Acasă Blog Pagina 12

Bicicleta, noul car rustic

0

Sigur le ştiţi. Sunt din ce în ce mai multe. Bicicletele de prin Bucureşti (dar şi de prin alte oraşe, nu mă îndoiesc) care străjuiesc intrarea la magazine, baruri etc-uri. Sunt drăguţe şi înveselitoare şi magneţi de clienţi şi toate alea ce ţin de bicycle culture care devine mainstream.

Dar zice Adrian un lucru: Mă, astea sunt un fel de car rustic al zilelor noastre. Ceea ce e perfect adevărat. Mai ales după ce am văzut că se şi încropesc mici afaceri pe seama bicicletei de ornament. Io zic că e nişă, barosanilor cu bani. Băgaţi capital în fier forjat. Acum!

De la Cluj. Pegas

0
bicicleta pegas

Avem şi la Cluj un îndrăgostit de biciclete. Andrei se ocupă momentan de recondiţionarea unor biciclete Pegas care mai de care mai variate, de la Comfort, la Ideal sau Camping. Nici n-ai zice ca sunt atâtea feluri. Din păcate nu povesteşte multe despre ele. Spune doar că le-a găsit în vreun pod sau vreo curte, iar fotografiile nu ne ajută mereu să înţelegem despre ce e vorba 🙂

La Andrei pe pagină se poate găsi şi o Tohăniţă, care nu pare încă a fi gata. Tot acolo am citit şi asta:

1954 Tohan Zarnesti, descendenta a fabricii construite de Malaxa in 1937, produce “Victora”, prima bicicleta romaneasca.
1967 Prima bicicleta pentru copii, “Pioner”
1968 Primele modele de bicicleta pentru adoloescenti: “Junior” si “Pegas”
1981 Apar bicicletele romanesti cu mai multe viteze
2005 Tohan Zarnesti renunta la productia de biciclete

Poate aprofundăm într-o zi 🙂

Bucharest Bike Blog Chronicles: faster than the wind

0

El e Cristi Gheorghe. Poate l-aţi cunoscut, looong long ago, aici, iar dacă nu ne cunoşteaţi pe vremea aia, sigur îl ştiţi din comentariile inconfundabile de pe Portocală. Oricum, de acum înainte, o să ne viziteze mai des pe Portocală, pentru că merităm 🙂

Episodul 1 – RIH

“RIH has been building racing bikes since 1921, in a workshop near the center of Amsterdam, in the Westerstraat. They’re something of a legend in the Dutch cycling scene. No less than 63 world championships and olympic gold medals have been won on bikes built in the little RIH shop. RIH bikes are traditional in style … they’re timeless, cleanly made, all lugged steel” (sursa: bakfiets en meer).

no more style over speed … bicicleta asta le are pe toate … e cat se poate de clasica si de cycle chic dar in acelasi timp e super rapida si destul de usoara … e de fapt o cursiera cu interfatza user friendly pentru gagix.

e vorba de un cadrul de tip mixte … pe teava reynolds … cu mufe destul de discrete dar atent finisate si elegante …. totul lucrat manual de niste constructori cu un pedigree impresionant 😀

rotile au butuci sturmey archer de aluminiu cu frane interne pe role … iar transmisia este 1×6 cu angrenaj ofmega si schimbator shimano positron.
bicicleta se gaseste in stare buna sper excelenta atat din punct de vedere tehnic cat si estetic.

bicicletele sportive pentru fete sunt destul de rare …. mai ales cand vine vorba de bicle super premium de la marci cu traditie … si mai ales daca nu esti dispusa sa faci pasul catre alternativele “moderne” (care sunt infinit mai urate) sau catre cadrele barbatesti (care sunt mai incomode pentru o fata).

nu e o bicicleta pentru toata lumea, geometria e sensibil mai agresiva decat la o bicicleta de oras si face ca pozitia sa fie mai sportiva cu saua aproape la acelasi nivel cu ghidonul.

chiar si asa se pastreaza traditionalul confort olandez doar ca in cazul asta e insotit de agilitatea si manevrabilitatea specifice bicicletelor sport.

e o bicicleta fermecatoare si daca era puuuuutin mai mica as fi cumparat-o pentru iulia (sunt sigur ca ar fi ajuns sa o aprecieze/iubeasca … chiar daca sunt la fel de sigur ca momentan nu-si mai doreste inca o bicicleta si ca prefera bici mai upright si mai relaxate) … chiar si asa mi-a fost super greu sa rezist impulsului de cumparare … noroc ca am gasit un cadru senzational de batavus fix marimea mea care mi-a distras atentia iremediabil … inca nu l-am luat dar am asa o presimtire ca nu ma abtin 😀

asa ca aceasta bicicleta minunata isi cauta stapana pe masura … si eu o ajut ca asa sunt eu saritor cand vine vorba de biciclete cu suflet dar fara stapan.

din ce am inteles de la ea isi cauta o partenera umana oarecum inalta (peste 1.60 … asa e obisnuita din tara ei de origine unde toata lumea e super inalta, si blonda, si prietenoasa … si usor sparta … in a very lovely way), iubitoare de bunatati vintage, cu un stil de viata sofisticat si dinamic 😀

ii plac hainutzele chic si promite sa fie super atenta si grijulie sa nu le murdareasca (aparatori la roti si la lant, u know), promite sa-si plimbe viitoarea stapana prin tot orasul, sa atraga atentia in orice grup de biciclete, sa-i depaseasca imediat pe toti participantii de la diverse veloplimbari in grup (la care nici nu tine neaparat sa participe), sa-si poarte singura de grija pana la un anumit punct (antifurt la roata din spate) si sa-i care cu cea mai mare placere geanta, florile, pisica sau ce mai are ea de carat (portbagaj robust pe spate si posibilitatea de a monta si un cosulet in fatza).

isi doreste o sa brooks ca mai toate bicicletele fitzoase … doar ca spre deosebire dealea superficiele care vor brooks doar asa ca e ubercool (sau mai grav ca sa se asorteze cu adidasii) asta chiar stie ce vrea … vrea o sa Brooks B18 Lady … pentru ca merita 😀 (si pentru ca e o sa superba, foarte feminina, foarte confortabila, dar destul de low profile si potrivita unei bicle mai sportive).

tre sa-si plateasca drumul din olanda, cazarea la nea gelu si ce datorii a mai adunat ea pe acolo in cateva luni, de cand a ajuns prin romania … asa ca vreo 7-8 mil ar elibera-o de orice obligatie … pana la urma e important sa-si gaseasca pe cineva care sa o iubeasca suficient … ca pretul e intotdeauna negociabil daca exista suficient entuziasm.

“What does RIH mean? Contrary to what some believed, it is not an abbreviation for “Rijwiel Industrie Holland.” The brothers Joop and Willem Bustraan named their bicycles after a black Arabian stallion featured in a series of late 19th century adventure novels set in the Sahara desert written by the German Karl May. The protagonist Kara ben Nemsi’s horse was “Rih,” which is said to translate to “faster than the wind.” Not a bad name for a racing bicycle.” (sursa).

Be Sociable, Share!

Bucharest cycle pet chic

0
ciclop

Pe timp de iarnă, cu căţelul la plimbare. Biciclistul din imagine (imi cer sincer scuze că nu i-am reţinut numele, deşi a trecut pe la Ciclop să îşi facă o ladă la bicicletă pentru câine) tocmai ce şi-a dus un vis la bună împlinire. Chiar dacă la Ciclop nu a putut fi ajutat cu un cărucior de bicicletă (e greu să aduci astfel de accesorii în România când cererea e aproape egală cu zero), până la urmă şi-a meşterit el unul. Care arată foarte tare, aşa hand made cap coadă. Dar animalul din imagine nu e caz singular la noi în oraş.

Mai e şi Vlad, dar la el pisica (Jean, cum care pisică?) e mai freestyle, stă în tocul pentru obiectivul foto a lui Vlad.

Eu nu am cărat niciodată un animal pe bicicletă, în afară de mine şi de alte persoane distinse, pe portbagaj. Am fost însă tras în copilărie pe sanie de către câine, asta se pune?

Bicicleta şi cultura fricii

0

Probabil că cei mai mulţi dintre voi sunteţi deja familiari cu Mikael Colville-Andersen de la Copenhagen Cycle Chic. L-am avut invitat de onoare mai în vară, pe Portocala Mecanică, cu un interviu în exclusivitate. La TEDx Copenhaga vorbeşte despre bicicletă şi cultura fricii. Cu accent pe purtatul de cască. E o dezbatere aprigă în Europa de Vest, cu ecou cam slab pe la noi. Chiar, ce-aţi pune la top 3 motive pentru care românii nu se dau pe bicicletă (vă aştept în secţiunea de comentarii cu răspunsuri)?

Iată câteva idei din discursul lui:

– Obsesia aproape pornografică din spaţiul public faţă de echipamentele de siguranţă. Fear is big business, spune Mikael.

– E surprins că într-o ţară precum Danemarca, cu un index aşa de bun al siguranţei, au început să apară reclame la căşti de protecţie pentru biciclişti.

– De-a lungul timpului, comunitatea ştiinţifică a fost foarte divizată în privinţa purtatului de cască. Riscul de lovire la cap este mai mare atunci când porţi o cască decât atunci când nu o faci. Şansele să ai parte de un accident sunt cu 40% mai mari când porţi o cască. De ce nu există campanii pentru pietoni să poarte căşti de protecţie? Sunt la fel de expuşi ca şi bicicliştii, se întrebă Mr. Cycle Chic.

– Andersen speculează cumva periculos că industria auto e responsabilă pentru campaniile adresate bicicliştilor şi vorbeşte de propaganda emoţională dusă în Danemarca în ultimii doi ani în spaţiul public în legătură cu importanţa purtatului de cască.

– Campanie pe invers dusă de European Cyclists Federation, “Ask me why I don’t wear a helmet“.

– Beneficiile datului pe bicicletă sunt de 20 de ori mai mari decât orice risc adiacent. Mă întreb cum se calculează lucrul ăsta 🙂

– Un citat de încheiere, foarte mişto, de prin 1869: “The steel horse fills a gap in modern life, it is an answer not only to its needs, but also to its aspirations. It is quite certainly here to stay”.

Be Sociable, Share!

Portocala Mecanica la Radio Guerrilla (3)

0
Portocala Mecanica

Despre calul troian, aşa cum i-am zis noi bicicletei electrice, am mai scris recent, după ce ne-am întors de la Euro Bike, mai la inceputul toamnei. Trendul electricelor este tot mai vizibil în Europa Occidentală, deşi în România numărul bicicletelor asistate electric care au fost vândute în acest an e undeva la 2-3 bucăţi (în afară de Bike Urban Station nici nu ştim să aducă cineva aşa ceva în Bucureşti).

În cadrul ediţiei de luni a rubricii săptămânale de la Radio Guerrilla am vorbit un pic despre plusuri şi minusuri la electrice, viitorul lor şi cine le cumpără. Iată mai jos câteva idei:

– e vorba de biciclete asistate electric, care nu fac toata munca pentru tine, ci doar iti dau un impuls la pedalat
– piata mondiala a bicicletelor electrice numara anual 10 miliarde de dolari
– marii producatori de biciclete spera sa atinga in acest fel o cota mai mare de piata decat in prezent
– sunt destinate in special populatiei imbatranite a Europei Occidentale, care prefera tot mai mult sa dea bani pe o bicicleta electrica decat pe o a doua masina
– in Germania si Olanda trendul e cel mai vizibil
– pretul acestor biciclete porneste de la 1.500 de euro

Update, un argument foarte interesant de retinut referitor la pozitionarea pro / contra fata de bicicletele electrice (de pe EcoVelo): There are many reasons why a person might choose to ride an electric-assist bike. A few examples include a physical limitation or medical reason; to avoid perspiring in work or dress clothes; to overcome impossibly difficult terrain; or, to reduce the commute time of an unusually long commute. We see these as valid reasons, and if they get someone out of a car and onto a smaller, less environmentally impacting vehicle (perhaps someone who would otherwise not be on a bike), then we fully support their use. We view e-bikes as enabling and inclusive, and we certainly don’t see them as “cheating”.

Oare la noi există conceptul de parcare ilegală de biciclete?

0
biciclete parcate ilegal

.. Pentru că la ei sigur există. Imaginaţi-vă următoarea situaţie pe Mihai Bravu: muncitor pe Mihai Bravu care are ca temă pentru astăzi să repare sau să toarne o bucată de trotuar. Fix pe bucata respectivă de trotuar doarme o bicicletă  legată de un stâlp. Ce face muncitorul? Pentru respectivul Mihai Bravu, avem două opţiuni:

1) muncitorul aduce cleştele şi taie lanţul şi se face şi cu o bicicletă pentru el sau prietenii lui. Apoi purcede conştiincios la turnarea pavajului.

2) muncitorul se gândeşte jumătate de zi la această situaţie fără ieşire, după care toarnă trotuarul pe langă bicicletă.

La ei, a apărut şi opţiunea numărul 3), respectiv să scoată stâlpul din pământ până la o altitudine care să ridice bicicleta în aer destul de mult încât să permită turnarea trotuarului fără ca bicicleta să fie tăiată, furată sau în primejdie. Poate doar inaccesibilă, nici măcar proprietarului.

Well, pe cumva acelasi principiu, va invitam şi aici:

Velo-cojones. La Radio Guerrilla

0
velo city

Toamna asta numărăm ouăle. Radio Guerrilla şi Portocala Mecanică dau drumul unei mini-emisiuni săptămânale despre biciclete. În fiecare luni, de la 11.30, Marius Vintilă ne face intrarea în eter, unde vom discuta preţ de câteva minute despre cultura bicicletei. Tema fiecărei emisiuni o vom anunţa în fiecare joi aici pe Portocala Mecanică, să nu ziceţi că facem chestii underground.

La prima ediţie, de luni, 8 noiembrie, vom povesti despre Copenhaga şi ce-i de învăţat de la danezi în materie de bike friendlyness. Şi două – trei lucruri despre Velo-City, conferinţa despre biciclete la care Portocala Mecanică s-a dus vara aceasta. Aşa că dacă aveţi anumite curiozităţi, informaţii preţioase despre biciclitul danez, aşteptăm să ne daţi de semn la comentarii, pe Facebook şi pe Twitter. Le vom trata cum se cuvine în cadrul emisiunii.

Veloturist în România. Şi ce nu ştie Elena Udrea despre brandul de ţară

0

Nu e nimic nou că străinii vizitează România pe biciclete. Am văzut în dese rânduri pe străzile Bucureştiului, încă de prin mai-iunie şi până târziu în lunile de toamnă, biciclişti pe biciclete de treking, împovăraţi de bagaje, căutând răbdători adrese dosite cu harta în faţă. Îţi dai seama de la o poştă că nu sunt români, iar primul instinct e să te apropii de ei şi să îi întrebi unde vor să ajungă.

Cei mai mulţi dintre ei, tocmai ce au isprăvit un itinerar lung şi feeric până la Tulcea, iar capitala e ultimul lor popas înainte să se îmbarce spre ţările din care au venit. Sunt turişti fără prea mulţi bani de spart în România la ei şi poate de asta nu-s suficient de interesanţi pentru ministrul din titlu. În majoritate tineri sau ajunşi la maxim 40 de ani, care vor să descopere lumea şi altfel, în afara Lonely Planet sau şi a sintagmei tălâmbe “Discover the Carpathian Garden”.

Vara asta parcă au fost mai mulţi ca niciodată. Poate şi pentru că m-au căutat direct pe telefon sau pe mail. Erau în căutarea unor cutii mari, unde să îşi adăpostească obositele biciclete care urmau să urce în avion în scurtul drum spre casă. Au dat un search pe Google cu “biciclete Bucuresti” şi au dat peste magazinul de biciclete. Făceau asta când mai aveau încă două-trei zile până la decolarea de pe Otopeni sau de pe Băneasa. I-am primit în curtea magazinului cu un mix de interese: să-i ajut să-şi găsească cutii potrivite pentru biciclete, dar şi să le ascult poveştile de biciclişti străini prin România.

Bronzaţi ca nişte tractorişti, dar încă bine legaţi după cei câţiva mii de kilometri parcurşi de-a lungul Dunării, până la Tulcea, toţi aveau un singur cuvânt despre călătoria lor întinsă pe 3-4 săptămâni: minunată. De-a lungul unei luni mi s-au perindat prin curte germani, englezi, americani, spanioli. Cei mai mulţi urmaseră clasica rută EuroVelo 6 (3.653 km), ce porneşte de la Saint Nazaire, de la Atlanticul francez, şi se termină la Tulcea. Au dormit de cele mai multe ori în corturi sau în pensiuni, au făcut mii de poze, s-au lăsat în voia localnicilor peste tot pe unde au fost.

În România le-a plăcut cel mai mult interacţiunea cu oamenii, de cele mai multe ori extrem de amabili. Nu le-au plăcut trenurile în care nu poţi să-ţi cari bicicleta (cu mici excepţii), lipsa oricăror indicatoare de îndată ce se intră pe teritoriul României şi agresivitate faţă de biciclişti întâmpinată în Bucureşti.

Mai jos vă las să parcurgeţi mental traseul românesc făcut de David şi prietena lui, doi spanioli din Barcelona, care nu au urmat, convenţional, ruta EuroVelo 6 şi s-au avântat în inima României.

The trip was amassing and we enjoy very much.

Finally our trip was:

1.- Cluj – Marisel (rainy)
2.- Marisel – Poiana Horea – Ocoale – Ghetar (amazing landscape).
3.- Ghetar – Garda de Sus – Campeni – Abrud – Galati (aprox.) (first part
very nice).
4.- Galati (aprox.) – Alba Iulia – Teleac – Colibi – Rosia de Secas –
Alamor (aprox.) Second part very nice).
5.- Alamor (aprox.) – Sibiu (lovely city).
6.- Sibiu – Cisnadiora – Cisnadie – Talmaciu – Racovita – Avrig –
Carisoara – Cascada Balea (parquing). (nice day)
7.- Casaca Balea (parquing) – Fagasaran Pass – Curtea de Arges. (nice
place, Lacul Vidraru quite tired)
8.- Cuerta de Arges – Campulung (the road was very broke)
9.- Campulung – Rucar – Podul Dambovitei – Dambovicioara Gorges –
Dambovicioara – Poiana Grind. (hard and amazing)
10.- Poiana Grind – Simea – Bran – Bucegi Natural Parck. (very nice place)
11 .- Bucegi Natural Park – Brasov. (short and fast)

În afara pozelor de mai sus, Dave mi-a dat acces şi la două albume foto de pe Picasa, unul cu cadre din România, altul cu cadre din Laponia, unde a ajuns, tot pe bicicletă, în prima parte a anului. Nu trebuie să spun că pozele sunt minunate.

De la un cuplu de englezi, care mi-au adus cornuri cu ciocolată în schimbul cutiilor, am aflat şi de un site, Crazy Guy on a Bike, o resursă de primă mână pentru cei care vor să străbată România pe biciclete. Itinerarii trasate cu Google Maps, multe poze pitoreşti, multe sfaturi folositoare.

N-am putut să nu copiez câteva gânduri înşirate acolo de alţi biciclişti străini ajunşi în România:

Mike, din Boston:
Certainly Bucharest has a long way to go to become bike friendly, but when compared to Boston where there is much talk but little action on the subject, Bucharest is quite similar with inadequate and poorly planned paths randomly spread around the city but not connecting into a useful network and disappearing entirely in many areas.

Ian, din Marea Britanie
Bulgaria seemed to have space, and seemed relatively cleaner and less ‘oppressive’ than Romania, and no stray dogs, as all! I felt happier.

Dave, Portland, USA
We got to Tulcea and immediately noticed that this is one ugly town.

Chris, Marea Britanie
I found an affinity with the charming old gypsy and wished we could have travelled together.

Soluția perfectă pentru depozitarea bicicletei – Bike Shelf

0

Arată așa, este făcut din lemn, costă vreo 300 de dolari și poate fi comandat prin e-mail aici. Sursa este Knife and Saw, via Neaparat. Adevărul este că pare soluția perfectă, mai ales pentru cei care stau în case unde spațiul nu le permite depozitarea bicicletei în altă parte decât în drum. Este și cazul meu. Dar mă întreb dacă – presupunând că aș trece peste bariera prețului – m-aș gândi la o astfel de soluție, oare mi s-ar părea comod să o cocoț pe perete în fiecare seară și să o dau jos în fiecare dimineață? Sau aș sfârși prin a atârna o nouă plantă de suportul minune, și m-aș lovi în continuare în fiecare zi de câte o roată / spiță / portbagaj pe hol?

“Crezul” pentru acest “raft pentru biciclete” este următorul:

While visiting many friends small apartments here in SF and more so in NY, I noticed that there is a void when it comes to elegant bike management. Bikes always get in the way – either in the hall, or leaning up against a bookshelf or something. So, I decided to design something to fix that problem. Until I think of a better name, I am calling it the Bike Shelf.

Made from solid wood (in this case, Walnut) and suspended by a solid steel square rod mount, this shelf can hold both your bike, as well as anything else you want on it quite easily. If you want to just showcase your bike, that’s fine, but if you want to utilize the space for books, flowers, bike accessories, etc., that’s what it’s there for.

I have designed this to hopefully fit most bike frames, but perhaps not all. Please check the specs here to see if your bike will fit. If not, we can talk about customizing it for your frame. Custom designs might have an added fee based on how much I would have to change.