trip nostalgic până la Zărneşti şi-napoi uitându-te la ele. Dar un biciclist de rând sigur renunţă să intre dacă nu are unde să-şi lege bicicleta la intrare. Eu mi-am luat cursiera de-un crac şi am legat-o ilegal de un stâlp din mijlocul străzii. Adrian şi Ştefan mi-au spus că aşteaptă primăvara pentru rastele, terasă şi ceva evenimente dedicate comunităţii.
Ar fi cazul să se grăbească, pentru că altfel Bicicleta devine in no time la fel ca celelalte baruri din pleiada butaforico-hipsteristo-paseistă (vezi Atelierul Mecanic, Papiota sau mai recentul Barbero).
