Acasă Blog Pagina 18

Saturday ride with a Go Pro

0
Go Pro Hero

În weekend am pus mâna pe un Go Pro Hero de la serviciu şi l-am montat pe ghidonul de la bicicletă. Am dat o tură de pe Occidentului (zona Matache) până la Unirii. Am prins trafic lejer, fiind sâmbătă, şi cer cam întunecat. Aşa că filmarea nu e la fel de spectaculoasă ca a celor din filmuleţele de prezentare de pe site-ul oficial Go Pro.

Bine, nu-s nici eu mare zmeu. Dar ceva tot a ieşit. Mi-a plăcut stabilitatea camerei şi mai ales wide-ul pe care îl scoate. Bucureştiul pare mai impunător decât este, iar ride-ul pe care l-am dat iese pe alocuri mai periculos decât a fost el în fapt 🙂

Promit să vă mai dau soare toamna asta şi maşini mai multe printre care să fac slalom.

Concurs de reportaje pe bicicletă

0

În parteneriat cu Cicloteque şi cu Fundaţia Soros, facem un concurs de reportaje pe bicicletă. Un fel de Bill Cunningham cu pix după el. Care sună după cum urmează:

Reportaj pe 2 roţi

Vrei să experimentezi mersul pe bicicletă prin Bucureşti şi îţi place să scrii? Daca ai răspuns deja afirmativ, ai toată luna octombrie la dispoziţie să devii “Reporter pe 2 roţi”.

Dacă vrei să scrii despre biciclete dă-ne de veste printr-un e-mail la info@soros.ro. O bicicletă te aşteaptă deja în oricare din centrele Cicloteque.

Autorii celor mai bune 3 reportaje vor primi un abonament VIP la Cicloteque, un MP3 player şi căşti de la Canyon + faimă de biciclist. Cele mai bune materiale jurnalistice vor fi publicate pe site-ul www.cicloteque.ro şi pe www.portocalamecanica.ro.

Regulile jocului:

Linia de sosire e la Fundaţia Soros (apă, cafea, ceai şi brioşe din partea casei).

Oferim un mp3 player celui care trece în cel mai scurt timp prin cele 6 check-point-uri ale centrelor Cicloteque.

Ti-am lăsat subiecte de inspiraţie în fiecare centru de închiriere. Dacă-ţi plac, le poţi folosi în articolul tău.

Toate detaliile sunt de găsit şi aici.

În plus, Portocala Mecanică oferă un exemplar din Fixed Magazine (ediţia vară 2011). E puţin mai de nişă (fixed gear stuff), aşa că o vom da celui care bifează cel mai rapid checkpointurile de la Cicloteque. Că tot e pe viteze.

Eurobike goodies: Căşti de protecţie. Hot or not?

0

Nu port cască de protecţie. Dar nici nu sunt un avocat înfocat al mersului fără cască (cum e tipul de la Copenhagen Cycle Chic care vorbeşte despre un complot şi o cultură a fricii când vine vorba de casca de protecţie).

Nu port pentru că m-am obişnuit fără. La drum lung e obligatorie zic eu. La Eurobike am băgat de seamă că se poartă o adevărată cruciadă în favoarea lor. Şi asta pentru că Eurobike e despre sportul numit datul pe bicicletă, nu musai normalitatea numită datul pe bicicletă. Unele modele pe care le-am văzut acolo sunt de-a dreptul hype, nu mai au aproape nimic a face cu ideea de performanţă. Sunt cool, sunt chic. Sunt pentru toată lumea, zic producătorii lor. Ce-aţi purta din ce vedeţi aici? 🙂 Foto sus: cele mai haioase şi înfricoşătoare căşti, de la Crazy Stuff.

Şi în varianta fără cap.

Nutcase. Puţin cam patriote.

Dar mai ales asortate. În România le găsiţi de cumpărat aici.

Şi, evident, o fată care le face reclamă.

Casco. Cu fetele blondele care le fac reclamă.

Bell. În variantă Paul Frank.

Dar şi mai sobre.

Sau mai diavoleşti.

Sau mai artsy.

Şi în variantă pentru copii.

Nici un cap teafăr fără Hello Kitty. De la Ked. Care Ked pot fi găsite în România aici.

Poc, un fel de Mac-uri în lumea căştilor de protecţie. La cum arată, mă refer. Au şi o campanie de promovare mişto, cu Danny MacAskill în rolul principal.

Giro, în culori de îngheţată pe băţ.

Bern. Pentru rideri mai înverşunaţi.

Că tot ziceam de Giro. Lance Armstrong din astea purta în vremurile de glorie.

Bonus: nişte OZN-uri de contratimp de la Spiuk şi Cratoni.

Bicycles branding the city

0

Astă vară, în luna iunie, Yves Gellie a fost la Bucureşti pentru o fotografie pentru revista Geo (versiunea în limba franceză).

Lucra la un dosar intitulat Des voyages pour revivre notre memoire, în care urmau să fie reunite mai multe cadre cu locuri încărcate de istorie recentă (de secol 20, mai exact), din Europa şi din America (Ulster, Gdansk, Auschwitz, Berlin). Yves, care ştie destul de bine deja România (a mai fost aici în 2006, pentru un fotoreportaj în ajunul integrării în UE), a ales şi Casa Poporului. L-am însoţit două zile ca să îl ajut să găsească cea mai bună încadrare a măgăoaiei lui Ceauşescu. Şi cum, necum i-am băgat şi un biciclist în cadru: Bogdan Neagu de la Turific 🙂 Întregul dosar Des voyages pour revivre notre memoire poate fi văzut aici.

Bicicleta roşie a introdus HUSA ROŞIE

0

În mare, este vorba despre cea de-a treia ediţie a campaniei „Bicicleta roşie”, care a decis, anul acesa, să accesorizeze toate bicicletele parcate în centrul Bucureştiului cu husele Bicicleta Roşie.

Turului ciclist „Bicicleta rosie”, iniţiat acum trei ani de Coca-Cola, va avea loc mâine, 16 iulie, începând cu ora 20.00, în Parcul Izvor.

Anul acesta s-au pus la bătaie 300 de biciclete (mai puţine decât anii anteriori, când s-au dat 450 de biciclete, respectiv 400), acelaşi model ca şi până acum şi acelaşi brand – DHS.

Din comunicatul oficial:

Peste 15.000 de amatori de ciclism şi nu numai, s-au înscris în concurs pe site-ul www.bicicletarosie.ro pentru a câştiga o bicicletă roşie Coca-Cola. Dintre aceştia, 300 de norocoşi au fost selectaţi prin tragere la sorţi şi, conform regulamentului, au câştigat câte o bicicletă roşie şi o cascӑ de protecţie.

Bicicleta roşie îi invitӑ pe toţi cei care sunt pasionati de miscare sӑ pedaleze împreună sâmbӑtӑ, 16 iulie începând cu ora 20:00, în Parcul Izvor. Pânӑ în prezent, au confirmat participarea la Turul ciclist peste 3.400 de iubitori ai mersului pe bicicletӑ.

Vă prezentăm Șobolanul

0

Andrei, cel care face frumoase bicicletele de la magazinul Ciclop, a făcut o Bicicletă Șobolan. Un Union olandez, primit de la magazin pentru munca destoinică în folosul comunității bicicliste, a suferit transformări radicale despre care Andrei vă povestește în continuare.

Nu este neapărat bicicleta pe care o iubesc cititorii Portocala Mecanică, Andrei lucrează cu benzină și uleiuri, e un poluator de ultimă speță, dar noi îl iubim mai tare decât pe ăia din jeepane. Să-l auzim prezentându-și capodopera pe care o puteți deja vedea pe străzile Bucureștiului și mai ales la magazinul Ciclop, the place where normal things don’t happen very often. Limbajul lui Andrei e grăbit (ca al unui om entuziast la maxim) și tehnic. Dar l-am păstrat întocmai, poate își face fan club în felul ăsta.

-ideea mi-a venit intr-o noapte si am cautat pe net ce si cum. am gasit un motor la cineva, am dat un mail ca vroiam sa vad neaparat cum este transmisia. din visul meu din copilarie de a-mi face bicicleta cu motor nu pricepusem niciodata cum este transmisia. a doua zi ma suna cineva la 8 dimineata duminica pe fix si imi zice ca are un motor de vanzare, era cel caruia ii dadusem mail de cu seara. m-am dus pe loc sa vad si l-am si cumparat cand am vazut kit-ul care era complet: motor, rezervor, carburator, esapament, pinion, lant, manete acceleratie si ambreiaj.

-acum urma sa incep constructia si anume prima data trebuia sa atasez pinionul pe roata pe spate. am mers la un strungar care mi-a facut diametrul interior al pinionului pentru a-l pune pe butuc. l-am fixat cu niste discuri din metal captusite pe ambele parti cu cauciuc gros de 1 cm sarmat care e destul de dur si avand in cedere ca pinionul se prinde in 10 suruburi destul de tzapene sta fix pe roata.

-urmatorul chalenge a fost sa fac butucu bucati si sa polizez flansha de frana pe butuc din spate ca sa dea voie sa treca suruburilor pinionului. am fost un pic panicat ca am crezut ca mi-a spart strungaru butucu cand l-a pus dar m-am inselat si am reusit destul de cu greu sa il fac sa mearga dar macar acum e mai bun ca inainte: curatat, uns pana la cea mai mica piesa indivizibila  ))) si fara joc 

-am montat motorul pe cadru care este perfect ca si forma (e un cadru triunghi clasic iar toate tevile au grosimile perfecte pt kitul de motor, altora le trebuie mici modificari). montarea esapamentului care a venit la fix cat sa nu trebuiasca indoit ca sa nu lovesti teava cu pedala. scurtarea si montarea lantului a fost nitel mai tricky, acesta fiind de motoreta e mai greu de scos un boltz din za ca e mai gros, mi-a dat de furca vreo ora jumate dar l-am montat cu succes ca si intinzatorul de lant care a aliniat totul.

-a trebuit sa decupez o bucatica mica din aripa ca sa aiba loc lantul cel nou si aparatoarea dansului. manetele au fost usor de montat, insa cea de acceleratie nu a functionat dar nu mi-am dat seama de asta abia dupa ce l-am pornit si am vazut ca mergea doar in full blana. nu tu relanti nu tu nimic blana si atat…si am revizuit nitel carburatorul si maneta si am destepenit arcul de la cablul de acceleratie.

-rezervorul l-am vopsit mat ca si cadrul si i-am aplicat nevrotic vreo 30 de lovituri de ciocan pe care le-a primit in plin dar care i-am imbunatatit aspectul de cica “chooper”  ). astfel i-am dat un efect mai “rat”. kilometrajul e de la batavus si acum va functiona, goarna e modificata nitel cu flexu ca sa se vada cuprul de dedesupt si prinsa cu sarma de cupru, aprinderea e ornata cu o medalie comunista (a douazecea aniversare de 23 august), i-am adaugat doua butelci de armata pt rezerva de benzina si ulei, rezervorul avand 1,8 l am o autonomie de 100 km plus rezervele de 1,5 l benzina si 50 ml ulei intro sticluta mica in gentuta cu scule.

-farul mondial pe care l-am lasat ruginit ca si putin din aripile bicicletei care mi-au placut indoite si ruginite. am pornit-o in casa pentru a-i putea regla relantiul (se regleaza la cald) apoi am scos-o la plimbare vreo 2 ore prin oras, dristor pana la victoriei si plimbare pe strazi mari fara zapada. s-a comportat extraordinar la modu merge 50-60, are compresie foarte buna, motorul fiind nou iar ciclistica bicicletei e fantastica pt asa ceva, e mare stabila iar toata tarasenia a iesit asa bine echilibrata (ochiometric bine-nteles) incat merge fara maini fara probleme.

-toata treaba (vopsit, curatat, montat, uns, pornit, reglat) avand in vedere ninsoarea de afara am facut-o la mine in camera in 12 ore de la 7 seara pana la 7 dimineata si a fost destul de aranjat procesul (o aveam in casa sub ochi de 4 zile

-si imi facusem plan pt fiecare piesa dinainte deci nu prea m-a luat nimic pe neasteptate).cat timp m-am plimbat masinile pe langa care eu treceam cu 50 km/h iar ele mergeau cu 30-40 se uitau perplex la mine cu ochelarii de sky si imbracat totalmente in piele conducand sobolanul asta de motoreta, deci e chiar mad max, tudor mi-a zis ca arat ca ala nebun cu elicopteru’ din mad max.

Ce-ţi mai plac pistele!

0

Tot vorbeam de curând de piste şi de cum ne cerem dreptul pe ele. Am putea încerca şi varianta asta, propusă de Ecopolis. Poate se lasă cu mai puţină tensiune decât atunci când ridicăm ştergătoarele de parbrize, dar nu băgăm mâna în foc. Mai erau şi cele cu Parchez ca o vacă, dar parcă astea din urmă sunt mai pe limba tuturor.

Iată ce zic cei de la Ecopolis:

Pentru biciclistii care se “impiedica” de masinile parcate ilegal pe pistele de bicicleta si care sunt deja frustrati de… neatentia soferilor auto, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis a gandit o campanie de guerrilla: trei modele de stickere cu mesaje numai bune de lipit pe parbrizele, aripile, rotile si oglinzile automobilelor abandonate in contravenienta de catre soferi.

Demersul nostru are ca scop eliberarea pistelor de biciclete, care, chiar daca nu intotdeauna amplasate ideal, sunt foarte importante pentru orasele din Romania, sufocate de praf si de noxe, dar care tind totusi spre civilizatie.

“Era bun un maseur!”

0

Sorin a pedalat sâmbătă şase ore, de la Hârşova la Vama Veche. Singur, de la 10 am la 16 pm. În medie 29 km/h, pe drumul vechi care trece Dunărea, pe lângă autostradă. De la Constanţa, au urmat E60 şi E86. O oprire pentru încărcat bidoanele de apă şi un sandviş. Multă ploaie, o altercaţie cu un camionagiu, dar şi inspiraţie la momentul potrivit, din partea unui bătrânel care căra, la deal, cu bicicleta, o ladă de lemne.

Sorin nu se află la prima drumeţie în afara Bucureştiului. A făcut deja Transfăgărăşeanul, Valea Oltului, Giurgiul şi alte bucăţi din drumul spre mare. Şi de data asta a încercat să strângă mai mulţi tovarăşi de drum, dar până la urmă a pornit de la Bucureşti cu un coleg, cu maşina, iar de la Hârşova a continaut singur cu bicicleta. Nu cu orice bicicletă, ci cu Bianchi Rekord 929 Campagnolo. Faptul că a ales o bicicletă de oţel, şi nu una cu cadru de carbon a îngreunat drumul, dar Sorin are iubirile lui şi le rămâne fidel.

“Nu poţi să pleci la un astfel de drum fără să fii bine echipat, oricât de uşor le-ar părea traseul unor biciclişti experimentaţi. Nu e bine să pleci doar cu apă plată la tine”, povesteşte el. Pe lângă echipamentul special (cască, lycra, încălţări) a avut ca ajutoare şi energizante care să ajute la reţinerea de minerale şi vigoare. În cele şase ore de drum, au fost atât momente toride cât şi stropi de ploaie torenţială, aşa că e mai bine să fii bine pregătit.

Ruta de la Hârşova la Constanţa a fost una variată, cu multe urcuşuri şi coborâşuri, “ca un mountain russe”. Mai mult, pe traseul ăsta, un camionagiu se plictisea şi a băgat sperieţii în el. “Ăştia sunt meseriaşi şi te iau la milimetru. Totul e să nu te panichezi”. Camionagiul a oprit la un moment dat în faţă şi şi-a primit semnul cu degetul, numai că până să-l ajungă Sorin din urmă, l-a apucat bunăvoinţa şi şi-a văzut mai departe de drum, departe de biciclist.

“Am avut parte şi de întâniri mai simpatice. Mi-a plăcut mult de un bătrânel cu un mountain bike neuns şi vechi, care căra la deal o ladă de lemne, pe spatele bicicletei”. A pedalat o perioadă în spatele lui şi i-a priit perseverenţa omului.
Pe drumul încercat de Sorin sunt pante pe care acesta le descrie ca fiind de 7%. Spre deosebire de cele de categoria I, de la Turul Franţei, de exemplu, care sunt de 9-10%. Complicată treabă 🙂 Poate de aia tot drumul nu a întâlnit decât un singur biciclist ce părea ieşit la antrenament.

Chiar dacă în Mangalia l-a prins o ploaie torenţială nu s-a oprit. A avut vânt din lateral/faţă şi de aici au ieşit şi cei 29 km/h.

A ajuns la timp în Vamă pentru a prinde furtuna de nisip, “fără tornadă”. “Mă întrebau toţi dacă sunt obosit. Nu eram chiar aşa”. La întoarcere a venit cu maşina. Din lipsă de timp. “Fain e să ai timp să te refaci”.

“De ce nu o maseuză?”Pentru că de obicei sunt bărbaţi în ciclism. E nevoie de multă forţă”.

PS: “În Vamă, la Saşa, au acum un borş foarte bun!” 🙂

Notă: am calculat noi că Sorin a pedalat sâmbătă, 138 de km. Să vedem ce o să aibă de povestit despre Transalpina 🙂

Ochelaristul, bicicleta, ştergătorul, cocalarul şi vamaioţii nevinovaţi

0

Aceasta este o poveste cu un biciclist bătut pentru că a îndrăznit să ridice nişte ştergătoare de parbrize ale unei maşini parcate pe pista de biciclete.

Namila ochelaristă (1.70) făcea slalom printre nenumăratele maşini parcate pe pista pentru biciclete. La intervale regulate bruta cobora de pe bicicleta (pliabilă) şi se transforma în pieton. La un moment dat zări prada: o maşină simpatică, parcată cu câteva secole în urmă de strămoşii unui proprietar de magazin de biciclete (aceasta este doar o coincidenţă bizară şi nefericită) din apropiere. Palma musculoasă se deschise larg şi ridică ştergătorul maşinii, care scoase un urlet de durere ruginită, umplând trotuarul cu zeci de flori de tei care o ninseseră de pe la începutul verii. Ştergătorul refuză să se dea ridicat şi cu un zgomot cauciucat se trânti leneş înapoi pe parbriz. Un vecin, VECINUL, zări gestul perfid al brutei ochelariste, muşchii i se umflară pe piept stânga-dreapta şi se aruncă neînfricat în calea bicicletei fără să se mai gândeasca la riscurile tamponarii cu o maşinărie de asemenea dimensiuni. Pumnul său încercă să acroşeze scăfârlia ochelaristului, dar acesta eschivă scurt pentru că bicicleta decise să se prăbuşească într-o baltă din vecinătatea magazinului de biciclete (fatalitate: La Bicla Loca!). VECINUL nu se lăsă influenţat de prăbuşirea în stradă a calului cu tot cu călăreţ şi se înscrise în urmărirea lor pe carosabil. Mai avea puţin şi putea să dea lovitura de graţie. LOVITURA. Când…

Dintr-o dubă din apropiere se năpustiră ca să facă ordine 3 jandarmi. Cei doi au fost depuşi lângă dubiţă şi le-au fost întocmite amenzi dupa măsura faptelor descrise mai sus. Bruta ochelaristă încasă o amendă usturătoare pentru tulburarea liniştii publice. Se resemnă la gândul că valoarea amenzii era infimă pe lângă rezultatul potenţial al acţiunii răzbunatoare a VECINULUI.

Din senin în proximitatea dubei apărură două siluete cu iz vamaiot. Bruta ochelaristă simţi brusc apropierea unei disonanţe cognitive. Unul dintre cei doi era stră-stră-stranepotul celui care parcase maşina pe pista de biciclete şi încerca să culeagă împreună cu un poliţist (în civil!) datele bestiei ochelariste care îndrăznise să atinga ştergătorul strămoşesc. Cei doi se burzuluiră la prietena ochelaristului care fotografiase maşina parcată pe pistă şi, dintr-o coincidenţă nefericită şi inexplicabilă, pe ei, prietenii de nedejde ai Biclei Loca meşterind ceva la maşină. Mai mult, i-au rugat pe jandarmi să o oblige să şteargă acele fotografii. Jandarmii răspunseră plictisiţi şi cam tehnic că e liber oricine să facă fotografii dintr-un spaţiu public. Spre un obiectiv aflat pe spaţiul public.

Epilog: pe pagina de Facebook a magazinului La Bicla Loca a apărut în dimineaţa următoare un mesaj înduioşător care a aşezat asupra situaţiei un parfum de confuzie – maşina de pe pista nu aparţine strămoşilor proprietarului, ci VECINULUI. Proprietarul magazinului dezminte acuzaţia (inventată de el) că l-ar fi bătut pe biciclistul ochelarist. O întrebare naivă se naşte în mintea unei vrăbii care asistase de pe creanga unui tei la toata tărăşenia: a cui e, până la urmă, maşina parcată pe pistă? Dacă nu e a propietarului magazinului, de ce amicii lui umblau după probe care să demonstreze câinoşenia biciclistului (e vorba de principiul solidarităţii pe bază de vecinatate?)? Şi dacă nu e în nici un fel implicat, de ce dă nişte lămuriri cu privire la o situaţie care (spune el) nu-l priveşte? La final, înainte să zboare în cartier, vrabia se mai întrebă ceva: dacă VECINUL urăşte bicicliştii şi bicicletele şi le pune maşini în cale fix înainte de magazin e asta o situaţie bizară pentru un proprietar de magazin de biciclete?

Cum să furi o bicicletă. Un ghid

0

Da, mie mi s-a furat una (prima bicicletă avută în Bucureşti, prin 2005) şi ştiu mulţi trecuţi prin aceeaşi situaţie. Şi în clipele alea şi eu, şi ei, am fi vrut să prindem hoţul şi să îl batem cu u-lock-ul peste măsele de faţă cu mama lui, cu tatăl lui, cu bunica lui şi cu proful lui de religie din generală. Dar n-am avut ocazia.

Iată, cineva ţine însă cu hoţii! Numele lui este Ciprian Homorodean, un artist grafic care a desenat o carte, Take the Book, Take the Money, Run!, despre cum să furi diverse lucruri ca să te descurci pe timp de criză financiară. Şi unde ni se spune, evident, cum se poate fura şi o bicicletă. Nu vrem să învăţăm lumea la prostii, dar nici nu vrem să mai auzim plângăcioşi că li s-a furat bicicleta legată cu aţă de la papiotă de stâlpul înalt de un metru din faţă de la Control. Rog să se mai aprecieze deasemenea faptul că am pus o poză mică-mică, ca să nu vadă nimeni-nimeni cum se procedează la ciordeala de biciclete.

Mersi de link, Vlad Basalici.